4,259 matches
-
pașilor pierduți prin fân, melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă și pe putredele scânduri spijinite de un prun; Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucernă, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul verde. Verde viscol, fără timp, cu nesaț de flori înalte și de tot ce nu rămâne Hai, să-ti pun din nou pe brațe, ca pe-un prunc de lapte dulce, neîntâmplatul anotimp! Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
de lapte dulce, neîntâmplatul anotimp! Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe pragul verii, pașii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun, ca o purpură flămândă, sub potecile din talpă, sub târziul tău de humă, verdele de rămas-bun. Camelia Radulian Referință Bibliografică: Verdele de rămas-bun / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610, Anul V, 29 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
mă îndură să mai urc pe pragul verii, pașii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun, ca o purpură flămândă, sub potecile din talpă, sub târziul tău de humă, verdele de rămas-bun. Camelia Radulian Referință Bibliografică: Verdele de rămas-bun / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610, Anul V, 29 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
poate dura? - Două-trei zile! Cât durează examenul medical. - Este obligatoriu? întreabă Ingrid nemulțumită și ea. Voquin aprobă din cap. - Asta-i procedura. Urcăm într-o barcă și plecăm spre port. Lumina și Soarele dinafara pesterii ne orbesc. Omul, îmbrăcat în verde, care conduce barca, oprește în dreptul unei tabere de corturi, de unde suntem luați de alți doi bărbați și repartizați în locații diferite, deși Ingrid solicitase să fie la un loc cu Voquin. Cum nu este posibil, ne îmbrășișăm și de despărțim
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
pic mai palidă, dar paloarea aceasta o prinde. - Omagiile mele, excelență ! Simt în exprimarea ei influențele de limbaj ale lui David. O îmbrățișez cu căldură. - Arăți minuat, parcă ai veni de la operă, nu de la spital ! Poartă o perelină albastru-ciel spre verde, poșetă Louis Vuitton și pantofi Christian Dior. - Mulțumesc. - Unde-i Voquin? - A trebuit să plece neapărat la New York la o conferință legată de dispariția rechinilor. Își cere scuze! - Nu-i nicio nenorocire, pe tine voiam să te văd! De ce nu
DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]
-
gândesc la paharul de gin cu gust de parfum tu porți pălărie ești blând merg pe strada îmi spun uite o fată frumoasă aud uite o fată frumoasă gândește bărbatul acesta în fața căruia stau așteptând *** e o femeie cinstită în verdele ei adunat cu genele-albastre deschise-n culoare cu mierea luminii aprinsă sub unghii și vârful picioarelor ud graseind a mirare e o femeie frumoasă în liniștea ei adunată la umbra umbrei unui bărbat care nu-i dăruie decât umbră de
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
și în maiestuoasa încăpere intră solemn Amiralul. Toți săriră în picioare strigară: Smârc, Smârc, adică un fel de „hail” și rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la ochii reci cu trei rânduri de pleoape și cu firea sa de o cruzime legendară chiar printre acești oșteni lipsiți de orice fel de sentiment. Era considerat
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria de țesală, împuternicit să facă din floare spic bogat... Și omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
plecat, Într-o noapte, fără veste, Când iarna te-a alungat, Cu fulgi mari, ca de poveste. Ți-ai luat ,,La revedere” Printr-un șuierat de vânt, Lăsând frunza ruginită, Mantie peste pământ. Ai venit, așa-ntr-o noapte, Peste verdele covor, Aruncând câteva frunze: O schimbare de decor! Pe furiș, ai venit, Toamnă, Fără ploaie, fără vânt, Doar data din calendar, Te trădează. Pe cuvânt! De n-ar fi struguri în vie, Și porumbul în hambar, Aș crede că e
PE FURIȘ AI VENIT, TOAMNĂ! de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375912_a_377241]
-
de culori Toate par ca niște flori Galbenul e spicul des Rodul câmpului, ales, Soarele-ncepand să ardă Poamele-n pârg din livadă, Rosie-a macului petala Inflorita-n timp de vară, Sau un fir de trandafir, Mângâiat lin de zefir! Verdele e primăvară Ce-n april ne umple țară; Toate poamele-n livezi Mai întâi de toate-s verzi! Albastru-i cerul senin, Ochii limpezi de copil, Măi albastră decât marea Infloreste-bn câmp cicoarea Peste tot natura-i plină, De culor
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
un zâmbet suav cerul l-am răscolit Și deodat' blestemat din albastru senin Cerul a-ngenunchiat și în ploi m-a iubit. * Eu am ochii rotunzi cu privirea de foc, Si umbre ce trec prin pădurea de gene Cu lumina de verde, trifoi de noroc Unduire de salca cu mersul alene... * Mărgineam anotimpul când tu suspinai Și-am privit către tine cu-n zâmbet duios Și pe ramuri uscate tu frunze-ți creșteai Că poeme de suflet cu iubirea prinos. * Și de-
NEȘTIUTĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376050_a_377379]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎN URNA VISELOR! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În urna viselor! Verdele vremurilor crude Se pierde-n clipe de eter, În urna viselor, prin unde, Primește votul de mister. Trecutul, de iubire plin, Se scaldă-n ceața înserării, Ecoul glasului divin Pătrunde-n liniștea uitării. Scântei sărite dintr-o clipă Aprind luminile
ÎN URNA VISELOR! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376041_a_377370]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului umbra ta jocul memoriei e un descântec împotriva iubirii, seara mai ales privesc prin pielea aburită a cerului; vântul trece cu degetele răcoroase prin părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
două războaie mondiale, iar la ultimul s-a strecurat printre gloanțe și obuze, timp de câțiva ani, fentându-l pe Iuda de Hitler, numai Bunul Dumnezeu știe cum ?!... Și, din firea lui, bunicul, un om înalt, uscățiv, cu ochi blânzi ca verdele adânc al mării, era foarte ordonat, cu mult bun simț și cu grijă față de tot ce era în jur. Șofer de meserie, dacă întâlnea un bolovan, un cui sau un lemn pe stradă, trăgea pe dreapta și le dădea la
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
nimic. A început să ne povestească despre ce făcuse în grădină, cum a reușit să aranjeze gardul viu, un fel de zid verde ce înconjura toată curtea, perfect aliniat, tuns și frezat de parcă urma să participle la o paradă a verdelui lumii. Ne spunea zâmbind elegant căror flori le merge bine în această perioadă a anului și cum a împrăștiat lemnul tocat în zonele unde încercau buruienile să răsară . Noi ascultam stânjeniți de negăsirea unor răspunsuri, măcar parțial adecvate dăruirii din
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
rămas decât să te iubesc în tăcere precum izvorul ajuns în câmpie scăpat de suspinul stâncilor de plânsul ploii de zdrențe de lună și săbii de soare de umbre ascunse pe cărări trecătoare de răgetul cerbului chemându-și perechea din verdele crud crescut din uitare... și-acolo cu porți deschise voi vedea liniștită zarea și marea așteptând tot mereu îmbrățișarea căci viața clipe dulci n-are cât petale la o floare.... Referință Bibliografică: Petale / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PETALE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376659_a_377988]
-
acasă. Mă văd explodând în culorile gândului care se cere așternut pe hârtie. Mă regăsesc... prin mugurii care se deschid sub razele aurii ale soarelui de primăvară. De asemenea, toamna, în timp ce admir frunzele ruginii când se desprind de pe pomi. În verdele copacilor încă în floare, cât și prin munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Citește mai mult Mă regăsescîn cartea pe care o citesc,în melodia
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
pe stradă sau de acasă.Mă văd explodândîn culorile gânduluicare se cere așternut pe hârtie.Mă regăsesc...prin mugurii care se deschidsub razele aurii ale soarelui de primăvară.De asemenea, toamna,în timp ce admir frunzele ruginiicând se desprind de pe pomi. În verdele copacilor încă în floare,cât și prin munții nataliori în murmur de izvoare,în miile de culori ale fluturilor jucăușidar și-n zborul lin de pescăruși...... XXIII. LIGIA-GABRIELA JANIK - SEMNIFICAȚIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREȘTINI, de Ligia Gabriela Janik, publicat în
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
etc. - colind de băiat: „Din țărmurile Dunării”, „Jos Doamne-n vadu teiului”, „Din jariștea șarpelui” etc. - colind de gazde: „Ale cui-s aceste case”, „De-ale cui-s aceste case”, „Colindul de se-nbaie” etc. - colind de ieșire din casă: „Pe sub verde de arvună”, „Fericirea”, „Rămâi gazdă sănătoasă” etc - colind de fată și băiat sau frate și soră: „Doi boieri de țară”, „Sub cearcănul lunii ei” etc. - colind de vânător : „Cerbul runcului” (în mai multe variante), „Nimeni n-a știut” etc. - colind
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]
-
Shakespeare. -Comme ci comme ça! replică defel înseninat. Locuința întrece orice așteptări! Are 50 m.p. și open space pentru dependințe. Dormitorul e spațios, iar fereastra dă în balconul orientat înspre răsărit, chiar deasupra parcului. Clădirea este înconjurată de copaci pereni, verdele fiind prezent ca permanent paleativ pentru îmbătrânire. Și-ncepe să râdă mulțumit. Suspicios, nu mă las... Doar mi-a mirosit că oarece nu i-ar fi tocmai pe plac. -Dar știi că ești blagoslovit de Pronie?! Să fie totul, chiar
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
ușa de la intrarea pe holul care ducea la vestiare era larg deschisă. Mulțumită că mă pot strecura fără să mai scot cardul din fundul sacoșei, ca omul pornit pe o treaba serioasă, cu capul înainte, abia am apucat să zăresc verdele ușii de la intrarea în vestiar semnalizând libera trecere. Bucuroasă că pot să intru repede, mă avânt să intru într-o sală de vestiar. Am văzut că mai erau persoane pe acolo, dar eu îmi vedeam de treabă, călcând avântat spre
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
șoptit despre răbdare, răbdarea de care dă dovadă copacul când suportă frigul iernii știind că primăvara o să vină negreșit. Frunza a închis ochii răbdării și a întors spatele înțelepciunii de teamă. Teama de moarte i-a pătruns fiecare ungher și verdele a devenit din ce în ce mai palid. Pete maronii se jucau cu simțămintele ei. Cel mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era o noapte
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
ce cred în El, din cei ce-L caută, I Se-nchină și-L iubesc. Căci ei Îl văd, Îl simt, Îl adoră și-I cunosc măreția, iubirea, bunătatea, puterea și sfințenia. Ei Îl văd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor, în cântecul păsărilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului, în vuietul mărilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii; în strălucirea soarelui, a lunii, a stelelor, a aurorelor polare, dar și în forța uraganelor, a furiilor
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
picioare covor foșnitor cu miros de veșted-cafeniu și de moarte strânge-mă aproape iubite să mă îmbăt de gustul de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
POESIS Autor: Diana Ciugureanu Zlatan Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TAC SĂ MĂ AUZI CÂNDVA Întrebările tale sunt reperele tăcerii mele. Frâurile în galopul neașteptărilor, îmi sunt pacea. Pot decorseta doar dragostea ca verdele din jur, De care te resping durerile cunoașterii anesteziace. Să fie timpul, apa cea vie? Fără a fărâmița oglinzi Ori chipul de care mă descos, îmi cere bucuria odinei? Orele din temnița abundând în galaxiile noastre, Mă iartă pentru ceva
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]