3,296 matches
-
viața. Oamenii de la șosea sunt puternici. Grupurile pe care le au în spate sunt, în ziua de azi, cele mai puternice din lume. Nu le veți putea face față, vă asigur. Nu veți obține nimic. — Trebuie să încercăm. — E în zadar! Chiar nu înțelegeți? protestă jurnalistul. Nu e vorba despre șosea, sau despre cupru, sau despre marile companii multinaționale... Este vorba despre Progres. Ați auzit? „PRO-GRE-SUL...“ și asta e ceva cu care nimeni nu se poate confrunta... Până când va mai continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aș grăbi s-o rup mai devreme: -Adio, drag Abecedar! Dincolo-n noul an mă așteaptă Cărți minunate, harnice, dar Pașii spre ele cine-mi îndreaptă? -Adio, drag Abecedar! -Ma-mă! Din leagăn iezii mă cheamă. Nici o poveste nu e-n zadar Când te așteaptă dorul de mamă. -Adio, drag Abecedar! Tot mai retras departe-n unghere, Bunul meu scump, prieten școlar Parcă mi-ar cere o revedere... -Adio, drag Abecedar!
Adio, drag abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_523]
-
opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul impactului cu solul. Nu îi era frică. Poate că se simțea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam dat seama că am mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dă-mi un semn în vis. Când nu te visez în noaptea de tuci te caut treaz, dincolo de aflare. Caci nu e ceas să nu mă gândesc și făr’ de voie, la tine. - Sufletul, inima unde-mi sunt, Doamne?!... în zadar le caut. Neclintit, stau în mută rugăciune... Necontenit inima bate în mine ca o toacă și cheamă la rugă sângele din toate ungherele și se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina!... Din iubire te pomnesc mereu, Doamne, și la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
materia a devenit lucidă, dar s-a mai apucat să și iubească... Da, asta e drama!... Suferință și tandrețe în materie... Toată această înverșunare, îl frământa pe Iorgu, toată această luptă cu conștiința profundă și surdă că se zbate în zadar, că nu e pe calea cea dreaptă. Exista în el o mânie împotriva lui însuși, și deasemeni o părere de rău obscură și tulbure. ”- Trezește-te, omule, trezește-te!... De ce ponegrești ceea ce Dumnezeu cu înțelepciune a orânduit... trezește-te!”... auzi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
peste rânduri... literele fugeau pe pagină ca gâzele... nu reușea să-i dea de înțeles ceea ce citea. ”... Când spune: Somnul nu va potoli durerea, odihna nu va alina suferința, atunci mă înspăimânți cu visuri și mă tulburi cu mâhniri...”...” În zadar se străduia el să deslușească tâlcul acelor cuvinte sacre, dar nu reușea. O închise. Dar, o redeschise din nou, tot la întâmplare și citi... Nu mă vei cruța, oare, nicicând?!... Nu¬mi vei îngădui nici măcar un pas, ca să mai răsuflu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit încet vocea. -înseamnă că tot ce fac, e în zadar!.. zise el înnăbușindu-și cu pumnii un strigăt în piept. Spune-mi, Doamne, ce să fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă ar fi vrut să-l ieie în brațe, a vorbit în șoaptă, ceva, cu Vasilica dar, ce și-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de gânduri, alunecă obosit întrun somn adânc cu vise... Se făcea că Iorgu era pe coridorul unei scoli de fete, si aștepta să sune de recreație, să iasă fetele de la clasă. Ușa de la calse se deschise și profesorii ieșiră. In zadar aștepta, că nici o elevă nu ieși din clasă, niciuna, și nici Vasilica. Deodată, auzi o voce care îi vorbi, fără s-o vadă. ”-Să nu mă mai cauți! ” ”-Cum, să nu te mai caut?!” o întrebă Iorgu surprins. ”-Da, să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fusese plecat aproape doi ani. Noaptea, În tren, pe drumul de Întoarcere, un țigan Îi furase tot ceea ce reușise să agonisească acolo timp de un an. Cel puțin așa pretindea Adi. revenit acasă Într-o dispoziție filosofică, după ce Încercase În zadar să strângă bani ca să-și scoată familia din impasul financiar În care se găsea ca urmare a morții tatălui său și a altor circumstanțe, a revenit la pasiunea sa dintotdeauna, filosofia budistă. Era un fel de prinț rama fărĂ un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neîncrezător - cum să facă cineva ceva atât de prostesc ? -, mi-a promis să dea câteva telefoane și să mă sune Înapoi după ce află mai multe. Am pus telefonul jos. După ce timp de mai bine de o oră am așteptat În zadar telefonul de la Uipuk, Începeam deodată să mă Îndoiesc de manu și de poveștile lui. Ceea ce știam cu siguranță este că, cu sau fărĂ blănuri sau povești, angalok-ul exista - manu Îl fotografiase, iar eu aveam fotografia lui. Dar era mai mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fusese plecat aproape doi ani. Noaptea, în tren, pe drumul de întoarcere, un țigan îi furase tot ceea ce reușise să agonisească acolo timp de un an. Cel puțin așa pretindea Adi. Revenit acasă într-o dispoziție filosofică, după ce încercase în zadar să strângă bani ca să-și scoată familia din impasul financiar în care se găsea ca urmare a morții tatălui său și a altor circumstanțe, a revenit la pasiunea sa dintotdeauna, filosofia budistă. Era un fel de prinț rama fără un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
neîncrezător - cum să facă cineva ceva atât de prostesc ? -, mi-a promis să dea câteva telefoane și să mă sune înapoi după ce află mai multe. Am pus telefonul jos. După ce timp de mai bine de o oră am așteptat în zadar telefonul de la Uipuk, începeam deodată să mă îndoiesc de manu și de poveștile lui. Ceea ce știam cu siguranță este că, cu sau fără blănuri sau povești, angalok-ul exista - manu îl fotografiase, iar eu aveam fotografia lui. Dar era mai mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
8), iar această iubire cu siguranță nu «înșală» (Rom 5,5). Așa cum ne amintește Sf. Augustin, cu un timbru înduioșător: «Obosit de călătorie, stătea șezut pe fântână. Era cam ora a șasea. Încep tainele. Însă Isus nu se obosește în zadar; puterea lui Dumnezeu nu trudește în zadar. Datorită ție a obosit călătorul Isus. Îl vedem pe Isus plin de putere, dar îl vedem și slab; este puternic și firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
înșală» (Rom 5,5). Așa cum ne amintește Sf. Augustin, cu un timbru înduioșător: «Obosit de călătorie, stătea șezut pe fântână. Era cam ora a șasea. Încep tainele. Însă Isus nu se obosește în zadar; puterea lui Dumnezeu nu trudește în zadar. Datorită ție a obosit călătorul Isus. Îl vedem pe Isus plin de putere, dar îl vedem și slab; este puternic și firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să ne debarasăm de voalul impecabilității sau al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei Otiliei, care aștepta inflexibilă. - Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneți vorbe grele,se bâlbâi el către Aglae, la plural
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrînă"), care mușca lacom dintr-un cârnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se dădea de mâncare. Mi s-a spus chiar că a murit din cauza asta. A plecat dimineața la lucru și a picat jos, mort, după ce ceruse în zadar nevestei să-i dea o bucată de pâine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, însă era mândru, fiind proprietar. Să-și oprească din câștig, nu putea iarăși. Nevasta se ducea singură să încăseze banii, sub cuvânt că bărbatu-său e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în gând: - Am pierdut- o pentru totdeauna, dar am avut-o vreo clipă? Fantasmele trecutului i-au trecut rapid prin minte. Fiecare mișcare a lui, fiecare răsuflare avea o motivație, Gabriela, însă își dădea seama că acum totul este în zadar iar dacă într-un moment, ar fi avut o șansă, numai el este de vină că a ratat-o. De-acum nu o să-i mai pese de nimic, coborâse tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
surorile l-au potolit scurt: - Laur pleacă cu Ileana! Așa era pe strada lor, băieții și fetele din cartier trebuiau să fie împreună, să nu cutreiere prin alte părți însă obiceiul se va pierde și se vor înmulți căutările în zadar.Preferau să se plimbe liniștiți decât să stea cu grupul. Au mers zilnic pe malul mării, pe plaja Trei papuci ținindu-se de mână. Au stat pe aceeași piatră a îndrăgostiților din spărtură, pe care el a mai stat cândva și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au, fiindcă motivele le sânt sub ochi. În zadar le-am vorbi de "accese", ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil. Remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște etică pe marginea vieții. N-ai nici o vină pe care s-o regreți, și totuși simți remușcări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ori am revelația omului. Și tot de atâtea ori, parcă au ațipit munții pe fruntea mea... Suso ne spune, în autobiografia sa, că și-a gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, în dreptul inimii. Sângele n-a curs în zadar, căci după o vreme descoperă o lumină în acele litere, pe care le acoperă ca să nu le zărească nimeni. - Ce mi-aș scrie în dreptul inimii? - Se prea poate că: nefericire. Și surpriza lui Suso s-ar repeta la interval de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așteaptă nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai cândva destul de-nfrigurat să vezi aceasta, să vezi cum toți se-nșală, cum toți fără să știe întind spre moarte mâinile, când cred că vine cineva, că n-au stat în zadar? De ce ființa singură, cu ochii plecați de-o atenție obosită, și de ce orice vietate ne pare că n-au ce aștepta, că nu este un ce, în afară de atracția caldă și rece a morții, rătăcitoare prin deșerturi, cafenele, paturi vechi și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar deveni muzica, mistica sau poezia substanță a vieții? Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot așa, orice voluptate care înlocuiește iubirea directă, legală și obligatorie a genului uman. Nu se poate concepe forță fără boală. Nu în zadar oamenii cei mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli după existență și adevăr. Nimic e totul, o horă de închipuiri lipsită de ritm. Ceea ce face ca un lucru să fie e starea noastră de febră, iar adevărurile se proiectează pe o lume de absențe prin vioiciunea căldurilor noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]