3,708 matches
-
bea ceva. Găsește un loc liber Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind din whiskey, Îl sună pe Zamyatin pe mobil. Ivan e la volan, ducînd „o Încărcătură prețioasă“ la aeroport. În limbajul lui Ivan, o Încărcătură prețioasă Înseamnă una sau mai multe femei frumoase. — SÎnt Într-un oraș oprimat de oamenii tăi, Zamyatin, Îi spune Wakefield. Se pare că mafia ex-commie ia lucrurile de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o dîră de gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și nici vechea lui țară n-ar trece-o, cu dîra ei de fum, ucigător de la mii de kilometri depărtare. Așezată din nou la volanul mașinuței ei, Susan rămîne tăcută preț de ceva timp. — Ei, a fost un eșec, spune În cele din urmă, aprinzîndu-și o țigară. Îmi pare rău. Vrei ceva de băut? Discursul de la muzeu e programat pentru ora opt și este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o trotilla În Plaquemine Fecioara s-a arătat Într-un copac În Santuario de Chimayo noroiul s-a dovedit a fi tămăduitor un tip din Texas s-a izbit de un zid cînd Dumnezeu i-a zis Dă’ și mie volanul! Și alții aud tot timpul voci care le spun să stea sub un copac sau să sară de pe o rîpă sau să aducă un coș mare de ouă la Blockbuster și să arunce În clipuri și glasurile Domnului se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întoarcă la blestemata aia de Întrunire, dar vor fi nevoiți să-l ducă acolo cu forța, În timp ce el va țipa și va da din picioare. Și știe să facă asta de minune, credeți-mă. PARTEA A PATRA VESTUL Wakefield, la volanul unei mașini Închiriate, pornește spre vest, iese din oraș, trece prin suburbii Încă adormite, cufundate În zăpadă și ornamente de Crăciun, pe lîngă case construite din nimic altceva decît niște foi fragile de placaj, Înfășurate În becuri pîlpîitoare. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unde aș fi ajuns oricum În cele din urmă. Doar să conduc Înainte și să mor. Lui Wakefield i se pare o soluție atît de elegantă Încît aproape că iese cu mașina de pe șosea. Să nu Îndrăznești! spune Diavolul, apucînd volanul. Undeva În Arizona (cel puțin așa crede el, că ar trebui să fie Arizona), Wakefield Își dă seama că Întinerește. A lăsat În urmă zăpada și munții și a primit binecuvîntarea soarelui. Deșertul Îl eliberează de amintirile sale și trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un parc național, Wakefield șade la o masă de picnic și Înnoadă o conversație cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să-i viziteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
publicul cu privatul, extind atît viața internă, cît și pe cea externă. Știi leii ăia de la Public Library din New York? Acolo am Întîlnit cîndva o fată, ca În filme. Intrăm, puțulica mi se scoală pînă aici. Își ia mîna de pe volan pentru a arăta undeva pînă la jumătatea pieptului. Ia gîndește-te! La această convenție vin fiicele și mamele tuturor cărților. E peste puterea mea de Îndurare. Eu mă biblio-excit! Bibliotecare! Fiica lui, Margot, și-a luat licența În biblioteconomie anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul Jungian/ cu părinți de vîrsta lor“. Emoția Îi cuprinde pe amîndoi și Margot sfîrșește prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut ea însăși să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dacă odinioară fanteziile ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un pătuț cu volane și baldachin brodat cu siluetele personajelor lui Beatrix Potter. Aceste informații compromițătoare le ascunsese tuturor, mai ales lui Stevie, adjuncta ei. Stevie Grey, redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îmi exprim încântarea în privința Nunții Anului din Woodbury, o provocă, știind că avea s-o enerveze. Deși ai fi fost o mireasă mult mai frumoasă. Îmbrăcată în crem, aș zice, mai degrabă decât alb feciorelnic, și cu ceva mai puține volane. Ești prea bine făcută pentru o ținută à la Scarlett O’Hara. În spatele lor, Stevie izbucni în râs și împrăștie cafea în jur, așa că trebui să plece să caute un șervețel. — Știam că ai pus dinadins nunta aia pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aia? Henrietta o târâse săptămâna următoare la un magazin de rochii de mireasă de lângă piață unde îmbrăcau „mireasa care știe ce vrea“ de la coroniță până în vârful condurilor. Henrietta îi arăta o chestie cu crinolină, din mătase albă, cu mai multe volane decât perdelele de la teatru, fără umeri și cu un decolteu pe care chiar și Scarlett O’Hara l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care chiar și Scarlett O’Hara l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti, deși trebui să recunoască, îi plăcea la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
High Street și să treacă pe lângă redacția Citizen. N-o ajută nici faptul că Fran se întâmpla să se afle la fereastră, cu lumina care-i bătea din spate, privind în gol. — Îmi pare rău, Miriam. Jack puse mâna pe volan când opriră la următoarea intersecție. — Ar fi fost plăcut, dar mi-am amintit că am ceva de făcut. — La ora asta? Privirirea lui Miriam o căută pe a lui Jack. — Mda. Coborî repede din mașină înainte să se schimbe culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
feu, 1896) are profunde afinități cu erotismul flamboaiant, vitalist și estet al lui D’Annunzio. În Universul literar din 25 ianuarie 1910, Benedetto de Luca se referă la principiile manifestului, citînd un text în proză al lui Marinetti („Moartea la volan“, după revista Poesia), în care acesta face apologia vitezei moderne. Democrația craioveană continuă să semnaleze, în decursul anului 1909, noi „ecouri futuriste”: în numărul din 30 iunie este menționată apariția volumului Carme di angoscia e di speranza de Pietro Lucini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nevastă și un copil În prezent. Nu ar putea nicicînd să Înțeleagă ce Înseamnă să-ți pierzi identitatea, să treci de la statutul de femeie de afaceri de succes la a fi persoana la care se țipă numai pentru că este la volanul unei mașini de teren. Nu ar putea În veci să Înțeleagă cum e să manevrezi un căucior În care se află un copil obosit pe culoarele Înguste ale unui supermarket, Încercînd să eviți oamenii care se holbează la tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
păzească intrarea unui bloc, iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era puțin spațiu, și el era Înalt, iar genunchii i se Înțepeneau În volan și papucii În pedale. Din cauza poziției incomode, avea oasele fărâmate, de parcă ar fi fost bătut. Trecuse de unu, de-acum nimeni nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate fi denunțată o persoană care stă În stradă. Dacă Îți violează domiciliul, Îl poți denunța, dar strada e domeniu public. Ar fi dificil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero Îi Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi groase gen rasta, din cauza inelului de argint care-i strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei săli Înfrigurate de rândurile de scaune goale. Zero considera patetică găselnița tatălui său, mizerabilă și imorală. Deși, trebuia spus, pentru treizeci de zile șomerii aceia aveau de unde lua un salariu. Înconjură Lancia: agentul de escortă moțăia cu capul pe volan. Sala de dans - un paralelipiped din beton armat, cenușiu, fără decoruri, simplu ca o cărămidă - Îi amintea de o hală industrială, și probabil chiar asta fusese până cu puțin timp În urmă. Zero ridică draperia care despărțea ringul de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se pierdea În tunelul de sub blocurile Înecate de smog. Aris se Întreba unde mergeau toți acești oameni. Muncesc, mănâncă și dorm, și doar când e foarte târziu Își dau seama că nu au trăit. Geamuri Închise și chipuri impenetrabile la volan. Toți sunt morți, dar Încă nu și-au dat seama. Tăcea, preocupat de mirosul axilelor sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă te uitai prin gaura de deasupra Încuietorii vedeai exact cupola catedralei San Pietro. Nu-și mai aducea aminte de ce, dar locul acela era numit buricul Romei. În timp ce aranja sistemul de blocare a volanului, atinse cu cotul din nou plicul alb. Maja coborâse. Mergea În Întâmpinarea unui tip cu haină și cravată, cu o burtă umflată, care părea să aibă mare nevoie de un transplant de păr și care o aștepta pe trotuar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio se așeză la volan, aruncându-i o privire aprinsă, Emma Își dădu seama că fusta Îi dezvelea genunchii. Timp de douăzeci de ani Îi spusese mereu că genunchii săi erau o zonă foarte erogenă. — Du-mă În Piața Farnese, spuse. Generalul mă așteaptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Își jurase că nu avea să-i mai permită s-o atingă, căci se schimbase și se eliberase de sentimentele de vinovăție și nu se mai privea prin ochii lui, Îl prinse de braț și Încercă să tragă de volan, pentru a-l constrânge să tragă pe dreapta, strigând oprește-te, oprește-te, oprește-te, vreau să cobor. Antonio nu se opri, porni sirena pe care nu avea dreptul să o folosească, dar oricum legea sunt eu, și intră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]