7,506 matches
-
toată vremea relativ văratică, ne-a făcut să ne adăpostim adeseori de vântoasele năvălind dinspre larg și să ne mulțumim să scrutăm orizonturile prin intermediul unui ochean pe care-l foloseai ca pe-o lunetă manevrându-l în toate cele patru zări contra sumei de 25 de cenți minutul... După ce cu ani în urmă am tras mașina într-o parcare supraterană și am luat prânzul la un restaurant indian, de data asta am parcat mașina aproape de ocean, pe un teren cu iarbă
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
școli-barăci, făcându-le un orar cu “complicitatea” părinților, cu ore de plimbat cât să nu uite ce-au învățat cu o jumate de oră în urmă, cu aer și mult soare și cu animalele în bătaia privirilor spre cele patru zări, de la geamurile acoperite, de multe ori, cu pieile animalelor sacrificate sau le “ridicau” când aceștia nu-și mai dădeau nici o “silință” la carte! Au existat în acest “preventoriu” semicarceral, cum și era de așteptat, “evadări” individuale și în grup care
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
plânge un catarg Când lovit de vânturi aspre, se-nconvoaie și e trist. Un sărut, strivit de gândul, ce nu crede în nimic E blestem ce te ajunge, Doamne, cât mă doare asta, Și ce mult aș vrea acum către patru zări să strig Să m-audă universul că doar soarta mi-e năpasta! Nu calcă nepăsătoare peste frunzele ce-ascund, Mii de sărutări trimise și salvate de-un zăvor, Cred că, ce mă ține lângă tine, iar, atât de mult, Este
UN SARUT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351884_a_353213]
-
nu ți-aș mai fi zi,/ m-aș cățăra pe umbra mea,/ până la Tine”. Citind volumul ” De ce plâng fluturii în Fa minor”, veți înțelege de ce pentru o inimă mai trebuie să se nască o stea, iar pentru o mie de zări, nectarul a o mie de păduri de tei. Veți înțelege de ce văzduhul și pământul ”între palmele mele înflorite s-a furișat primăvara”. Poeta Eleonora Stamate cu lumina sa incandescentă și de o sălbăticie stranie, dă să se consume ca un
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
Comic > REGINA PĂSĂRILOR Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din ogrăzi sau zone mai mondene, Ca-ntr-un film de Hitchcock neuitat, Cu un fâlfâit cumplit de pene Ceru-n patru zări s-a-ntunecat, Păsările vin la un congres, Convocate-ntr-o vâlcea virgină Cu un singur mare interes, Să-și aleagă astăzi o regină. Bufnița-nțeleaptă, pe un ton Împăciuitor, printre ovații, A chemat pe rând la microfon, Să-și
REGINA PĂSĂRILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352297_a_353626]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CUIBURI DE NUIELE Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
asemănarea cu omul, iar omului ce nu se lasă niciodată clintit de strigătul altuia, îpietrit îi este sufletul. La răspântia unor drumuri de încercare, într-o zi, norocul artistei Angela Ciochină a fost săgetat de o boală năprasnică, întocmai când zarea libertății îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria așezământul numelui...! Era o cântăreață de muzică ușoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PATIMI DE DOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1016 din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului patimi de dor Doi cai, două patimi aprinse de dor trec prin zarea aprinsă de lună, dalbe iubiri prinse-n vrajă și zbor astăzi în inima noastră s-adună. Doi cai volburați în săruturi se prind și trecuturi le scapără-n coame rebele și prin vieți ei tot trec și tot trec nechezând
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
ai văzut cum în tropotul aprig plecau ca apoi către noi mai domol să revină? Cai de-argint, cai de aur , de aur erau făuriți din scântei și sclipici de lumină. Doi cai, două patimi aprinse de dor trec prin zarea aprinsă de lună... Leonid IACOB Referință Bibliografică: patimi de dor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1016, Anul III, 12 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
albastră, În fiecare noapte cu bolta senina, Când dorul răzleț de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți. Din minte i-am cules, Din depărtări i-am adus înapoi. Mângâierea lor este aceeași, Că atunci când visăm amândoi La infinitul zărilor, Dând farmec tuturor trăirilor ... Mă regăsesc în toate amintirile ... Adierea lor mă atinge, Pe rând mă-nfășoară, Ca o chinga mă strâng, Și dorul de tine din nou m-ămpresoara, Mai puternic; de tine iubire Ce-ai plecat cu-atâta grăbire
AMINTIRI.... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352438_a_353767]
-
din lumi născute În eter se nărui-vor, Nu știm câte-or mai lua viață, Câte fără stea pieri-vor. Eu cu steaua mea ce-apune, Tu cu steaua-ți ce răsare, Întâlni-ne-vom vreodată Pe aceeași rază-n zare? Eu cu lumea mea ce stinsă-i, Tu cu lumea-ți ce se naște, Izbuti-vom vreodată A luci și-a ne cunoaște? Ori în bezna siderală Spulbera-ne-va văzduhul Ca pe două umbre-n umbră, Numai unul dându
EMINESCIANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352460_a_353789]
-
curgând, sub razele de lună, pierdute-n iarba deasă, în susur vesel de izvor, și-n foșnet tainic/ de pădure deasă; prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai adânci ca marea, cât cuprinde zarea, taine adânc ascunse / pierdute-n mii de șoapte, “și lasă-n urmă dorul / acelor dulci idile / ce zac ascunse-acum / în prăfuite file...”, ș.a. Unele sintagme sunt de-a dreptul eminesciene. Chiar și formulările oarecum arhaice aduc aminte de Eminescu: buze-namorate
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară. - Anna! Anna! repetă vântul. Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul și mă trezesc în plină toamnă. Cu șalul pe umeri o făptură angelică privește în zare așteptând iarna. - Anna! Anna! mă alătur vântului...Cine ești tu, Ana? încerc să dezleg misterul. Întrebarea mea pare cheia ce deschide o ușăa timpului trecut.Dincolo mă întâmpinăîntâia zi din anul 1959, undeva, în Izvorul Alb-Bicaz. O mamă își ține
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
în basme: „a fost odată” continuând cu sugestivul timpului perpetuu: va fi odată”, care pune în valoare, fără să ne dăm seama, unicitatea timpului și, totodată, rotirea pământului ca stare fizică a trecerii timpului. Despre aceasta poetul afirmă: „Nu spune zarea, dar spune omul”, creând acea anamneză a fiindului teluric, pentru că imediat spune că omul este conștinet că: „Numai acuma e niciodată” și că prezentul gândirii la rău a omului poate distruge ce-a fost și ce este. Ultimul vers al
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Aș putea să mai citez Pe un învățat chinez Ce spunea sub jurământ Nouă lumi sunt pe Pământ Cum de fiecare dată, Lumea a făcut-o lată Și-a pornit de la-nceput Peste scrumul conceput. Dar mă-ntreb, privind în zare: Cum va fi acuma oare? Dacă lumea va sucomba, Cum și când se va-ntâmpla? M-am gândit c-atuncea, poate, Un potop ca să ne-ngroape, Ori vre-un război stupid Dus cu flamuri de partid, Ori c-o mare
APOCALIPSA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/352523_a_353852]
-
de Bacovia“ de Adrian Păunescu. Voichița Pălăcean-Vereș a luat cuvântul spre a le vorbi participanților la cenaclul despre împlinirea, în această zi, a unui centenar de la nașterea inegalabilei Maria Tănase, care, prin cântecul său, a dus renumele României în patru zări. În finalul ședinței, Emil Tătar a rostit câteva catrene inspirate de colegii de cenaclu, încheind cu un mic poem dedicat doamnei Maria Bobină, care în curând își va sărbători aniversarea. Următoarea ședință de cenaclu va avea loc în 30 octombrie
AMINTIRI DE TOAMNA LA CENACLUL VASILE SAV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352544_a_353873]
-
de vin. O sirenă urcă valul Zbuciumat de plânsul mării, Perlele ce-s în adâncuri S-au jertfit parcă uitării... Pescăruși goniți de dor Duc pe aripi nostalgii, Toamna s-a îmbrăcat în nori Ca Fecioarele în vi... Din mătasea zării gri Se desprind cocori răniți, De potcoavele de nori Parcă-au fost ușor loviți... Pe nisip se înaltă urme Din a valurilor turle, Trei castele în ruină Vor ca Vara iar să vină... Liniștea coboară-n valuri Și se sprijină
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
desprind cocori răniți, De potcoavele de nori Parcă-au fost ușor loviți... Pe nisip se înaltă urme Din a valurilor turle, Trei castele în ruină Vor ca Vara iar să vină... Liniștea coboară-n valuri Și se sprijină de maluri, Zările mai țes senin, Pentru zilele ce vin... foto Brighton Anglia (septembrie 2015, arhivă personală) Camelia Cristea Referință Bibliografică: Imagini / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din mână de ieri mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din ce nu s-a mai scris au rămas doar tăceri ostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ori cădere de alb din spinări de ninsori?... Doar din spinul cel stâng
IERI... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352596_a_353925]
-
pictate cu fluturi și îngeri ce vor s-ajungă-n rai, cuvintele cad ca frunzele toamna într-un tărâm de brumă. noi zburăm încet pe lângă lucruri să nu trezim ecoul care moare ca o rugăciune, printre umbrele sunetelor ce se pierd în zare... sâmbătă, 24 mai 2014 Referință Bibliografică: vis / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1240, Anul IV, 24 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350548_a_351877]
-
gând pe crestele marine, Când ploaia-n geam răspunsuri parcă-mi pune, Cercând ritmat în amintiri s-adune Lumini pe cer și-n ape cristaline. Când așteptam ecoul să răsune, Strigându-ne iubirea pe coline Cu flori de câmp sub zările senine, Ne sărutam visând la o minune. Noi nu știam că este împlinită, Când alergam ținându-ne de mână Și mă temeam să te numesc iubită. Prin picuri mici văd chipul tău de zână, În ritmul lor ascult vorba-ți
PORTRET ÎN PLOAIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350591_a_351920]
-
talpă unui val mă risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine. Se-aud departe-n zări, nori gri care nechează Și-n tropotul pădurii se nasc acorduri line. Eu sunt, în gândul tău, clipă neașteptată... Și din clepsidra vremii, tăcută, cad spre tine. Îți picur sărutări de jar, pe fruntea-ngandurata Iar tu îți împletești toți
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]
-
albastre își aduc aminte.// Mi-ești tristă, azi, Lumină în amurg!/ Doar Tu-mi poți împlini neîmplinirea,/ Străluminând în ceas târziu lumirea ... Cine mai bine îmi știe-al vieții crâng? // Eu Te-am cules petală cu petală,/ Zidindu-Te în zarea triumfală/ Un biet Icar cu aripile-n nouri.// Ce-a mai rămas din noi, doar vântul știe./ Precum în cer și pe pământ, e vie/ Ofranda noastră răsădind ecouri! Raveca Vlașin este un scriitor român de la frontiera veacurilor, conform dicționarului
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Căprioarei care era cam la vreo cinci chilometri de mers. Se uita lumea la noi ca la urs. Era joia, un fel de nuntă țigănească, glumeau sătenii. Auzi că se mărită fata lui cutare! Eu, un fel de visător peste zări de nesomn, mă credeam un donjuan în căutarea fericirii. Caii cu căruța au dat buzna în curtea Căprioarei, împingând cele două porți în lături. Doamneee- iese Căprioara închinându-se- voi ați înnebunit, ați speriat satul, tata și mama au rămas muți
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
cocoși - în poiană găina privește o stea. Pe ram albine flori de vișin sărută - câtă tandrețe. Se sparge noaptea în fragmente de vise - micropoeme. Printre crengi de dud se rostogolesc poame în ciocul raței. Ascunși în zarzăr doi ochi sfredelesc zarea - cloșcuță în cuib. Năpârlit lupul semăna cu un câine - blana contează. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți ieși din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]