161,013 matches
-
legătură are istoria cu poezia cine a înțeles totul pe dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus, surâzător și pierdut și m-
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus, surâzător și pierdut și m-am gândit că portbagajul e plin cu nitroglicerină. - Am fost
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
e roasă de orgoliu și orgoliul său e plin de umilință iubește cu dușmănie și urăște cu tandrețe de altfel ura e o formă disperată de iubire și iubirea o formă acceptată de ură - zice scrie făcând apologia rostirii și vorbește de parc-ar citi ascultă ca un duhovnic și vorbește ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
umilință iubește cu dușmănie și urăște cu tandrețe de altfel ura e o formă disperată de iubire și iubirea o formă acceptată de ură - zice scrie făcând apologia rostirii și vorbește de parc-ar citi ascultă ca un duhovnic și vorbește ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
ești, acolo eu cine sunt în acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu ne-a mai recunoscut. În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
golit trecerea purtătorului de torță prin viața noastră. Nu pentru somn, ci trezie nu pentru somn, ci pentru veghea omenească aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu în câmpiile soarelui și pe Eurydike sabia trează despărțitoare Cel ce-a vorbit nu eu spun aceste cuvinte poate le-ai spus chiar tu s-au rotit în gura ta închisă și au călătorit ca unde luminoase ori poate altcineva le-a rostit, acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
nu eu spun aceste cuvinte poate le-ai spus chiar tu s-au rotit în gura ta închisă și au călătorit ca unde luminoase ori poate altcineva le-a rostit, acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Poetul, Măcar o dată pe an, Să discutăm și să punem țara la cale pe-ncetul În poiana lui Iocan. Ăștia prea ne iau de tîmpiți, Băga-i-aș în mătasa broaștei de bombalăi, Prea ne freacă menta în scrob, prea vorbesc cu guiț De purcei! M-am săturat, vreau să beau apă cu gura lipită de o cișmea, Direct. Și-apoi să mănînc un kil de halva Si să citesc " Domnul Puntila și sluga sa Matti" de Brecht!?
Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6822_a_8147]
-
Nicolae Coan Frumusețe, ce departe ești tu I-aș scrie omului dar crezi că citește? Culcat pe un cuțit în camera mea parcă nu sînt pe pământ. Am vorbit poezie din tinerețe provizii pentru zilele cînd frigul se va năpusti peste minte uhu, versurile săreau din coajă gheruțe de porumbel pe geamuri moi frumusețe, ce departe ești tu acum n-am bani de tren să vin să te caut
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
radios, făcu gluma obișnuită, punîndu-l pe Hunarus, care-i lega sandalele, să-i spună numele zilei în care se găseau după calendarul dac. Ca de fiecare dată, se strică de rîs auzind bolboroseala ininteligibilă lui. Politicos, omul de credință, care vorbea latina curgător, dar cam vulgar, hohoti și el împreună cu ocupantul. Agillus îl mîngîie pe creștet numindu-l cu tandrețe "viezure". Cuvîntul ăsta i se întipărise în minte, nu se știe de ce, și-l folosea totdeauna ca să-și alinte favoriții. Apoi
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu însă trec prin șuvoaie de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Mă trezesc recitindu-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care te citea și răscitea cu credință și în răspăr tu, acoperit în tristețe, vorbești de periferia suferinței Dragă Mihai, În așteptarea destinului tău Tu scrii dintr-o închisoare fără scăpare Sfîrșitul războiului va aduce cu sfîrșitul comunismului patruzeci de ani mai tîrziu Cînd tinerii mărturiseau că nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor nu fac doi bani. Aseară Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Ce? Am uitat. Am vrut să trag un picior în ușă, S-o sparg. Să dau un cap în oglinda din hol. Desigur, nu am făcut nimic. Am închis Doar ușa
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până-ntr-o zi, Odată ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară, Imaculat ca neaua, ca ghiocelul Ridicându-se între iarnă și primăvară.] Astfel căzu comerțul cu turme, Izvorul belșugului ce nu părea să
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
-te la scintigrafie și în blocurile operatorii în labirinturile saloanelor ca niște vestigii subacvatice traversate doar de vietăți marine în halate verzi împingând brancarde pe rotile cu femei și copii tunși chilug cu tatuajele acelea stranii pe tâmple sau frunte vorbește cu cei ce așteaptă la ușa simulatorului până vei înțelege că a trebuit să te îmbolnăvești și tu de cancer din solidaritate cu tragediile oamenilor uitați în toate spitalele lumii pe care nu le-a mai cântat nimeni în poeme
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
într-un mod nedeclarat toate stupiditățile produse - sau care ar putea fi produse, aceasta e noutatea - de gândirea comună în legătură cu Eminescu, cu viața si opera lui. Este ca si cum conu' Leonida (un conu' Leonida de azi, zăpăcit de televizor), în loc să-i vorbească Efimiței despre revoluție si Garibaldi, i-ar explica precipitat si incoerent cum vine chestia cu geniul național. Clișeele subculturii ne rănesc brutal sensibilitatea. Indecența prostiei sentențioase ne face să rosim. Citind textul, suntem gata-gata să-l repudiem pe Mihail Gălățanu
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
față de lustragiu: parcă-l și vezi, cu peria într-o mînă - și crema într-alta. Undeva, la Gara de Nord. Cam pe-acolo pe unde-i scria Veronica, aia, Bălăuca, berecheta, aia de i-a dat, știi matale, luesu', da' să nu vorbim despre asta, pst, ciocu' mic, că despre asta nu se vorbește, da, unde rămăsesem? Că, da, ea are să vină, dacă-i trimite el, Mișu, conu' Mișu, bani, niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
și crema într-alta. Undeva, la Gara de Nord. Cam pe-acolo pe unde-i scria Veronica, aia, Bălăuca, berecheta, aia de i-a dat, știi matale, luesu', da' să nu vorbim despre asta, pst, ciocu' mic, că despre asta nu se vorbește, da, unde rămăsesem? Că, da, ea are să vină, dacă-i trimite el, Mișu, conu' Mișu, bani, niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani, să-i trimită? * 2. EMINESCU-ȚIGAN. Parcă mai degrabă e de crezut
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
în bărbați, c-am văzut și prin filme?? Bărbați în fuste și femei în pantaloni. Poate că Veronica era și ea un bărbat deghizat. Adevăru-i că, oricum, sufletul lui Eminescu era cam femenin. Era atît de sensibil! Atît de romanțios. Vorbea despre stele și plopi fără soț... Păi, de ce asta? Pentru că, probabil, era femeie - și n-avea soț. Tînjea după unul. Știam noi. Știam noi că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
femeie - și n-avea soț. Tînjea după unul. Știam noi. Știam noi că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în esență, femeie. De-aia avea un chip atît de frumos. De-aia vorbea atît de frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea cam stricat. Eminescu adevărat. Și scria cam stricat. Și noi am crezut, la început, că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă în zori mocniți vorbind despre iminente dezastre și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă- între nenumăratele lor mâini căzute-s cerurile unul peste altul. revoltați pururi, fumează tabac ieftin, înjură știu doar că viitorul încă nu e trecut neînduplecați precum șarpele căruia i s-au
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera plutitoare locuiește dzihan & kamien aila și niacin nu-și vorbesc doar buzele mișcându-se ca două rococo-uri de goya în această clipă doar în aceasta aila se luminorează aila esta mirando hacia saturno devornado a sus hijos * acum pot să te simt aila tu nu ești morceeba și nici
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
multe lucruri pe care și le dorea. Nici într-un caz nu era ăsta pe primul loc. Nu cumva avea de gând să-l facă și pe el ca pe Rață? Florintele scoase un țipăt mic, iar peruchierul continua să vorbească, înclinându-se din când în când, ca un servitor supus: Se înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]