2,162 matches
-
a reprezentării, aparțin strategiei de factură postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în aprecierea integrală a artistului. Lui Radu i s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care le folosește ca un fel de ”refugiu” sau o ”manevră de evitare” a problemelor diurne, de iminentă stringență. De-a lungul deceniilor însă, a avut loc - nu numai sub acest aspect - o
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În aprilie 1848, armata prusacă a dezarmat milițiile poloneze și comitetele naționale poloneze care apăruseră în martie. Spre sfârșitul anului, Ducatul de Posen și-a pierdut ultimele vestigii ale autonomiei și a fost transformat în provincie a regatului. Pe 1 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Populară a Ucrainei Apusene cu capitala la Lviv. Acest stat efemer a încercat să-și asigure controlul asupra Galiției răsăritene, inclusiv asupra
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
malul Dâmboviței, unde a fost ascunsă vederii, după niște blocuri, pe strada Sapienței. Restul clădirilor de pe deal au fost demolate, inclusiv "Palatul Arhivelor Statului", reclădit în anii 1900-1916, după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul Alexandru Ipsilanti, care au fost și ele distruse iremediabil. În
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
au fost demolate, inclusiv "Palatul Arhivelor Statului", reclădit în anii 1900-1916, după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul Alexandru Ipsilanti, care au fost și ele distruse iremediabil. În colțul dinspre podul Hasdeu al actualului parc Izvor, aflat la intersecția dintre Splaiul Independenței și Str. Bogdan
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
Văcărești, Șoseaua Pantelimon etc. Au fost modernizate și mărite Piața Universității și Piața Cercului Militar. S-au executat ample lucrările edilitare de pavaj, apă, iluminare electică și canalizare, de o amploare nemaîntâlnită până atunci. A înființat "Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului". Deoarece râul Dâmbovița era sursa de apă potabilă pentru o mare parte dintre bucureșteni, a decis eliminarea scăldatului în râu, construind în acest scop primele ștranduri pentru adulți și ștranduri de nisip pentru copii. Tot pentru a facilita aprovizionarea
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
situri arheologice. În cartierul Gil Amal (citește:Ghil Amal) s-au găsit urme care datează de la perioada calcolitică și până la epoca romană și bizantină. La intrarea în oraș, la izvoarele Iarkonului, se află situl Tel Kane, unde s-au găsit vestigii din epoca medie a bronzului. La mijlocul anului 2012 s-a deschis pentru public un parc arheologic și de distracții care include un spațiu cu vestigii și reproduceri ale uneltelor agricole folosite în regiune în antichitate. În august 2012, în cursul
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
intrarea în oraș, la izvoarele Iarkonului, se află situl Tel Kane, unde s-au găsit vestigii din epoca medie a bronzului. La mijlocul anului 2012 s-a deschis pentru public un parc arheologic și de distracții care include un spațiu cu vestigii și reproduceri ale uneltelor agricole folosite în regiune în antichitate. În august 2012, în cursul lucrărilor pentru șoseaua Kfar Malal, s-a descoperit un atelier antic de producere pe scară comercială a uleiului de măsline datând din epoca bizantină și
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
aduc cilindrul înapoi la Baza de Tranzit, unde separă populația umană în două facțiuni: una cooperantă și una xenofobă. Astfel, omenirea se alătură celorlalte rase extraterestre monitorizate, într-o enciclopedie grandioasă a universului. Coloniștii marțieni descoperă ascunse sub suprafața planetei vestigiile unui oraș părăsit construit de o misterioasă civilizație extraterestră care ar fi vizitat sistemul solar în timpuri imemoriale. Ei se îmbarcă la bordul unei nave descoperite în acel oraș, care îi va duce să descopere misterul rasei necunoscute. Călătorind la
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
stupelor din India, niște clădiri din piatră în formă de movilă ce aveau scopul păstrări relicvelor budiste, combinată cu structura turnurilor antice de veghe chinezești. Primele pagode au fost construite din lemn, motiv pentru care nu s-au păstrat multe vestigii din primele epoci, dar ulterior au fost construite din piatră și cărămidă. În timpul următoarelor dinastii, când influența culturală a Chinei a crescut, budismul s-a răspândit și la alte popoare cum ar fi japonezii și coreenii, oferindu-le stilul pagodelor
Pagodă () [Corola-website/Science/329038_a_330367]
-
cerneală. Profită de soluții date de tehnicile impresioniste în picturile de gen, peisaje cu efecte puternice în crearea atmosferei de „plain air” (vezi „"Rybacy brodzący"”). El a pictat peisaje de atmosferă, Munții Tatra, copaci, monumente arhitecturale ale orașelor poloneze și vestigii istorice, naturi statice și flori. Au fost deasemenea și numeroase autoportrete și portrete de artiști proeminenți ca ale profesorului universitar Ludwika Rydygiera și a asistenților Stanisława Witkiewicza, Jana Kasprowicza, Karola Estreichera, Erazma Barcza, Józefa Chełmońskiego și Konstantego Laseczki. Leon Wyczółkowski
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
din Cracovia se învârte în principal în jurul Orașului Vechi (Centrul istoric) din zilele noastre. Aici au fost depozitate și păstrate însemnele regalității. În jurul anului 700 d.Hr., triburile locale au inițiat procesul de formare a statului Vistulan prin unire. Numeroase vestigii ale unui dig pământ odată masiv înconjoară Dealul Wawel supraviețuit până în ziua de azi. O ladă cu 4.200 de securi de fier greutate de aproximativ 4 tone a fost găsită în subsolul unei case pe str. Kanoniczna nr.19
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
puteri centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul fortificațiilor s-au dezvoltat centre urbane și au fost ridicate biserici din piatră. Distrugerea acestor centre urbane și fortărețe este datată în jurul anului 900.. În Transilvania la Dabâca s-au descoperit vestigii arheologice din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Palatul lui Dioclețian (în ) este reședința imperială fortificată construită de împăratul Dioclețian pe coasta Dalmației pentru a-și petrece viața după abdicarea sa în anul 305. Este unul din cele mai bine conservate edificii ale Antichității târzii. Vestigiile sale se păstrează în centrul istoric al orașului Split, Croația. Contrar unei legende populare, orașul (denumit în latină "Spalatum") își trage numele de la cel al cetății grecești vecine "Aspalathos" (în traducere, «tufiș alb») și nu de la termenul latinesc pentru palat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii, longevitate nemaivăzută de Roma de la sfârșitul secolului al II-lea, împăratul Dioclețian părea obosit și măcinat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
incluse în raționamentul comparativ este foarte redus: nu s-a mai păstrat nimic din palatul de guvernare al lui Dioclețian care se găsea la Nicomedia, și aproape nimic din palatele de la Sirmium, Milano sau Trier (cu excepția basilicii din ultimul caz). Vestigiile Marelui Palat din Constantinopol sunt aproape la fel de puține și reconstituirile încercate pe baza descrierilor, și ele puține, variază considerabil. Descrierea dată de Libanios celui din Antiohia nu spune nimic despre organizarea sa internă. Unicul exemplu suficient de bine cunoscut care
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o perioadă finită. Se regăsește astfel la Romuliana același tip de vilă fortificată ca și la Split, asociată unui mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu după incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile mai puțin nobile. Această ipoteză se ciocnește însă cu absența vestigiilor arheologice atribuibile cu certitudine unei asemenea activități. Dificultatea rezidă în aceea că niciunul dintre siturile menționate ca fiind populate de asemenea instalații nu au adus vestigii și că se ignoră tipul de clădire căutată. Deci trebuie să se recurgă la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
masca față de vizitatori activitățile mai puțin nobile. Această ipoteză se ciocnește însă cu absența vestigiilor arheologice atribuibile cu certitudine unei asemenea activități. Dificultatea rezidă în aceea că niciunul dintre siturile menționate ca fiind populate de asemenea instalații nu au adus vestigii și că se ignoră tipul de clădire căutată. Deci trebuie să se recurgă la alt fel de informații pentru confirmarea acestei ipoteze. După "Notitia Dignitatum", au existat 14 astfel de instalații în Imperiul Roman târziu, la Roma, Aquileia, Mediolanum, Canusium
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a numelui slav Tvrtko. Sculptura arhitecturală a capelei Sfântul Martin, de la poarta de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor porții de vest, către 1100, pentru capela denumită „Sfânta Maică a Clopotelor” ("Gospa od zvonica"). Cele mai vechi vestigii arhitecturale civile medievale sunt conacele gotice cu două sau trei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor porții de vest, către 1100, pentru capela denumită „Sfânta Maică a Clopotelor” ("Gospa od zvonica"). Cele mai vechi vestigii arhitecturale civile medievale sunt conacele gotice cu două sau trei etaje care au invadat interiorul palatului în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Dezvoltarea urbană a cuprins orașul din interiorul zidurilor tetrarhice până în secolul al XIII-lea, și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului compatriotului său William Graeme de Bucklivie, comandant al armatei venețiene în acea perioadă. Rezultatul celor cinci săptămâni ale sejurului său este un remarcabil folio publicat în 1764 la Veneția, cu 61 planșe ilustrate, opera lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul său, desene ale palatului, pe care le-a publicat în 1802 Joseph Lavallée în relatarea călătoriei lor. Plusul lor în raport cu lucrarea lui Adam rezidă într-o mai mare fidelitate față de starea reală a vestigiilor, și în informațiile suplimentare furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de aici și celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezența omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]