4,713 matches
-
intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i contrazicea vârsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini înflorite de primăvară, în inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine cu reclame colorate și mărfuri în vitrine elegante. Și ele mergeau ținându-se de mână, erau vesele, râdeau și parizieni curioși întorceau capul după ele. 6. Intraserăm în iarnă. Zăpezi. Înainte de zăpezile Crăciunului, cu două săptămâni înainte, primii scrisoare de la Ana, prin care-mi anunța moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tânăr strângea în brațe o fată, care stătea cu spatele lipit de pieptul lui. De îndată am știut că era Janie. Cum arăta, deci? Oh, știți, zâmbitoare și fericită, cum arată oamenii de obicei în poze! În cele expuse în vitrine, în rame argintii, bogat decorate, cel puțin. Deja mă simțeam puțin tulburată, încă dinainte de a realiza că era frumoasă: păr lung, negru, inelat (a cărui frumusețe nu era afectată nici măcar de moțul din frunte, cum se poartă în Long Island
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bârlog înghesuit și întunecos, la kilometri distanță de metrou“. După ce eu și Aidan ne-am logodit, începuserăm să căutăm o locuință, dar ne-a fost imposibil să găsim ceva. După câteva săptămâni în care am căutat în zadar, treceam pe lângă vitrina unei agenții imobiliare într-o seară când am văzut poza unui „apartament luminos și aerisit“. Într-o zonă care ne plăcea și - mult mai important - la o chirie rezonabilă. Cuprinși de convingerea că era menit să fie al nostru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce vă pot ajuta? Culmea, chiar vorbea serios. După câteva clipe era cocoțată pe o scară, atârnând de tavan cortinele de 1,80 pe 3 metri. Apoi s-a prins cum să montăm la un loc piesele unei mese cu vitrină de lac negru. Zică-se ce s-ar zice despre oamenii bogați care cred că totul li se cuvine, dar Brooke era o persoană extrem de practică și de amabilă. Între timp, eu și Teenie despachetam o cutie de produse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind-o apoi la stânga pe celebra stradă del Pellegrino, spre a admira vitrinele orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nasol decât ce îmi face Frank Telefon, indiferent despre ce ar fi vorba. E mai nasol decât ce-mi face Selina, indiferent despre ce ar fi vorba. E mai nasol decât ceea ce eu însumi îmi fac... Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut. Nu te-ai săturat de atâta băutură? — Da. Sunt sătul. M-am săturat de ea de ani de zile... Da, sunt. Douăzeci de minute mai târziu stăteam afară, pe asfaltul poros. Vizavi, în fața noastră, se desfășura șirul sclipitor de vitrine ca panglica unui film - Manhattan-ul și micile lui concerne: spălătoria Thai, o marochinărie, un magazin cu delicatese („Lonnie’s - Pentru Un Sandvici Mai Bun“ - „Fără microunde“ - „Ne pare rău. Am închis“), pădurea unui florar, un magazin cu bibelouri Zen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă tot aflu sub observație fără ca eu s-o știu. Sunt sătul de toate aceste lipsuri. Fie, uite, am spus ea disperat. Ajutor! Dă-mi ceva de citit. Recomandă-mi o carte de citit. Am făcut un gest spre vitrina de vizavi. Ceva educativ. Își încrucișa brațele într-un gest gânditor. Îi citeam mulțumirea. — Ei? am spus. Am traversat împreună strada plină de cocoloașe. Mi-a spus să aștept afară. Vitrina era înțesată cu teancuri întregi din cea mai recentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o carte de citit. Am făcut un gest spre vitrina de vizavi. Ceva educativ. Își încrucișa brațele într-un gest gânditor. Îi citeam mulțumirea. — Ei? am spus. Am traversat împreună strada plină de cocoloașe. Mi-a spus să aștept afară. Vitrina era înțesată cu teancuri întregi din cea mai recentă producție de-scrot-întăritoare a elitei feministe: era intitulată Nu cu viețile noastre și aparținea lai Karen Krankwinkl. Am răsfoit prezentările-reclamă de cărți xeroxate și revistele. Femeie căsătorită, cu trei copii, Karen credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băiețandru. Acum era închis din cauza banilor. Arzătorul lung și spuzit, la a cărui căldură obișnuiam să mă schimb pentru școală, fusese înlocuit cu un coș negru cu cărbune fals. Masa veche la care mâncam pâinea prăjită fusese transformată într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce vrei să spui cu aseară? Nici n-am fost aici aseară. — Nu mai ești în stare nici să-ți amintești, erai beat Jerome! strigă ea. Jerome! Jerome, poponarul cu blugi, inel și păr blond, spălăcit, s-a ivit din spatele vitrinei cu aparatul pentru floricele și cuptorul de plăcinte. — Da? Asta a fost contribuția lui Jerome. Fata își găsise de lucru la o altă masă. Îi aruncă peste umăr: — Spune-i și tu. El a fost cel de aseară. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe bulevardele de pe malul stâng, beat, croindu-mi drum prin mulțimea pornită după cumpărături, învârtindu-mă în jurul oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de sticlă al vitrinei, sau vreo singurică cu coafură năstrușnică și cu o bere sau o cafea în față, așteptând răbdătoare să intre unul ca mine care s-o dea pe limba internațională: Bonjur, mon petite. Let me buy you a drink. Pourqoi non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Avea de-acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era exact așa cum și-l imaginase. Am făcut un semn agitat după chelneri în acvariul aglomerat din hol. Era una din acele vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție a viitorului care într-o bună zi va fi botezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i cadă pe spate. Am privit curbele desenate de gâtul ei, lentilele holbate ale sutienului, mari cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota ce îmbracă un singur mădular. E ca o erecție, ca o sulă așezată pe mine... Și-atunci... de ce spaima, de ce rușinea? Știi că nu mă voi simți bine până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! ... Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus. Plumb de iarnă Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin orașul alb, doar vântul trece-ntîrziat - Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat... Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine. Printre ziduri, peste turnuri depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote - Numai vântul singur plânge alte note... Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate. Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ego Tot mai tăcut și singur În lumea mea pustie- Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pielea bine întinsă pe oasele feței îndrăzneau să-și poarte blănurile fără să privească agitate în jur după activiști vegetarieni înarmați cu vopsea roșie și priviri furioase. Galeria Wellington contrasta cu toate magazinele de bijuterii pe lângă care abia trecusem, cu vitrine pline ochi cu fleacuri strălucitoare pe care bărbații bogați să le dăruiască amantelor lor ca premiu de consolare pentru că nu se căsătoresc cu ele. Galeria lui Duggie era mare, albă și aproape goală, cu excepția unor picturi uriașe în ulei ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut semn să mă duc la măsuța de lângă draperie. Ea servea doi țigani, măturători, care își luau micul dejun. Măturile mari, țepoase și le sprijiniseră de vitrina cu prăjituri. A venit Ana și s-a așezat în fața mea. A dat să-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]