4,446 matches
-
arbaleta dumneavoastră? îl întreb. Yung Lu își scoate arbaleta de la centură și i-o înmânează lui Nuharoo, care apoi mi-o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede diafanå de suspin că un munte de aer împungând påmântul Un zbor de umbrå de vultur så fluture se pornește mereu când oamenii isi scuturå de noapte câteva șoapte de zori
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
vrea!" 33. Chiar în clipa aceea, s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile ca ghearele păsărilor." 34. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer, și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 3. Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. 4. Cea dintîi semăna cu un leu, și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s-au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s-a dat o inimă de om. 5. Și iată că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se zice astăzi, Palatul ocârmuirii. Prin temeliile sale el este legat cu epoca romanilor. Încă în timpurile cele mai înapoiate, când Traian își așezase aici rezidența, în vremea războiului său împotriva lui Decebal și a prefacerii Daciei în provincie supusă vulturului împărătesc, acest palat, după tradiție, cuprindea peste o mie de apartamente. După ce Moldova, din colonie romană, în urma multor veacuri, se schimbă în principat neatârnat, această antică cetate, căci merita numele, fu prada unui cumplit foc, care la anul 1460, sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu dă înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. 23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decît vulturii, mai tari decît leii. 24. Fiicele lui Israel! plîngeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! 25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună întrebarea, dar ar fi vrut să știe dacă vulturul mare, tatuat pe umărul stâng mai era la locul lui - sau poate, într-un efort de purificare, de epurare a tuturor urmelor vieții ei trecute, se supusese dureroasei proceduri de îndepărtare a păsării ornamentate, multicolore. Nu încăpea îndoială că Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar exagerat de discret, dar nu a făcut încă nici un comentariu cu privire la tăcerea fetei. Dar, la zece minute după ce ne așezăm la masă, fiica sa directă, cu ochi de vultur, începe să pună întrebări. Ce are? face ea. Nu știe să vorbească? — Ba bineînțeles că știe, îi răspund. Doar că nu vrea. — Nu vrea? repetă Honey. Cum adică? — E un test, îi explic, scoțând pe gură prima explicație care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o încurajez deloc, a lăsat să-i scape răspunsul. Totul a început când am întrebat-o dacă mai avea tatuajul. Rory a pus furculița jos, a zâmbit larg și a întrebat: — De unde știi de el? — Mi-a spus Tom. Un vultur mare, pe umărul drept, nu? Ne-am întrebat dacă l-ai scos, dar Lucy n-a vrut să ne spună. — E la locul lui. Mare și frumos ca întotdeauna. — Și David a fost de acord? Nu tocmai. Vedea în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
voce din spate. — Douăzeci! țipă o fată din față. — Douăzeci și cinci, zice Tarquin. — Treizeci! — Treizeci și... Tarquin îmi surprinde privirea, se înroșește și se oprește. — Treizeci de lire. Mai licitează cineva peste treizeci...? — Caspar se uită în jur, cu ochi de vultur. — O dată... de două ori... adjudecat! Fetei în haină verde de catifea. — Îmi surâde, scrie ceva pe o hârtie și îi întinde sandalele Fenellei, care are sarcina de a distribui obiectele vândute. — Primele tale 30 de lire! îmi șoptește Suze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
idee cu privire la femei. Felul în care venerează trupul feminin. Nu se simțea în largul lui vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
căldură, arborele goya în formă de umbrelă, și-a pierdut din vigoare. Frunzele lui cu trei părți atârnă fără vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul său. Își pipăi cu limba măseaua, după care, cu totul liniștit în privința ei, se simți pregătit să compună scrisoarea pentru ministrul Talleyrand. De curând, ambasadorul Champagny de la cartierul general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
m-a rugat să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și împlânte vulturii pe pământ rusesc. Iar turcii... Turcii, din fericire, n-au cum să ajungă la Paris și nici nu vor ajunge vreodată. (Dante Negro băgă mâna în buzunarul de la vestă, veni mai aproape de prinț și îi întinse o scrisoare.) Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singur. Cum anume? Anume - așa. Ca toate minunile, cumplit de reală. Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o dovadă fizică și palpabilă a morții sale. Avioanele sfâșiau liniștea teribilă și s-ar fi spus chiar că lăsau în atmosferă un miros de benzină ce trezea amintiri. Când se îndepărtară, ieșiră să le privească se roteau ca niște vulturi în căutarea prăzii. — Bănuiesc unde mergem. N-ar fi mai bine să ne întoarcem și să încercăm să scăpăm prin celălalt loc? Targuí-ul tăgădui încet. — Faptul că bănuiesc nu înseamnă că ne vor și găsi. Și chiar dacă ne-ar găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
efort supraomenesc. Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă și întinse din nou vasul, dar targuí-ul închisese deja gerba. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]