4,773 matches
-
în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl unei nobile vițe de cetățeni. Două forțe antagonice domină lumea din poemul Ninfale, zeițele Venus și Diana. Deși criticii literari au susținut pentru mult timp ideea că opera este o celebrare a primei zeițe amintite, au existat și opinii (cum ar fi cea aparținând lui Robert Hollander) care au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana și forța de neînlăturat a naturii, care o atrage ireversibil spre tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații transformându se în simpli sclavi ai acestora. Preocupările scolastice ale autorului, din ultima sa perioadă de creație, se resimt în această lucrare. În prima parte a operei, unde relatează despre zeițele antice, apreciem felul în care autorul știe și reușește admirabil să îmbine diferite versiuni mitologice în legătură cu același personaj. Pentru Semiramis, Ceres, Minerva, Venus și altele, sunt meticulos ordonate diferite povestiri în care acestea apar, și care relatează despre originea sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de mijloc de petrecere frumoasă a timpului liber, odată ce siguranța republicii nu mai reprezenta o problemă.” 626 De mulieribus ilustrează, din nou, inteligența și scepticismul lui Boccaccio în ceea ce privește politica vremii: povestirea Florei, de exemplu, înfățișează o prostituată din Roma proclamată zeiță, așa cum Ciappelletto, din prima nuvelă a Decameronului, este desemnat sfânt. Istoria femeilor, pare a ne 625 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 93-95. 626 David Wallace, op. cit., p. 342. 176 sugera autorul, trebuie scrisă și citită într-o manieră lejeră, în tihnă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un refren care-i subliniază superioritatea și unicitatea, și care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea de mundan și accederea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vie imaginea femeii adorate, care găsea delectare în ascultarea unor astfel de istorisiri. În două dintre personajele sale este drapată figura sa și a persoanei iubite, pe care o consideră inteligentă în a le identifica. În cele din urmă invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa inimii sale. O confirmare în plus că este vorba, în primul rând, despre o poveste de dragoste, o avem și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se permite să acționeze; intervine în evenimentele intrigii într-un fel pe care cavalerul, naratorul povestirii, îl consideră ideal feminin, rugându-l pe Tezeu să cruțe viețile celor doi cavaleri, atunci când sunt descoperiți luptându-se în pădure, implorându-o pe zeița Diana să o ajute să-și păstreze castitatea, iar, mai apoi, adaptându se cerinței de a se căsători cu Arcite, plângându i moartea și, în final, trăind fericită alături de Palamon. Nu are o gândire sau un caracter ferm individualizate, dorind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cruzimile realității așa cum sunt înfățișate în povestire, ea este recompensată pentru acest lucru și face ca idealul cavaleresc să se împlinească, cel puțin pentru Palamon și pentru cititor. Când a văzut-o pentru prima dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a înșelat pe amândoi, deoarece era numai o idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin să fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
l’amour courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o curtează insistent. Până la urmă o va câștiga, nu fără ca femeia să regrete, cu durere, trădarea pe care o comite. Troil, disperat de pierderea celei îndrăgite, cunoaște un deznodământ identic cu cel din Il Filostrato. Rolul acordat destinului este primordial, zeița Fortuna guvernează totul și nimeni nu poate scăpa influenței ei pozitive sau nefaste.963 Întâlnirea lui Troilus cu Cresida este asemănătoare cu ceea ce regăsim în Vita Nuova, unde Dante reușește să surprindă admirabil impactul pe care l-a avut cunoașterea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra soțului decedat al văduvei. Aceasta îi mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit în mod diferit, fie „Labirintul dragostei”, fie „Valea încântătoare”, fie „Cocina zeiței Venus”. Încearcă să-l învețe pe narator să evite greșelile care au dus la situarea sa în acel tărâm, fantoma condamnând femeile în general și pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea gloriei prin acumularea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă În evidență, Cleombrotos recurge la o imagine percutantă: a nu recunoaște existența daimonilor ar fi ca și cum am scoate și am suprima aerul care se găsește Între pământ
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aplică În egală măsură poeților și prezicătorilor, savanților și Înțelepților 2. De altfel, Empedocle se Înfățișează pe sine Însuși În preambulul „Purificărilor” (Katharmoi), rostind oracole și vindecând boli numai prin cuvântul său binefăcător. În poemul parmenidian, filosoful este protejat de zeița Dike, se simte un ales, iar perceperea adevărului este reprezentată aici ca o revelație, dar o revelație care se produce la sfârșitul unei călătorii mistice 1. De altfel, comparația Între stilul delfic de altădată și cel al filosofiei nu este
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a acoperit și fața4. Pe vremea catastrofelor care i-au lovit pe atenieni În Sicilia, palmierul pe care ei Îl consacraseră Zeului a Început să piardă fructele sale de aur. În același timp, un stol de corbi ciocăneauscutul statuii Închinate zeiței Pallas 5. Coroana Închinată de cnidieni, pe care Philomelos, tiranul din Focida, o dăduse În dar dansatoarei Pharsalia, provocă moartea acesteia. Ea trecuse din Grecia În Italia și se găsea la Metapont. (398) Aici, pe când dansa În preajma templului lui Apollo
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aci Înainte vor fi siliți să are pământul cu un brăzdar de argint 2. Atenienilor, care Îl consultară și ei despre expediția șpe care proiectau să o facă În Siciliaț 3, le dădu sfatul să fie adusă de la Erythrai preoteasa zeiței Atena. Or, această femeie se numea Hesychia 4. Când sicilianul Deinomenes 1 Îl consultă pe Zeu despre viitorul fiilor săi, Îi răspunse că trei dintre ei vor domni. Atunci Deinomenes făcu următoarea remarcă: (C) „Va fi, fără Îndoială, spre nenorocirea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de observațiile asupra Lunii al cărei comportament se potrivește cu al lor, deoarece ea se Înfățișează ochilor când În descreștere, când În creștere. Aceste faze Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»2. De asemenea, să presupunem că s-ar retrage și ar dispărea aerul care se află Între Pământ și Lună. În acest caz, dintr-o dată s-ar distruge coeziunea și asamblarea Universului din cauza vidului care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din care provine eroina lui Chaucer are o simbolistică aparte. Târgoveața trăiește lângă Bath (biside Bathe), termenul bath (care înseamnă și „baie” în limba engleză) amintind de acele băi publice în care se practica prostituția, un fel de temple închinate zeiței Venus.278 Apa din fântână și apa vieții oferită de divinitate reprezintă două noțiuni distincte: „Apa din fântână este plăcerea senzuală care însă nu poate aduce o bucurie permanentă și se opune astfel harului pe care apa dătătoare de viață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
enumerate într-un adevărat catalog 592, ce ocupă o mare parte din cuprinsul poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
15. (trad. n.) Acest procedeu va fi abordat și de Geoffrey Chaucer în descrierea vestimentației personajelor sale sau în poemul Legenda femeilor cinstite. 161 poem o revoltă a doamnelor împotriva tiparului castității impus de Diana, în favoarea iubirii cerute de venerarea zeiței Venus.593 La Caccia di Diana are meritul de a conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste și teoriile despre iubire cunoscute de Boccaccio reprezintă o frescă complexă. Dragostea creștină sau caritatea intra în antiteză cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]