2,833 matches
-
COTNAR Chiar de văd o sticlă goală, Dar e scris Vin de Cotnar, Pana, scârțâind pe coală, Prinde aripi de stihar. Și curate cum e apa Drept la munte, la izvor, Slovele, pe locuri gata, Țes minune de covor. Cu visări ce bat sub tâmple, Ca din sferele cerești, Coala albă-ncet se umple Cu imagini din povești. Și trăiri necăutate Vin și vin și curg perechi; Totul pare noutate Când Cotnarul este vechi. 27 iunie 2004 REFLECȚII (CLVIII) De ai
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Craig? Craig se întoarse. Era una din tinerele femei care stătuse lângă intrare, o femeie vioaie, cu o față ciudat de severă. Craig se uită la ea. - Hm! făcu el. - Sunteți domnul Lesley Craig? Craig se trezi mai bine din visare. - Da, de ce? Eu... ce... - O.K. fetelor, zise tânăra femeie. Surprinzător, în mâinile lor apărură revolvere. Luceau metalic în soare. Înainte ca uluitul Craig să poată privi mai bine la ele, mâinile femeilor îl apucară și-l împinseră către una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam mai de aproape. Am iubit-o și pe ea. Ceasurile de visare cu ochii deschiși după stinsul lumânării din vremea adolescenței i le-am consacrat o vacanță întreagă de Paști numai ei. Adela seamănă cu mama ei cum era atunci, numai ochii sunt alții. Doamna M... are ochii căprui, acum uscați și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nici o speranță, dar, cu o mică insistență,cine știe...? Tony Pavone, avea un suflet deosebit de sensibil. Simțea nevoia unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi va dărui totul! Fulgerător, se reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceruți dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare să-l viziteze la șantier pentru a fi desbăgubit pentru genoritatea lui, desigur promisiune uitată chiar În secundele următoare...! Șeful șantierului Îl trezi din visare. „Băiete, cum Îți spuneam, am o sete teribilă. Ia un taximetru și dute repede la Miliția Capitalei, unde te așteaptă colonelul Gerard Șeful Securității pe Întreaga Capitală. Nu pierde timpul, urcă-l În taximetru și veniți repede aici. Câțiva gologani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
E păcat că ai asemenea necaz acum, că ești În dublă dificultate. — Mă tem că tata a aflat despre asta. Pe chipul Angelei, ca și pe cel al lui Wallace, se citea ceva blând, o urmă de pruncie sau de visare copilăroasă. Părinții probabil că tânjiseră peste măsură după bebeluși și prin urmare inhibaseră ceva În ciclul de dezvoltare al copiilor lor. Ultima privire a Angelei, Înainte să Înceapă să plângă În hohote, Îl uimi pe Sammler. Buzele Întredeschise, fruntea Încruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deșarte. Pomul nu cere răsplată Pentru fructe, niciodată; Omul, dacă-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare, Uită cum crește o floare. De-ai fost cumva însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și lipsit de atuurile pe care el le jongla cu măiestrie. Instinctiv, am dat un pas înapoi și-am rămas aliniat cu Sorina.Și ea îl sorbea din ochi admirativ. Se simți studiată de mine și imediat acea undă de visare din ochi îi dispăru lăsând în loc doar iriși de gheață. Era felul ei prin care îmi arăta că nu-i pasă de nimeni și că are controlul asupra a tot ce simțea. La masă am fost tăcut. Se auzeau doar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
imaginea unui copil supărat ce nu-și primește jucăria. Marius își plimba privirile pe liniile ei perfecte, amorțind uneori pe zonele care-i stârneau imaginația și cred că se visa alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret, dar oare iubea cu adevărat sau singurătatea care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se ascundeau după pleoape fiindcă era foarte târziu, eram obosit și obișnuit de la stână să mă culc destul de devreme, dar continuam să o văd din ce în ce mai frumoasă. Era atâta lumină care venea dinspre ea că am simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost la fel de absurd ca și cînd ai compătimi un om ce moare de sete Într-un deșert pentru că varsă lacrimi pentru unul ce se Îneacă.... Senzația de trăire a timpului pur n-a durat mult, căci bariera a pus capăt visării. Visuri lungi... trezire artificială scurtă... Am Întors imediat mașina și am luat-o Înapoi spre oraș. Nu știu pentru ce motiv, dar nu mai eram la fel de bine dispus ca pînă acum. Oare pentru că mă depășise o mașină sport roșie, lăsîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Atunci - o auzii din nou - timpul luneca spre vară, uituc de examenele de sinteză, de sfârșit de an pe care le dădeai, mă sărutai în bătaia limpede a lunii, eu mă înecam în ochii tăi, te îmbrățișam, intram în lumea visării tale. Ai uitat? Mă întreb când și cum ne vom mai întâlni. În prima zi, atunci, eram pe bancă, priveam un joc de fluturi. Tu ai venit după aceea, te-ai așezat alături de mine, eram singuri. Păreai să nu dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Orientului (tatăl ei ținea la vremea aceea o băcănie, nu departe de port, cu mărfuri indigene dar și de contrabandă, din Levant, acestea din urmă vândute „pe sub mână”)! Poveștile ascultate din copilărie îi țineau ochii deschiși, melancolici, într-o permanentă visare, și acum, deodată, toate s-au întors pe dos. El e pensionar; a fost registrator șef la primărie, e adevărat, dar cel care ocupa un asemenea post la timpul acela era respectat și cunoscut de aproape toți cetățenii urbei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de care era mândră în secret), față de musafirele venite de la țară (omițând că Ana cea mică își făcuse liceul la București), stare ce nu îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele câteva cuvinte de întâmpinare, că domnul Pavel apăru în canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès n-a fost decât o încântare trecătoare. Drumul de la Melilla mă istovise și de-abia așteptam să ajungem acasă la Khâli. Nu aveam, firește, nici o amintire despre unchiul meu, emigrat în Berberia 1 când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe dată la loc, de parcă se temea să-mi întrerupă visarea. Am șoptit: — Nu ne vom despărți niciodată! Cuprinsă de îndoială, a zâmbit. Mi-am pus buzele peste ale sale. Mâna mea a alunecat iarăși de-a lungul pielii ei pentru a reînsufleți amintirile nopții. Dar cineva bătea deja la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
senină, se vedeau dincolo de zidul de apărare și de păduri. Revăzu o scenă nocturnă: Valerius, întins pe iarbă, lângă un foc pe cale să se stingă, luna plină care apunea, cenușa risipită de vânt... Velunda. Glasul lui Manteus îl trezi din visare. — Fostul proprietar era un negustor bogat, zise lanistul arătându-i, în stânga, micul teatru din piatră înconjurat de tei. Făcea negoț cu carne sărată, dar iubea actorii, dramele, comediile, marile tragedii ale grecilor. El a construit teatrul acela. Aici, jos, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
note erau ca al lui. Carnete pe care nota F, trecută cu roșu, apărea de atâtea ori, că părea a se fi multiplicat, fiind lipsită de orice competiție din partea celorlalte note. Numai Sampath stătea degeaba, petrecând multe ore pașnice, de visare, în scaunele pentru ceai și cântând pentru sine în grădinile publice, până când, în cele din urmă, domnul Chawla îi găsise fiului său un post pe măsură. — Ce post? se întrebau toți oamenii curioși și băgăcioși din Shahkot. Acestora, domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alinat...”). Astfel de comparații și trimiteri le vom descoperi și în poeziile cu temă religioasă („Liniște! Privește norii,/ Care plâng în sărbătoare!”; „Și ninge, și iar ninge pe muntele-i ce-i fald/ Acoperit de neaua în albu-i de smarald./ Visarea este dulce și voalu-i de rubine,/ Mă poartă-n sărbătoare, mă cheamă iar la Tine!”) și în versurile ce redau stări interioare („Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi,/ În rătăciri fugare ca picurii prin ploi”; „Sunt starea de
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
s-a schimbat. * TOAMNĂ ÎN TÎRG Iată fructele au fost culese, Suflet, deprins a fi trist... Spre grădini vinețite Fug păsărele de iarnă. Tarea iubire Numai poetică a devenit. Nu-i motiv chiar să plângi. Ți-amintești ? ! Ia țară veneau visări Din Orient. Trecea vânzătorul Cu panerul de cărți. Ți-amintești ? ! Ecouri scurte, Și târgul brumat. Monoton, Împușcături de vânătoare. * SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
public, Și poate, Din umbra unei terase, Într-o după-amiază Tăcută, cu soare, Va trece o pasăre, Departe, Ca printr-un parc... Gîndeștete atunci La fastuosul basm. * EXCELSIOR Astăzi superb, Mâine sumbru, Este Că scriu frumos. Și , poate , Rezervă De visări, Dar suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet mai viteaz... Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O simfonie De pe stradă M-a deviat muzical... * DE ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ceva ce arăta ca o adunătură de saltele, dând impresia unei gigantice suprafețe de stat pe jos, pe care deja erau întinși câțiva oameni. De-a lungul marginilor camerei erau așezate canapele jerpelite, câteva dintre ele ocupate. O muzică de visare, ambientală, inunda sala în surdină, ca o maree. M-am plimbat puțin în jurul formațiunii din saltele, uitându-mă după Tom și Alice și simțindu-mă în plus; nu era genul meu. Clientela era o amestecătură de New Age și tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]