3,553 matches
-
1.2. Divinația cu ajutorul patrupedelor, reptilelor, peștilor și insectelor Toate aceste animale sunt inferioare păsărilor din punctul de vedere al valorii actului divinatoriu, iar prezicătorul nu dispune de reguli clare în privința divinației cu ajutorul lor. Ea este mai degrabă o formă vulgară de divinație, bazată pe prezența acestor animale în diverse legende, precum și pe contactul lor cu zonele neștiute, ascunse și inaccesibile ale pământului. T. Simion, în revista "Șezătoarea", prezintă semnificația pe care o au unele gesturi ale pisicii (mieunatul continuu, "spurcarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au apărut și scrieri în acest sens. B.P. Hasdeu a scris despre spiritism în Sic Cogito 102. El a tratat însă acel spiritism ca o formă de cunoaștere intermediată de spirite și nu s-a oprit asupra formelor grosiere și vulgare de invocare a spiritelor, acolo unde șarlatania găsea suficient loc de manevră. În spațiul tradițional astfel de "convorbiri" cu spiritele celor trecuți în lumea de dincolo erau privite cu reținere, chiar cu îngrijorare. În realitate, divinația necromantică "era o rezultantă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
adresezi unui public curios, care vrea să știe mai multe, să înțeleagă de ce există această pendulare între magie și religie. Textul lui Dan Ciachir nu ne ajută deloc să înțelegem opțiunile contemporane din Franța și Italia pentru formele dezavuate și vulgare ale magiei și divinației. 7.3.2. Justificare reciprocă Lucrările parcurse în vederea realizării acestui studiu ne îndreptățesc să afirmăm că, în mod cu totul neașteptat, există reprezentanți ai științei care încearcă o apropiere între magie și știință. Mulți dintre ei
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din urmă, expresia unor credințe și a unei mentalități colective care domină anumite arii spațio-temporale. În atenția prezicătorilor au intrat și animalele. Divinația care avea ca obiect de studiu animalele era considerată de către vechii greci o formă inferioară și chiar vulgară. Cele mai utilizate erau animalele sacrificiale (în special capre, berbeci, miei, porci). Se analiza comportamentul animalului dinaintea sacrificiului, dar și după (de exemplu, partea în care cade animalul sacrificat). La noi, la sate, încă se mai practică prezicerea vremii după
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
subarbuști de câțiva metri înălțime: păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), jugastrul (Acer campestre), gladișul (Acer tataricum), mărul pădureț (Malus silvestris), părul pădureț (Pyrus pyraster), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Coryllus avellana), caprifoiul (Lonicera xylosteum), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măcieșul (Rosa canina) etc. Stratul ierbos se dezvoltă în raport de gradul de lumină, condițiile edafice și termice. Primăvara, când arborii sunt desfrunziți, apar: ghiocei (Galanthus nivalis), brebenei, toporași. Vara, sub influența căldurii și umidității moderate apar: iarba moale, păiușul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
mental În ideologia universității ca instituție cosmopolită. Față de societate În ansamblul ei, opțiunea pentru latină este una de separare. În secolele În care se dez voltă universitatea, nu numai lumea de rînd, În viața de toate zilele, comunică În limba vulgară, ci chiar și scriitorii deschiși la expe rimente folo sesc În creația literară, cu tot mai mare insistență, noile limbi. În vremurile de Început, raporturile dintre școală și lumea literaturii În vulgară sînt foarte vii. Personajele care se mișcă Într-
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
În viața de toate zilele, comunică În limba vulgară, ci chiar și scriitorii deschiși la expe rimente folo sesc În creația literară, cu tot mai mare insistență, noile limbi. În vremurile de Început, raporturile dintre școală și lumea literaturii În vulgară sînt foarte vii. Personajele care se mișcă Într-o zonă de mijloc Între cele două spații dezvoltă o intensă activitate de mediere: este vorba aici În primul rînd de Brunetto Latini (cu numele latinizat În forma Burnectus Latinus), venerat de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Burnectus Latinus), venerat de Dante ca maestru: În Tezaurul său, publicat În franceză (Li livres dou trésor) și apoi În italiană (Tesoretto), el condensează mult din Învățăturile predate la Paris În facultatea de arte. Mai apoi, literații care aleg limba vulgară pornesc pe un drum cu o tot mai mare autonomie, ba chiar de contestare deschisă a culturii universităților. Cliva jul dintre cele două lumi este menit să crească. Rămîne deschis canalul obișnuit de comunicare dintre școală și culturile non literate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Rămîne deschis canalul obișnuit de comunicare dintre școală și culturile non literate, prin pastorala religioasă. Pre dicatorii se străduiesc să traducă Într-un limbaj accesibil poporului doctrinele pe care le-au studiat la universitate; numeroasele culegeri de predici În limba vulgară ajunse pînă la noi sînt o mărturie a strădaniei lor. Cultura universitară se deschide spre exterior nu doar pentru a da, ci și pentru a primi. Este semnificativ faptul că cele mai multe traduceri din greacă și din arabă, care le-au
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
haiku. La fel ca și ironia care, deși frustă, este extrem de subtilă. Chiar dacă se resimte În el o amară critică socială, autorul nu vituperează la modul imprecației politice, de obicei, cu cît mai țipătoare cu atît mai stîngace și mai vulgară (cel puțin pentru un haiku). Cine stă la coadă la urzici? În primă instanță, tot natul (truditorilor) dornic să-și Împrospăteze sîngele ostenit și anemiat de o iarnă totdeauna prea lungă. În al doilea, În particular, donatorii veritabili de sînge
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de data aceasta manifestare a unui spirit panteist în mijlocul civilizației surde, în care omul și-a pierdut ingenuitatea caracterială. "Un câine va fi întotdeauna un câine, și un cal va rămâne cal toată viața, pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
libertății, ca și parfumul (paragrafele 53 și 54). Vine apoi pictura, prima dintre artele figurative. Ea înglobează "arta grădinilor", combinare a obiectelor naturale "corespunzătoare anumitor idei", pe același plan cu arta desenului, preferată culorii. Aceasta din urmă este indemnă și vulgară, atractivă și ornamentală, în timp ce forma desenată este nobilă "poate pătrunde mult mai departe în regiunea ideilor". Precizare idealistă care nu-l împiedică să adauge in fine: "Picturii în sens extins i-aș adăuga și decorarea camerelor cu tapete, ornamente și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
distinge de agreabil, care place simțurilor în senzație, și de bine, care se raportează la un scop. Doresc fizic agreabilul și binele, pentru a mă bucura sau a mă folosi de ele. Aici nu există nici înclinație sensibilă, nici apetit vulgar: am avea atunci patologie, nu estetică. Reprezentarea frumosului trebuie să fie suficientă, fără vreo dorință de posesie sau calcul de interes. Castelli, care întotdeauna a calculat prețurile și și-a dorit să posede nu doar operele care-l satisfac, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel care decide asupra frumosului, dar decizia aceasta, miracol al naturii umane, este valabilă pentru toți. Deși salută acest optimism al asentimentului general, care este și al lui și, în fond, al tuturor esteților (mai generoși decât ar crede-o vulgarii), Leo Castelli este silit să constate că e cale lungă de la vorbă la faptă. De ce, de la universal la planetar, nu se face traducerea? International art nu încetează să fie occidentală, și nu doar din cauza inegalităților puterii de cumpărare (emiratele din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din urmă nu mai este adaptat la mediul anterior, care se vede forțat fie să-l submineze sau să-l imite pe succesorul lui, fie să-l contreze sistematic pentru a părea interesant. Curios, modul de expresie socotit cel mai vulgar este adesea cel mai inovator dintr-o epocă. Acolo unde se comunică mai bine, se și inventează mai mult. Neșansa istoriei oficiale a artei este că rupturile estetice decisive intervin în general în domeniul cel mai puțin "estet" al momentului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă - 1995; - din franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă - 1995; - din franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al culturii. Pentru îmbogățirea lexicului limbilor europene datorită extinderii stilistice, latina a fost (și încă este) furnizoarea de bază. Latina savantă - sursă de împrumut Latina clasică s-a diversificat, în timp, iar din varianta ei cunoscută sub numele de latină vulgară (numită și latină populară sau târzie) s-au născut limbile romanice: româna, italiana, sarda, retoromana, franceza, occitana, catalana, spaniola, portugheza. Alături de aceste limbi romanice, continuatoare ale latinei, în Evul Mediu a funcționat și latina medievală sau savantă. Această limbă a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au acceptat aceste cuvinte în latina vorbită de ei, le-au împrumutat. Au preluat și termenii oarecum „tehnici“ din terminologia unor meserii mai dezvoltate la autohtoni (terminologia păstorească, în cazul provinciei Dacia), păstrați din aceleași motive. În felul acesta, latina vulgară s-a transformat, treptat, în fiecare provincie unde era vorbită, în câte o altă limbă romanică. Altfel spus, în fiecare provincie romană latina a evoluat în mod diferit, sub influența limbii populației autohtone. Elementele autohtone formează substratul fiecărei limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-au păstrat anumite opoziții între un cuvânt și alte cuvinte din același câmp semantic. În latina clasică, existau ignis „foc“ și focus „vatră“, într-o opoziție bine cunoscută. Se știe că focus a luat sensul lui ignis în latina vulgară, eliminând vechiul termen latinesc nobil, netransmis niciunei limbi romanice. Important este faptul că s-a păstrat vechea opoziție, de data aceasta între focus „foc“ și alt termen pentru „vatră“; limbile romanice au apelat la alți termeni latinești (larus > port. lar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost împrumutat un cuvânt din substrat (rom. vatră provine din traco-dacă). Cazurile de discontinuitate dintre structura latină și cea romanică sunt mult mai numeroase, fără ca aceasta să însemne că s-a pierdut caracterul latin al limbilor romanice. În lexicul latinei vulgare, se petrec o serie de transformări, se constată tendința spre simplificare, spre reducerea numărului de dublete sinonimice și spre ștergerea nuanțelor de sens. La acestea, se poate adăuga și constatarea că simplificarea a vizat și opozițiile lexicale ce funcționau în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și târziu, despre care nu se știe de unde provine. Este posibil să facă parte, ca și camisia, din categoria cuvintelor celtice pătrunse în latină și transmise ulterior tuturor limbilor romanice. Lat. branca însemna „labă“, sens cu care apare în texte vulgare târzii (branca ursi, branca lupi); în lim bile romanice, are diverse sensuri, apropiate de cel originar, care e moștenit și de română (interesante sunt unele expresii romanice de felul retor. ir en braunchas „a umbla pe brânci“). În vechea Galie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Pentru „viața romanțată“ a acestui cuvânt, trebuie să pornim de la situația din latină, unde exista un verb edere cu sensul de „a mânca“. Constatăm însă că acest verb nu s-a păstrat în nicio limbă romanică, pentru că încă din latina vulgară a apărut un derivat al său format cu prefix, lat. comedere, care era considerat mai popular și mai expresiv, fiindcă însemna „a mânca tot“ (= germ. aufessen). La început, în latină era paralel cu ebibere „a bea tot, a goli vasul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
continua cu mercerie, merceolog(ie), marșandă (înv.) „modistă, femeie care ține un magazin de modă“ (< fr. marchande de mode). Termin cu mersi, împrumutat evident din fr. merci, continuatorul cuvântului lat. mercedem, acuzativul lui merces „salariu“, care a căpătat în latina vulgară sensul de „preț“, de unde s-a ajuns la „favoare“ (atestat în latina merovingină) și apoi la „grație, favoare, păsuire acordată la un împrumut“, sens păstrat în expresii ca être à la merci de „a fi la cheremul, la bunăvoința cuiva
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acestuia de sensul limbii: sensul devine aprioric și imuabil, pe când forma rămâne ulterioară și fluctuantă. De aici decurge evoluția divergentă a celor două componente ale limbii: gândirea se cizelează în căutarea sensurilor absolute, pe când forma limbii se degradează în uzul vulgar al limbii. Această filozofie a fost formulată de Hegel, care la 1840 scria: „Documentele atestă faptul că limbile vorbite de popoarele primitive atingeau un nivel înalt de dezvoltare. Ulterior însă, odată cu progresul civilizației în societate și în stat, exprimarea sistematică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]