32,832 matches
-
cumpăr bilet? Nu voia să lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce a simțit-o născîndu-se în el cînd s-a văzut luat de piept. Femeia se retrage un singur pas, timp în care, cu o iuțeală de pasăre, mîna ei lasă pieptul cămășii, se ridică și lovește cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă mai înțeleg ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că asta nu schimbă cu nimic situația. Acum mă respingea, mi-a spus-o deschis, pentru că-i era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva tipului. Dă-mi hainele, mor de frig. Eu, de curiozitate, ți-am mai zis. O chestie vulgară. Ce mai poate fi vulgar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai degrabă de asociația de arendași din care făcea parte tatăl ei. Era șocată de candoarea cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
schimbă canalul în fața morții - dimpotrivă, se bulucește pe post îndată ce e rost de niște decedați sau mutilați. Dacă n-ar fi așa, astfel de imagini ar dispărea în scurt timp din programele de actualități. Un canal de televiziune renumit pentru violența insistentă a imaginilor a făcut și proba practică a acestor afirmații: a lansat telejurnalul fără știri și imagini „negre”, telejurnalul care vorbește de „lucrurile bune ce se mai întâmplă totuși în țara asta”. Într-o săptămână, prăbușirea de rating și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea violențelor și cruzimii cu latex și vopsea roșie într-un film despre Iisus, de vreme ce violențele și cruzimea reale ne copleșesc pe zi ce trece. După interviu, am văzut The Passion of Christ. După film, am văzut „Trenurile morții din Madrid” în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea violențelor și cruzimii cu latex și vopsea roșie într-un film despre Iisus, de vreme ce violențele și cruzimea reale ne copleșesc pe zi ce trece. După interviu, am văzut The Passion of Christ. După film, am văzut „Trenurile morții din Madrid” în regia Al-Qaida. Că filmul lui Mel Gibson nu e nici antisemit, nici prosemit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau boala. Pacienții Îi cedaseră, sub semnătură, doctorului Forester propria lor libertate, În speranța că vor scăpa de „mai rău“. Dar În cazul cînd acest „mai rău“ se producea, „Pavilionul special“ era pregătit pentru a-i primi: nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știți bine că sînt la fel de sănătos la minte ca și dumneavoastră... — Și maiorul Stone credea la fel despre sine. Și totuși a trebuit să-l transfer În „Pavilionul special“... Avea o obsesie ce-l putea Împinge oricînd la acte de violență... — Dar eu... — Simptomele dumitale sînt foarte asemănătoare. Ațîțarea asta... Și doctorul Își puse mîna pe umărul lui Digby - o mînă caldă, catifelată și umedă. Nu te teme, urmă el. N-o să lăsăm lucrurile să ajungă pînă acolo; dar deocamdată ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Denn Orpheus ists. Seine Metamorphose in dem und dem. Wir sollen nicht mühn um andre Namen. Ein für alle Male ists Orpheus, wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit ar fi fost singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și vezi ceva, să zicem un vas cu flori, apoi Îți ațintești privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă. Cred c-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe trebuia neapărat să-i ofere ceea ce voia ea. — Fratele tău a murit, Îi spuse el Încet. S-a Împușcat. Expresia feței ei rămase neschimbată, ca și cum faptul acesta n-ar fi avut nici o importanță pentru ea: tot amestecul acela de violență, cruzime și tinerețe dispăruse fără ca ea să-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape lipită de parbrizul spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de husele de vinilin ale limuzinelor închiriate. După ultima sa încercare de a-mi ucide soția, pe Catherine, mi-am dat seama că Vaughan se retrăsese în cele din urmă în propria-i minte. În acest tărâm supraluminat dominat de violență și tehnologie, el conducea acum pentru totdeauna cu o sută șaizeci de kilometri la oră de-a lungul unei autostrăzi goale, trecând pe lângă stații de alimentare pustii de la marginea câmpiilor întinse, așteptând venirea unei singure mașini din sens opus. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ostilitate. Totuși, tot ce-am putut vedea a fost îmbinarea neobișnuită a coapselor sale, deschizându-se spre mine într-un fel deformat. Nu sexualitatea poziției îmi rămase în minte, ci stilizarea teribilelor evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii și violenței ritualizate în acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată a unei fete cu dizabilități mentale pe care o văzusem odată jucând într-o piesă de Crăciun la un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri de serj ca să-și scoată la iveală organele genitale și și-ar fi apăsat penisul în despicătura însângerată a subsuorii mele, chiar și acest act bizar ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să mă calmeze cineva, așa cum stăteam acolo, năclăit de sângele altcuiva în vreme ce urina tinerei sale văduve forma curcubee în jurul picioarelor salvatorilor mei. Prin aceeași logică de coșmar, pompierii care gonesc spre epavele arzânde ale aeronavelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
victimei unui accident aviatic și gândindu-mă într-un fel distorsionat la rănile și durerile pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care fusese catapultat dintr-un plăcut interludiu domestic într-o concertină a morții metalizate. Aceste sentimente existau în cadrul relației mele cu bărbatul mort, în cadrul realității rănilor de pe pieptul și de pe picioarele mele, și în cadrul coliziunii de neuitat dintre propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încerc să-mi recapăt răsuflarea. I-am apucat mâna stângă și mi-am apăsat-o pe stern. În ochii ei sofisticați deveneam deja un fel de casetă cu bandă emoțională, luându-mi locul alături de toate acele scene de durere și violență care ne iluminează marginile vieților - jurnalele de actualități cu războaie și revolte studențești, dezastre naturale și acte de brutalitate ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]