7,219 matches
-
însă, extrapolări numeroase, din domeniul limbii în toate celelalte domenii de exprimare, artistice sau științifice. Prestigiul competiției grecești reapare în luptele romanilor, care au o sorginte de ritual funerar, nu atât de elogiu al diferitelor zeități și a eroilor cetăților, vorbitori de limbă greacă, din Olimpiadele grecești și romane. Agenții cât și observatorii unui proces de comunicare socială trebuie să recunoască și urmeze un sistem de reguli ale comunicării: Cine dorește să joace șah și să asiste la o partidă de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Puterea și opoziția, prin reprezentanțiilor, în mijlocul poporului! Vom merge cu Capra. Cu capra neagră, la vânătoare, în Retezat. Nu domnilor. Mergem cu o capră autentică, neaoșă, rustică. De acord? Ighen. Da pote să fie una moghiară vorbitor romanește sau romanește vorbitor moghior? La cerea colegilor conaționali vom face o capră bilingvă. Nu estem capra bilimb! Ba este, dacă e intelectuală! Ne poate confirma domnul senator Farcaș, specialist în idiomuri sud est, nord vest europene. Vă rog, fără insinuări. Bilingvitatea mea, dacă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
conduce la ceva neașteptat chiar de către guvern. Adică ceva extraordinar de tot și alte tâmpenii care se poartă bine prin presa neimplicată politic ci numai financiar. Brusc, în tăcerea profundă, s-a auzit scrâșnetul scurt al lamelor casabile aruncate spre vorbitor de privirile asistenței. Mă iertați, mai adăugă domnul Cognac, dar am să mă retrag la toaletă. Se pare că m-am ras prea tare. Și se pierdu pe prima ușă spre stânga, că dreapta lipsea din neatenția constructorului. Să trecem
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
limbă, paginație și caracterul literelor. Apoi, culegerea articolelor fiind complet computerizată, gazetarul respectiv își poate permite să ocolească inteligent capcanele gramaticii, calculatorul având o marjă de greșeli neînchipuit de mare, deci admisibilă. Astea sânt, adică sunt exhibiții, interveni al șaselea vorbitor conform tragerii la sorți. Pentru a reuși la un concurs de corespondent nu ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima pagină a ziarelor: “Un copil își ucide
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
apere. Dacă e unul bun poate să vă micșoreze pedeapsa de la trei la un singur an și să primiți și pachet la două săptămâni. Și, fiindcă mi ai devenit simpatic, am să vin să mai schimbăm câte o idee la vorbitor. Domnule, mă exasperezi! Eu am venit să predau, ca bun cetățean, un obiect neidentificat... Aha. Un O.Z.N. ! Nuuu ! O bancnotă de 10.000. Iar dumneata, în loc s-o iei, s-o înregistrezi, s-o predai cui trebuie predată, mă ameninți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zi, ca să nu-l pierd. Apropos, dânsu e în birou sau e iarăși în străinătate? Sunteți de-a dreptul formidabil.Aveți nu numai cravată dar și intuiție. Dânsul tocmai învață intens dialectul bumbu, pentru întîlnirea la nivel foarte înalt cu vorbitorii acestei limbi Și, mă rog, de ce ziceți că-i la nivel atât de înalt ? Păi, în primul rând fiindcă va avea loc în salonul maron care se află la etajul 10 iar șeful lor de trib are rang de rege
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în tăcere, poate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se numea Ivan Tcacenco II. Doi erau și copiii: o fată care "rupea" românește și un băiat, Grișa, care era contabilul cooperativei de consum din comună, și el cam de seama mea, poate ceva mai mare, și un foarte bun vorbitor al limbii române. Am fost primit ca o rudă foarte apropiată, cu plată minimă pentru casă și masă. Casa era alcătuită din trei camere și o cămăruță, chilia din care savuram mișcarea de colivă din cimitir. Soția lui moș Ivan
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că ai auzit de la altul ! - Ce câștigi luând fapta asupra ta ? - Îți produci mai mult rău. - Tot la penitenciar te întorci. - Dacă ești băiat ascultător, o să te ajutăm. - Îți vom face mai ușoară viața în pușcărie. - Vei avea pachete și vorbitor când dorești. - Vom interveni pe lângă comisia de liberări condiționate să te aibă în atenție... Mai ales locotenentul major Silveșteanu insista. Se dădea de ceasul morții să-l convingă. Nu mai știa cum să-i intre în voie. Avea și motiv
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
coșmar înnebunitor. Dacă reacționează unul, sau câțiva, sunt exterminați. Dacă reacționează mai mulți și într-un singur loc, unii dispar noaptea iar alții iau drumul supliciilor pe lungi perioade, însoțite de un întreg cortegiu de privațiuni: inacces la medicamente, corespondență, vorbitor, ieșire la aer, cărți, etc. Mâncare mizerabilă. Torturări intermitente. Teroare permanentă... Și tot așa lumea e împinsă pe culmile disperării. După un timp care poate fi ani, decenii - istoria ne arată împinge cuțitul la os. Reacția este iminentă. Nimeni și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de a educa,în același timp,întreaga masă a telespectatorilor. Și, nu s-ar putea spune, că, emisiunea nu conținea un dram de adevăr, și, că, nu avea o anume priză la populație. Acum, emisiunea era în plină desfășurare. Normal, vorbitorul, alias, educatorul colectiv,în timp ce vorbește, gesticulează,își mișcă privirea, capul, fața, de ici-colo, perivind masa de ascultători din sală. Purtându-și, cuvântătorul, privirile, cum zic, de ici-colo, la un moment dat, acestea i-au înghețat, pur și simplu, pe un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că nu vroia să fie întrerupt, dar, după ce îi ziceam, smerit, "sărut mîna", mă strângeam lângă tata. Când venea la noi, tata mă lua deoparte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își făcea apariția, fie vreun soldat care pleca în permisie, fie cineva care venise să vândă cartofi în capitală. Întors la internat, număram apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cei doi bărbați. Clane înaintă și ridică mâna. Când se făcu liniște, începu: - Nu e timp pentru jumătăți de măsură. Trebuie să abordăm una sau alta dintre alternative. Urmă o serie de discuții printre grupurile de negustori. În final, un vorbitor prietenos spuse: - Excelență, negustorii prezenți aici sunt în favoarea eliberării sclavilor. Un moment îndelung, Clane se uită la publicul care rânjea și deodată întoarse spatele și părăsi încăperea. În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
dat douăzeci și cinci de ani de închisoare. Grei și plini de suferințe. Așa vrea, poate, Ăl de Sus. Altfel, cum să fii iertat pentru luarea unei vieți?!... Bine, măcar, că, din când în când, își poate vedea copiii. Fie și la vorbitor. Oricum, simte că nu e singur pe lume... “Da’ eu ce caut pîntre ăștia? Nici n-am omorât pe nimenea, nici dă furat n-am furat, n-am înșelat, n-am făcut nimic rău!” Și-a spus vorbele astea mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar niște scrieri, fără aromă sau ton. Acum, vorbele se întorceau, scrâșnind și zăngănind, răsărind oriunde s-ar fi uitat - culori marțiene, nuanțe pe care ochii lui nu le puteau vedea, inundându-i creierul... În august, zbură la Sydney, ca vorbitor invitat la conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca psihologilor evoluționiști. Această disciplină era prea înclinată să explice totul în termeni de moduli din Pleistocen, identificând caracteristici universale primare și false de comportament uman, apoi explicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Le oferea descrieri de amator, discuții de sală de așteptare. Se chinui să adauge detalii tehnice care-i scăpau pe măsură ce încerca să le alipească. Discursul nu fu un dezastru absolut. Văzuse și mai rele. Dar nu era demn de un vorbitor principal, nu merita onorariul care-i fusese oferit. Trecu la întrebări, cele mai multe fiind atacuri lente, pe lângă subiect. Sălii îi era milă de el, înțelegând că răul fusese deja făcut. Cineva îl întrebă dacă se gândise că impulsul narativ ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sînt numărate - rodul experienței lor mature. Evreul era punctul central și dominant al acestui mic grup și vorbea cel mai mult. De fapt ceilalți doi aveau mai mult rolul de a amplifica spusele sale ca un cor, subliniindu-le - cînd vorbitorul se oprea să-și tragă sufletul - cu gesturi hotărîte, de aproape, sau cu replici de genul: „Aici ai zis-o bine!“, „E clar ca bună ziua!“ sau „Exact cum Îi spuneam unui tip mai zilele trecute...“, replici ce rămîneau mereu incomplete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puteri conectate în zona aceea. Așa că nu poate folosi asta împotriva noastră în vreun fel pe care-l putem anticipa. Dar ce e de făcut?" Aceasta era o întrebare care era cu siguranță la fel de valabilă pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tragă cu toată puterea - când se aprinse lumina. Două perechi de mâini se repeziră și-l apucară simultan. - Cred că noi ar trebui să-ți deconectăm echipamentul de supraviețuire. Era vocea pe care el o numise Vocea Numărul Doi. Identificarea vorbitorului se afla undeva în subconștientul lui Gosseyn. Creierul său era în primul rând ocupat cu potopul de lumină. Intensitatea ei era mult prea mare pentru posibilitățile de vedere ale lui Gosseyn. Oricum, înregistra câteva fragmente de informații. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rasă, ar încerca să facă pentru ei. Din nefericire, mai erau încă lucruri veritabile. Camera, masa, farfuriile și cei care mâncaseră - inclusiv el însuși - rămâneau la fel ca mai-nainte. Sursa ascunsă de lumină continua să împrăștie aceeași lumină difuză. Vorbitorul stătea încă în picioare; ceea ce arăta că va mai spune ceva. De fapt, tocmai când Gosseyn ajunse la această concluzie, străinul cu aspect uman continuă: - Multe din aceste tehnologii sunt noi și nu au fost niciodată studiate până acum. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
le-a răspuns, iar eu am înghețat în mijlocul mișcării. "O alegere bună, bătrîne. Ne vedem în primul nostru an de opt", a spus prima jachetă. "Apoi în patru-seniori, sper", a spus cel de al doilea. "Pe amîndoi!" a strigat primul vorbitor peste umăr în vreme ce se îndepărta, ca să fie amabil. Apoi și-au pus mîinile unul pe umerii de un albastru deschis ai celuilalt și s-au îndreptat țintă spre unul din bufetele din apropierea restaurantului. L-am privit pe David. "Pleci?" l-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
domnul său, nelăsând în mâinile lui Decebal decât un cadavru, care nu-i mai putea sluji la nimic. Așa știau Romanii, chiar în timpul decadenței lor, să-și împlinească datoria! Dar și Decebal chiar când năimia ucigași sau trăda credința datorită vorbitorului de pace, ce făcea el alta decât tot împlinirea datoriei ? O datorie poate încă mai sfântă decât acea de a lupta pentru glorie și izbândă, lupta pentru neatârnare. În sufletul său barbar nu știa să facă deosebire între mijloacele permise
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]