2,422 matches
-
pentru îngrijirea spațiilor verzi etc, dar acestea erau forme particulare, neavând puterea exemplarității. Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă acesta era plecat peste mări și țări, ba poate tocmai de aceea. Pe la orele 5 după-amiaza, puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața altarului. De aici a rămas și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast și bun gust, balurile venețiene căpătaseră în secolul de care vorbim o amploare tară precedent, desfășurându-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile de gradul I la care lua parte high-life-ul Veneției și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clerul, se desfășurau și lunea și vinerea. Vom trece peste plimbările pe chei, aceleași aici ca pretutindeni, și vom pomeni de o distracție specifică Veneției: privitul în larg. în fiecare după-amiază senină, cu precădere sâmbăta și duminica, zeci, sute de venețieni stăteau pe chei privind în larg. în zilele de sărbătoare se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de aur, el fiind numit totodată pe viață în postul de observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea cetățeanul Lorenzo. „Data trecută ai uitat să-mi plătești, Capucino!” făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De fapt, îi se părea atât de frumoasă pentru că ei înșiși, locuitorii Veneției, îmbătrâniseră o dată cu orașul, și chiar el, doctorul Peleto, avea în vis pe puțin 94 de ani, dacă bine ținea minte. De fapt, nu numai el, ci toți venețienii se mândreau cu vârstele matusalemice, ba chiar se putea spune că-n superba localitate lacustră nu trăia picior de om sub 70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre și Demeter, grupul de oaspeți polonezi format din doamna Potoțki, pan Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un timp relativ scurt, de felul cum înțelegeți dumneavoastră să vă creșteți odraslele. — Asta așa e - răspunse turcul - deși drept să-ți spun, bre, nu știu cum, om bătrân, dacă să mă bucur că am avut o copilărie turcă și nu venețiană, franțuză, grecească ori, poftim, chiar moldavă. Copilăria la turci e grea, deși plină de satisfacții. — Dac-ați dori puțin să detailați... - spuse Metodiu cu blândețe. — Păi - zise turcul - mai întâi trebuie să te naști băiat, căci dacă te naști fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu la granița cu supapele inconștientului, pe care le-a parcurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
întreagă. încă și mai mult decât la Bruges, aici domnește o formidabilă libertate intelectuală, artistică și umană, aptă să favorizeze toate aventurile. Ducând un război niciodată câștigat și niciodată pierdut împotriva Imperiului Roman de Răsărit, apoi împotriva Imperiului Otoman, conducătorii venețieni negociază mereu abile compromisuri, schimbând deseori gloria cu bogăția. Iar în acest timp Războiul de 100 de ani epuizează restul Europei. în Imperiul Chinez, loviturile de stat se succed: dinastia Jin lasă loc mongolilor, apoi, în 1368, dinastiei Ming. în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
drumurile comerciale sau fără a dori să cucerească piețele ori să difuzeze cunoștințe. Alte imperii - indian, rus, mongol, turc și grecesc - continuă să separe China de Europa. Așadar Veneția, cetate foarte modestă în comparație cu aceste vaste imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea, casele de schimb venețiene controlează toate piețele financiare ale continentului, din Franța până în Flandra și din Castilia până în Germania. Decalajul de putere este enorm: nivelul de trai venețian este de cincisprezece ori mai ridicat decât cel de la Paris, Madrid, Anvers, Amsterdam sau Londra. Veneția este în această epocă un oraș complex, guvernat de o aristocrație puțin numeroasă și de mai multe mii de strategi de înaltă clasă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și societăți de asigurări. Și tot Veneția afretează pentru prima dată navele prin societăți de navigație pe acțiuni, finanțate de un mare număr de mici depunători. Lumea devine un spațiu al aventurilor pentru marinarii, descoperitorii și exploratorii aflați în slujba venețienilor, civilizatori cu sabia. Restul Europei formează „mediul”. „Periferia” se întinde în toată Europa de Est, până în Africa de Nord, până la coastele africane și până la Imperiul Bizantin. Apoi, pe la 1450, Serenisima intră în criză de bani, la fel ca, de altfel, întreaga Europă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la fel ca, de altfel, întreaga Europă. Pentru a face rost de ei, caută, ca toată lumea, mijloace să ajungă până în ținuturi necunoscute, descrise în legende ce vorbesc de regate fabuloase, în care aurul se etalează în cantități nelimitate. însă marinarii venețieni se întorc cu coada între picioare. Veneția, care nu e amenințată nici de Franța, nici de Spania, nici de Anglia, e amenințată de ea însăși. Sistemul ei de organizare se dovedește a fi tot mai costisitor; ghildele sunt din ce în ce mai rigide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
asupra Veneției dușmani pe care puterea ei îi ținuse până atunci la distanță. în 1453, turcii, care ocupă deja cvasitotalitatea fostului Imperiu Roman de Răsărit, iau cu asalt Bizanțul încercuit de o jumătate de secol și repun în discuție dominația venețiană asupra Mării Adriatice. Imperiul Roman de Răsărit dispare. Un semn al timpului: grecii, izgoniți de către turci din Bizanț, se refugiază la Florența, nu la Veneția. Trecuse vremea Veneției. Cine ar putea deveni cea de-a treia „inimă”? Florența nu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o aură de lumină. Manetti stătea după un birou, cu spatele la un geam deschis la care zdrăngăneau calm niște jaluzele venețiene, răsucite ca să intre lumina. Din cauza iluminatului fragmentat, sau probabil pentru că polițista tocmai se materializă, cât ai clipi, chipul ei rămase umbrit și indescifrabil. — Doamnă inspector - șef, domnul Knisch. Domnule Knisch, doamna Îi inspectorul - șef. — Knisch? Manetti părea să aibă altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care nici el, nici nimeni altcineva nu l-a Înțeles. La șapte patruzeci și cinci Armanoush Tchakhmakhchian și Matt Hassinger ieșiseră În cele din urmă În stradă, Înaintând hotărâți de-a lungul Hyde Street Într-un Suzuki Verona roșu venețian, Îndreptându-se spre un restaurant despre care Matt auzise multe lucruri și despre care presupusese că va fi drăguț și romantic: Fereastra Oblică. — Sper că-ți place fuziunea de stiluri asiatice cu vagi influențe caraibiene, a chicotit Matt amuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afla, În ce zi erau sau cine erau străinele alea cu care stătea la masă. Și totuși, existau de asemenea momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să nu vin măcar o dată pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat în special pe faptul că Veneția a devenit un oraș fără venețieni, de unde și preferința lui pentru Neapole. Și este adevărat că napolitanii sunt vizibili, chiar prea vizibili, mișună pe străzi, în cafenele, în piețe, sunt invadatori, mulți, nestăviliți, gureși, agitați, mai plini de viață decît oricare altă comunitate umană... La Neapole
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ochi ager, de taximetrist bucureștean, omul în șlapi ne măsură pe amîndoi pentru a ne evalua sinceritatea. Zece secunde îi fură suficiente pentru a se convinge că nu voiam să furăm nimic, nici lambriurile, nici cristalurile vieneze și nici oglinzile venețiene din interior, cu atît mai puțin nudul feminin cu ecou antic din fața intrării. Deși, dacă am fi negociat serios vreo astfel de opțiune probabil că s-ar fi putut aranja. — Domnul vine din Franța și este scriitor, am mai spus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]