50,154 matches
-
o autobiografie, surpriză va fi cam aceea pe care o ai sunînd la un numar de telefon și descoperind că nu ai căpătat astfel acces acasă la personajul pe care il cauți, ci în biroul său, unde îți răspunde o voce cumva depersonalizata. A nu se înțelege că Todorov nu scrie absolut nimic despre sine în acest volum. Există cîteva pagini cu un caracter personal-confesiv, care dincolo de demnitatea deliberat uscată a tonului, sînt impresionante. În rest, mai aflăm că vestitul naratolog
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
pagina alăturată, referindu-se la dedublarea să prin adoptarea unei alte culturi și a unei alte limbi, cea franceză, pe lîngă cea bulgară, Todorov face o teorie a dialogismului preluată deschis de la plurivocitatea romanesca a lui Bahtin: Coexistența a doua voci (cea bulgară și cea franceză, n.n.) devine o amenințare, conducînd la schizofrenia socială, atunci cînd acestea se află în concurență - dar dacă ele formează o ierarhie al carei principiu a fost ales în mod liber, poti depăși neliniștile dedublării și
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Singurul schimb posibil este acesta: partidul se raportează mereu la popor, iar poporul trebuie să se regăsească în programele partidului și, regăsindu-se, trebuie să-și manifeste recunoștință atît că și corp colectiv (la defilări, în folclor), cît și ca voci individuale. În domeniul culturii consecință acestei terori a fost iminentă apariției folclorului nou și așa-numiților creatori țărani și muncitori (asimilați la început creatorilor de folclor)". Pretinzînd că se întemeiază pe "reflectare", pe "observație", adică pe mimetism, semantica acestei literaturi
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Aceasta literatura seamănă aproape întru totul cu literatura S.F., cu precizarea că imaginea literaturii de anticipație este înlocuită totalmente de gramatică și lexicul ideologiei. Chemările la reflectarea vieții sînt doar chemări la integrarea în discursul puterii". Am putea adăuga: sînt voci de sirenă. Emil Iordache, Literatura orizontală, Ed. Timpul, Iași, 1998, 154 p.
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar zbieretele colosale ce se auzeau de dincolo de ușă birtului... Mi-am făcut curaj, am apăsat pe clanță ușii și am intrat. Nici n-am mai auzit clinchetul clopoțelului de deasupra ușii care avertizează birtașul, ca un mușteriu i-a
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
am intrat. Nici n-am mai auzit clinchetul clopoțelului de deasupra ușii care avertizează birtașul, ca un mușteriu i-a trecut pragul... Văzusem instinctiv clopoțelul legănîndu-se cu putere deasupra, dar fără să scoată vreun sunet, acoperit total de cele două voci ale celor doi bărbați unguri îmbrățișați și care, însoțiți de un clarinet, urlau atît de fioros în jelania lui. M-am oprit locului, speriat. Birtașul nici nu mă luase în seamă ascultînd zbieretele celor doi ce se țineau de gît
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
și artistic pînă la capăt. Este o montare elegantă, subtilă care invită reverențios în lumea lui Mazilu. Un suport, un fel de captatio benevolensis este și caietul-program, bogată sursă de informație, emoționant prin inedite și felul în care a strîns voci de dramaturgi și de regizori. Theatrum Mundi: Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu. Regie, scenariu, decor, ilustrație muzicală: Alice Barb. Costume: Oana Botez. Distribuția: Viorel Comănici, Maria Jughietu, Claudia Negroiu/Gabriela Butuc, Marius Gâlea, contra tenorul Romeo
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
și asta nu se întîmplă doar din rațiuni de stil, ci și din pudoare și teama de ridicol. Pe de altă parte există și o alta teamă, aceea de a nu ucide din prea multa analiza sentimentul. Amintirile au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind la dedublarea personalității celei
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
în același timp, pentru că una este să aplici o schemă structuralista minimala, cu actanți și intrigă, într-o disciplină umanista gen sociologia, si cu totul altceva să transferi concepte ceva mai sofisticate tocmai pentru că sînt mai generale, precum reprezentare sau voce într-o sfera de investigație cum ar fi aceea a științelor cognitive, ori chiar în cercetarea fizicii teoretice actuale. Pretutindeni te uiți în jur, aș spune, forțînd evident, conștient, nota, vezi numai naratologi puși vrednic pe treabă. Cît cuprinzi cu
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
anunțe vreun deces de ultimă oră, indiferent al carui concept ori curent pînă mai ieri socotit important. În literatura, astăzi, epicul e surghiunit în zonele triviale, în melodrama, român de consum, sau, dacă apare, e minat din interior de o voce parodica, ciuntit, sabotat sistematic. Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană sau chiar structura creierului în termenii unei povești. Dar cred că poate miră
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce. Sursele din care a preluat textele, declarate foarte profesionist într-un epilog filologic, sînt clasice, de aceea nici nu le mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că autorul a intervenit destul de mult. Îl suspectez de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
o limbă a poveștilor, un grăi în care se rostesc basmele, acesta este mesajul răspicat al autorului. Pentru că, făcînd un mic experiment, si anume citindu-le unor prieteni cîteva dintre aceste povești cu glas tare, mi-am dat seama ca vocea mea își caută, indiferent de cultură din care provenea povestea, invariabil același ton, ca încerc să găsesc un fel de blîndețe și totodată un umor pe care să le vocalizez. Nu e opțiunea mea actoriceasca, niciodată nu m-am priceput
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
a poeticii. Întrucît, neproducîndu-se sub cerul poeziei, odată boltit deasupra noastră, decît metamorfoze ale unor date preexistențe (paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-o emoțională plimbare, contemplînd marea varietate a "colturilor pitorești", cu hartă în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în camera mea/ ca-ntr-un templu de cretă/ ca-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și de alta cărțile./ Dincolo sau dincoace de fereastră-i visarea?" (Preludii pentru trompeta și patru pereți). Cartea nu e
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în camera mea/ ca-ntr-un templu de cretă/ ca-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și de alta cărțile./ Dincolo sau dincoace de fereastră-i visarea?" (Preludii pentru trompeta și patru pereți). Cartea nu e, ca la
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
seamă. Pe liste îl vom alege și nu unul câte unul, ca să nu obosim. O puzderie de independenți în Camere, ce-ar mai încurcă lucrurile! Și nu oricând, ci în acest straniu interludiu în care politicul și economicul alternează - dupa vocea cea mai avertizată din republică. Politicul a luat-o, hai-hui, înainte. Economia îl va urma, întocmai cum administrația, armiile napoleoniene. Dar chiar dacă unul din doi alegători va sta acasă în fatidica duminică a anului 2000 când se va trage o
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
ele și demitizările care uită că ceea ce este esențial pentru un creator sunt operele, compozițiile și numai ele? Înainte de a aparține lumii și Franței, Chopin este al Poloniei de unde a dus cu el un climat natal, emoțional, dar și o voce - melodie interioară a apelor și pădurilor de acolo. Nostalgica, desigur. Echivalentul germanului "Sehensucht", cuvantul polonez "Zal". Belșugul folclorului a devenit materialul unor prefaceri esențiale. Din nou Poloneză și Mazurca nu mai sunt - nici ele - ce au fost în compoziția (suita
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
și educa, pentru că foarte curînd să se dovedească a fi un pianist de geniu înnăscut, care, ani la rînd, vă fascina călătorii, incapabil să părăsească vasul. De altfel, la singură tentativă, New York-ul întunecat și fumegînd nu-l ispitește așa cum vocea oceanului o face deși nu e sigur dacă a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Și deodată s-a auzit o muzică fermecătoare și deasupra gurii tunelului au apărut niște lumini, iradiind în cercuri concentrice, ca undele unui lac după ce arunci o piatră. „Aurora boreală”, am auzit vocea femeii. Și m-am trezit.
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
își delimitează clar teritoriul: o anume literatura (Peltz, Istrati, Vinea etc.) mai puțin cunoscută de cititorul de rand și, în general, foarte puțin comentată. Poate de aceea o nuanță exotică a cărții este însăși alegerea bibliografiei. Cartea să cuprinde câteva voci distincte, lucru destul de rar întâlnit într-o carte de studii. Există un Vighi teoretician și filosof care nu-și intra deloc în rol pentru ca temă aleasă nu-i permite abstracția. Apare și un Vighi excelent comentator de texte a observații
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
fulgurații din nou poetice, care dau o concretețe greu de explicat, stilistic, ideilor lui. Lévinas reprezintă, după mine, un fenomen în sine, doar ca scriitor. Nu e singurul, nu e defel primul care face literatura din filozofie, dar cu siguranță vocea lui e distinctă. Căci elaborează o filozofie în care se combină speculația preluată din filiere tradiționale de gîndire, pe cale normală, așadar, pentru un demers teoretic, cu revelația adusă de cotidian, si, mai ales, cu o asimilare și interpretare foarte aparte
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
limbajul în numai zece poeme. Structura este simplă: în stânga textul propriu-zis, în dreapta un nou text, mult mai scurt, "rezultat din anagramarea parțială a celui dintâi"( Gh. Crăciun). Spre exemplu versurile " În voia oceanului/ irișii mei/ plutesc/ Respiri încet? devin "în vocea lui/ rime/ plute/ epice". Poemul nou obținut nu e numai o simplă anagrama, ci un fel de rezumat fonetic; stilul celor două texte nu diferă prea mult a adevărata miză este iluzia unui raport cauză-efect. Poemele "din dreapta" lăsate singure ar
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
spune spectaculos, pe care teatrul l-a facut din Stagiunea ^96-^97, adică odată cu ocuparea prin concurs a postului de director de Mircea Cornisteanu. Saltul implică atît componentă calitativa a spectacolelor, precum și aspectul financiar, impresionant în cifrele prezentate. În unanimitate, vocea criticilor și a oamenilor de specialitate a semnalat, în repetate rînduri, ieșirea Teatrului Sica Alexandrescu din conul de umbra în care intrase, fapt datorat strategiei directorului Mircea Cornisteanu. De cînd a venit și pînă astăzi, Mircea Cornisteanu a reușit să
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
în limba franceză, unei secretare. Nu le-a pus la păstrare și nici nu s-a grăbit să le publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei. Una dintre ele i-ar fi spus cu voce tare: "ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
producția lui Jean-Pierre Ponnelle, la Viena. Dădusem audiție la el pentru Pamina și Gilda la Filarmonica din Berlin, după debutul meu, din 1974, cu Boema, la Scală. Fusese încântat și mă angajase pentru Susanna... În realitate, nu corespundeam într-adevăr vocii instrumentale pe care o caută... și nu eram prea docila! Să spun drept, eram prea impulsiva și, de exemplu, cu Carlos Kleiber mă certăm adeseori! Sigur că-l respectăm, dar nu cred că un interpret trebuie "să se lase strivit
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]