5,438 matches
-
cel refuzat a dus-o la Pashasie (un Dregător antichreștin), ce vrând ca s-o discrediteze Într-o casă de desfrâu, porunci s-o violeze... Cel din Cer A apărat-o și a rămas neprihănită Dar din chinuri și bătăi, zăcea în temniță rănită... Iar pentru că-și păstra Slujirea (cea mai pură, creștinească), I-au tăiat capul și-a primit, Cununa Mucenicească !............ Ești Lucian sau Luciana cântați în vers sau operete ? Fii tu modelul actual între atâți ' băieți și fete ! Nu
SFÂNTA MC.LUCIA FECIOARA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376631_a_377960]
-
un biet nebun ! se stinge-n urmă larma cu focul tras în jar, cu licurici sub frunze si valuri stinse-n far. iar stelele ascunse de voalul unui nor priveau spre soare`apune să vină-n ajutor. dar înțeleptul astru zăcea să-și facă somnul lăsând lumini și umbre să vină de la omul ce izvădise singur prin picura de rouă, o`nțelepciune care, dădea o lege nouă. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: gâlceavă-ntre izvoare de lumini / Ovidiu
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
de amară încât sufletul meu nu a putut să o suporte, s-a înfiorat într-atât și s-a aruncat afară din trup. Atunci îngerii l-au primit în brațele lor. Când m-am întors, am văzut trupul meu că zăcea neînsuflețit, fără mișcare și fără viață, și l-am privit ca unul care ar privi un veșmânt de care s-a dezbrăcat; și m-am mirat. Îngerii mă țineau și demonii s-au apropiat de noi, arătând păcatele mele. Îngerii
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci peste noi ca în poezia aceea cu brațele tale și fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
lor lăstunii/ Îl seamănă cu lacrimi la lumânarea lunii!”). Iată cum creează Traian Vasilcău imagini poetice fascinante, smulse din magma metafizică înghețată-n pustiuri aride de înțelegere. Să dai sclipiri de înțelegere din profunzimi întunecate de idei metafizice, în care zac comori de nestemate ale gândirii filosofice- aceasta-i arta poetică pe care o practică Traian Vasilcău, atunci când ne oferă în psalmii săi îngemănarea Poeziei cu Credința! Și cred că în asta constă valoarea poetică a psalmilor din volumul „Sfeșnic în
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
smulge sigur morții, În clipa când vei trece peste-al meu mormânt. Moartea e o boală care n-are leac. Regi și sfetnici la poruncă-i fac pe plac. Împărații ce mai ieri prădau orașe Astăzi pradă viermilor sub glie zac. (Baba Taher) * Ce-o să se vadă-n lume, în Ziua cea din urmă, Tu vei vedea în tine, când viața ți se curmă. Ți-e trupul glia, capul e bolta-mbietoare. Ți-s simțurile stele și sufletul e-un soare
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
la suprafață, a Samsarei. Cunoașterea stării de spirit numită Samsara”, confirmă poetul (p. 493). Materialitatea disolută în diluvian (ploaia ca simbol) amenință legătura universală a principiilor fundamentale din cosmogoniile vedice, buddhiste și jainiste, familiare poetului: „Dintr-o zare în/ alta,/ zac, în apele/ somnului,/ oameni uzi, de pământ./ Nu tresare niciunul. Nu/ învie/ niciunii./ Numai Duhul/ se poartă/ pe deasupra genunii” (p. 500). Sau: „... plouă,/ în solul uscat, firele de apă/ caută tuburile/ sparte ale scheletelor,/ undeva, adânc, foarte adânc,/ zac milioane
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
alta,/ zac, în apele/ somnului,/ oameni uzi, de pământ./ Nu tresare niciunul. Nu/ învie/ niciunii./ Numai Duhul/ se poartă/ pe deasupra genunii” (p. 500). Sau: „... plouă,/ în solul uscat, firele de apă/ caută tuburile/ sparte ale scheletelor,/ undeva, adânc, foarte adânc,/ zac milioane de schelete din/ vremea Potopului [...] spre-a ne face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p. 500). Toamna vine să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
stare de spirit izbucnită în generațiile de mai târziu, va răscoli istoria căzută în pandemia prădalnică a politicienilor, așa cum în toată țara va veni un anotimp cultural în care vor încolți semințele și va rodi în sfârșit grâul ce-a zăcut toată iarna culturală, apoi toată primăvara în care au izbucnit din pământul odelor zănatice, de prin primării, ori de sub oblăduirea primăriilor, buruienile parvenitismului, și toaă vara tiranică în care s-au rumenit aceste buruieni, ca să urmeze o toamnă a roadelor
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
care o revarsă peste ceea ce simte și cunoaște că este creat, ca însuși mormântul, ce desparte viul de moarte, și unde spiritele sălășluiesc într-o odihnă aparentă. Întunericul de-acolo este taina unei lumini neștiute, pentru că la început, când: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
adune, cineva încerca cu mâini tremurânde să formeze un număr de telefon... - Of, Doamne, Dablia, puiul mamii, ce s-a întâmplat? plângea mama ei , ținându-se cu mâinile de cap, sau implorând forțele divine deasupra patului de spital, unde fata zăcea în comă de două săptămâni... Nu era o comă obișnuită.Nu avea nimic rănit în afără de deflorare, nici măcar o vânătaie.Parcă nu ar fi vrut să se trezească, o comă indusă de însăși.. Eu-l ei refuza să se
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
câine. Presimt acut iubirea-mbătrânind, Acea iubire, până ieri, fecioară, Și-mi amintesc de-obrazu-ți mirosind A flori de busuioc și-a scorțișoară. Troiene de tristeți mă copleșesc, În suflet se înalță nori de gheață. Sub munții de-ntuneric ce-mi zâmbesc, Zac în a șovăielii fortăreață... Referință Bibliografică: Amurgul din mine / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Referință Bibliografica: De ieri și de azi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]
-
largi prind razele de soare, Pun rămășag pe stropi de curcubeie Și recompun lumină din culoare. În lumea mea cu lujeri de furtună Eu ard febril, cu licăriri de astre, Sub ploi de fluturi albi, căzuți din luna. În mine zac singurătăți albastre. Citește mai mult Visez să sorb emoții din culoare,Să-mi cânte infinitul în surdina,Tăceri să schimb pe freamătul de floareși-apoi să zbor cu aripi de lumină.În mine simt pornirile rebele, Tot rătăcesc cu sufletu-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
În sensuri largi prind razele de soare,Pun rămășag pe stropi de curcubeieși recompun lumină din culoare.În lumea mea cu lujeri de furtunăEu ard febril, cu licăriri de astre,Sub ploi de fluturi albi, căzuți din lună. În mine zac singurătăți albastre.... XI. PRIMĂVARĂ PROMISĂ, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015. Azi vreau să mă îmbrac doar în culoare, Să mă-mpletesc cu rozul din cais, Apoi, printre suave lăcrămioare, Să sorb un pic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsurat și am botezat cu vin mulțimea înfrățită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriați(chinuiți de duhuri) care zăceau. Toți cabirii (kabilii?)14 cînd au ieșit în poiană, au fost cercetați și botezați cu vin în credința sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.” Una din tehnicile de luptă pe care le practica regina Kahina, care i-au
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele nescrise, Prin viscolul ce se stârnise Ai dispărut... La ceas târziu Era tăcere și pustiu. Referință Bibliografică: DE IARNĂ... (Rondel) / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PIETRE ȘI LACRIMI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului peste Apuseni zac torturate străvechi aripi pe obraz de fată lacrimi mai îngheață uneori în fuselaje metalice mai cad stele peste brazi încercand ele să se apropie de oameni în lumescul destin apar cu urme salvatoare printr-o zăpadă montană veșnicii pădurari un
PIETRE ŞI LACRIMI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376153_a_377482]
-
răsfățați, Oamenii, sunt tot mai disperați. Votând, am sperat că ne-o fi bine, Nu mai avem bani nici de pâine! V-am votat, de v-ar fi votat boala... Să ne luați de la gură agoniseala. În ceata voastră parlamentară, Zac tolăniți, elita fără de școală. Din somn treziți, emit legi ciudate, Căci numai ei au drepturi la toate! Își votează salarii și pensii speciale, În vreme ce poporul moare de foame. V-am votat, de v-ar fi votat Iuda, Nouă, ne-ați
V-AM VOTAT!!! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376235_a_377564]
-
în vampir. Ceva necurat se întâmplase de curând în regatul său. Fără zăbavă își desfăcu pelerina roșie, se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un cancer nevindecat, ca o zvârcolire anacronică, putând încolți oricând în mentalități și în comportamente aberante. Această a treia carte a trilogiei “Căminul Racoviță” vehiculează cu obstinație aceleași nuclee epice cunoscute din cele
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
aceea de luptători care fie își bandajau rănile proprii, fie acordau ajutor celorlalți, după o lupta crâncenă ce tocmai se potolise. Maica Antonia află de la ofițer că printre ostașii răniți se află și sergentul Neculai Pârlea. Sora lui îl găsi, zăcând pe o targă, în incinta punctului sanitar, o baracă camuflată de câțiva brazi semeți, rămași în viață după războaiele lor cu viforele și oamenii trecutului. Visul prevestitor al măicuței i-a revelat acesteia - și celor cu disponibilitatea de a o
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNCHIPUIND ÎNĂLȚAREA PRIN CĂDERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului se umple cerul de cruci și aerul de cărnuri uneori încă vii alteori zac sub dale de piatră sau marmură după cum buzunarul omului murmură înălțarea făpturii prima a doua oară a n-a oară cu picioarele goale se calcă principii cu două falange se dirijează concertul fantomatic al creierelor de cristal răbufnesc uneori pe
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]
-
din calea noastră până nu mă înfurii și-mi șterg adidașii de tine!... XXI. EFEMERIDE (1), de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Efemeride (1) Au spart cuvântul să-i smulgă înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-au îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]