9,759 matches
-
cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să marcheze saltul de la necinstea de duzină la necinstea esențială și absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, ieșirile din casă și revenirile mele, în fine, ocaziile unei capcane, aș fi putut să reduc probabilitatea căderii mele în mâini dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau orice dublură. Societățile al căror președinte sunt constau din sigle fără acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a lui Isis ridica vălul zeiței... Acum, mi se pare că tot ceea ce mă înconjoară e o parte din mine, că, în sfârșit, am reușit să devin întregul... VIII Din jurnalul lui Silas Flannery Pe un șezlong, pe terasa unei vile în fundul văii, se află o tânără femeie care citește. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc o bucată de vreme cu ocheanul. În aerul transparent și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre cei doi e un scriitor productiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe o sârmă suspendată în gol, și se simte cuprins de un sentiment de admirație. Nu doar de admirație: și de invidie; căci simte cât de limitată și superficială e munca lui în comparație cu ceea ce caută scriitorul chinuit. Pe terasa unei vile, în fundul văii, o tânără femeie face plajă citind o carte. Cei doi scriitori o privesc prin ochean. „Cât e de absorbită, cu răsuflarea tăiată! Cu ce gesturi febrile întoarce paginile!“ - se gândește scriitorul chinuit - „Sigur că citește un roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să fie sigur să eram acasă și, în același timp, voia să continue lectura cărții, pentru a putea vorbi despre ea în cunoștință de cauză; se așezase, prin urmare, cu cartea în mână, pe marginea unei stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
casa? „Poate că el știe“, m-am gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul Oquedal: o fațadă barocă, ajunsă acolo parcă din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc de veci acolo. Au schimbat gardul, e lumină, e pază. - Și care-ar fi cel mai aproape de cartierul nou de vile? - Cred că „Sfântu’ Vasile”... E cineva important? - E-un profesor universitar, dar nevastă-sa e din lumea bună. - Atunci, eu zic s-o luăm spre „Sfântu’ Vasile”, parcă am văzut dimineață și niște mașini bengoase care se duceau acolo. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Janet, care a zis: „Uite ăsta e crep georgette.“ Și pentru editorul meu, Patricia, care a tot zis: „Uite, asta nu-i destul de bine.“ Capitolul 1 Acolo ar trebui să fii, la o mare recepție de nuntă într-o uriașă vilă din West Hills, cu aranjamente florale și ciuperci umplute peste tot prin casă. Asta se cheamă aranjament scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a lui Evie Cottrell. Evie stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
florale și ciuperci umplute peste tot prin casă. Asta se cheamă aranjament scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a lui Evie Cottrell. Evie stă la jumătatea scărilor uriașe din holul vilei, goală pe sub ce-a mai rămas din rochia de nuntă, cu pușca încă-n mână. Cât despre mine, eu mă aflu, dar numai într-un sens fizic, în capătul scărilor. Habar n-am la ce-mi zboară mintea. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a trezit în mine un mare apetit pentru dramă. Las impresia că aș plânge numai când vâr o batistă pe sub văl ca să respir prin ea. Să filtrez aerul, fiindcă abia se respira de atâta fum, având în vedere că impunătoarea vilă a lui Evie se face scrum în jurul nostru. Eu, în genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de imagine scenică. Efectele speciale ajută la crearea atmosferei, ș-apoi nu-i ca și când asta ar fi o casă adevărată. E reconstituirea unei false case de epocă, o imitație a unei copii a unei copii a unei copii a unei vile în stil pseudo-Tudor. E la o sută de generații de original, dar nu așa suntem de fapt cu toții? Chiar înainte ca Evie să coboare scările țipând și s-o împuște pe Brandy Alexander, turnat în hol cam un galon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mașină de închiriat, luată din Billings, Montana, în urmă cu trei săptămâni, aflând poate chiar și adevărul despre cine suntem de fapt. Aflând poate buletine informative după buletine informative din întreg vestul Canadei despre trei descreierați care fură medicamente din vile mari scoase la vânzare. Poate că toate astea i se derulează pe monitorul computerului, poate nimic din toate astea. Nu poți ști niciodată. — Sunt căsătorită, aproape că urlă Brandy ca să-i rețină atenția. Sunt soția reverendului Scooter Alexander, zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în formă de potcoavă ale dinților de sus care mi-au mai rămas. Sunt momente când pot vălul și sunt momente când nu-l port. Cu excepția acestui amănunt, sunt magnifică atunci când îl întâlnesc pe Seth Thomas intrând prin efracție în vila lui Evie în miez de noapte. Ceea ce apare în fața ochilor lui Seth descinzând de pe marile scări circulare în holul lui Evie sunt eu, îmbrăcată în unul dintre compleurile peignoir ale lui Evie, roz-caisă, de satin și dantelă, cusut la comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
proastă și neajutorată. Dar ce urăsc cel mai mult și mai mult e cât de mult îmi seamănă. Ce urăsc cu adevărat e persoana mea, așa că urăsc cam pe toată lumea. Sari la ziua următoare, când am vizitat câteva case, o vilă, vreo două palate și-un château plin de hapuri. Cam pe la trei după-masa ne-am întâlnit cu un agent imobiliar în sufrageria baronială a unei vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urăsc cam pe toată lumea. Sari la ziua următoare, când am vizitat câteva case, o vilă, vreo două palate și-un château plin de hapuri. Cam pe la trei după-masa ne-am întâlnit cu un agent imobiliar în sufrageria baronială a unei vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se uită la mine. Mult prea mulți oameni în jur. Dar agentul imobiliar a sosit deja, zâmbind. Cu un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rol în Washington Park. Așa că luăm invitația de nuntă gravată cu aur pe care am furat-o, Brandy și Ellis iau fiecare câte un Percodan și plecăm la petrecerea de nuntă a lui Evie. Sari la ora unsprezece a.m. la vila baronială din West Hills a nebunei de Evie Cottrell, Evie pistolara fericită, proaspăt căsătorita domnișoară Evelyn Cottrell Skinner, de parcă mi-ar putea păsa îna momentul ăsta. Și. Asta-i, o, așa de răpitor. Evie, Evie ar putea fi tortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul avea o garsonieră de serviciu într-o vilă și în care ținea sechestrată de cîteva zile o persoană care s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că dis-de-dimineață fugea din vila Katerina pentru a scăpa de ceva, bîntuind prin toate cotloanele și ulițele așezării, uite așa se întîmplase că nu ajunsese nu să se sature cum se cuvenea, dar nici măcar să guste cît de cît din noile sticle primite la vinoteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a surprins pe toți cu hotărîrea de a-și petrece iarna la Vladia în compania domnișoarelor, una stăpînă de drept și cealaltă de fapt a vilei Katerina, tot așa Vladia a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]