21,363 matches
-
observă și faptul că teologia ortodoxă, așa cum e cazul și cu teologia celelorlalte mari biserici creștine, pune accentul pe libertatea și responsabilitatea individuală și egalitate, fapt care în mod logic sugerează o afinitate a acestei tradiții cu principiile elementare democratice. Accentul pus de tradiția ortodoxă pe armonie, este și el de natură în opinia acestui autor de a stimula scepticismul ortodox în privința diversitătii și pluralismului, sau competiției pe o piața liberă a religiei. Ca și celelalte religii revelate, faptul că credința
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
ne influențează înainte de fiecare acțiune prin puterea Să. <br> Al-Ash’ari este considerat fondatorul tradiției sunnite Ash’ari fiind urmat de învățați precum Abul-Hassan Al-Bahili, Al-Baqillani, Al-Juwayni, Fakhr al-Din al-Razi, and Al-Ghazali . S-a opus concepțiilor școlii mu’tazilite, punând accentul pe raționalitate și un ijihad filosofic și rațional.<br> Alte cărți scrise de Al-Ash’ari sunt: http://www.sunnah.org/aqida/alashaira 6.htm
Abu al-Hasan al-Ash'ari () [Corola-website/Science/331088_a_332417]
-
și calea sufită ("tariqat"), afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că Nursi considera dragostea extatică o cale validă către Dumnezeu, percepea calea sa ca fiind mai sigură, mai largă și mai rapidă. Deplasarea accentului din zona dragostei extatice constituie, de asemenea o diferență majoră între el și Fethullah Gulen, din moment ce acesta din urmă consideră dragostea unul dintre cele mai importante aspecte ale căii spre Divinitate. În ceea ce privește practica religioasă, Nursi afirma că urmează sunna, îndeplinește
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
ar fi acuzat de denaturarea revelației ce le-a fost oferită. Probabil ca semn al rupturii cu evreii, în locul Ierusalimului, Mecca a devenit nouă direcție, noua Qibla, spre care se îndrepta comunitatea în timpul rugăciunii și s-a pus un nou accent pe linia descendentei spirituale a lui Muhammad din Avraam.Ideea că Avraam era întemeietorul unei mari credințe monoteiste și al sanctuarului de la Mecca există deja.Acum, el nu mai era privit nici că evreu, nici că creștin, ci că strămoș
Qibla () [Corola-website/Science/331125_a_332454]
-
regatul lui Harald Păr-Frumos a fost nucleul Norvegiei unificate, era încă un regat mic și centrul puterii se afla la Vestfold, în partea de sud. Atunci când Harald Păr-Frumos a murit, regatul a fost împărțit între fii săi. Unii istorici pun accent pe controlul efectiv monarhic asupra țării și susțin că Olaf al II-lea al Norvegiei care a domnit de la 1015, a fost primul rege care a deținut contolul întregii țări. Este considerat a fi forța din spatele convensiei finale a Norvegiei
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui Harald Hardrada și a norvegienilor suferită în 1066, l-a ispitit pe regele danez, Svend Estridsen, să se pregătească pentru
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui Harald Hardrada și a norvegienilor suferită în 1066, l-a ispitit pe regele danez, Svend Estridsen, să se pregătească pentru
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Leeb Începând cu august 1940, "Luftwaffe" a început o serie de atacuri concentrate - "Unternehmen Adlerangriff" - asupra unor ținte din Regatul Unit pentru distrugerea RAF și câștigarea superiorității aeriene deasupra Marii Britanii. Campania a devenit cunoscută mai târziu ca Bătălia Angliei. Modificarea accentului bombardamentelor de la atacul asupra bazelor RAF și stațiilor radar spre atacarea Londrei, a transformat "Adler" într-un bombardament strategic. Efectele acestei modificări sunt subiect de controverse. O serie de istorici consideră că modificarea strategiei a făcut ca Lufewaffe să piardă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
cât și spre sud, pornind din zona fluviului Galben, și a înlocuit limbi din familiile acestea aflate în aria sa actuală. Influențe de substrat în nord sunt, printre altele, cuvinte mai lungi decât în sud și rolul mai important al accentului, iar în sud numărul mai mare decât în nord al tonemelor și caracterul mai complex al acestora. Diferențele dintre dialectele limbii arabe se explică și prin influențele de substrat ale limbilor din aria sa de răspândire: limbi berbere în Magreb
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
de dificultate. Glasser consideră că jocul poate deveni plăcut și pentru cei cărora nu le-a plăcut seria "Final Fantasy VII". Samuel Roberts de la revista "Play" l-a numit cel mai bun joc din anul 2008. Multe recenzii au pus accentul și pe relația jocului cu "Final Fantasy VII". 1UP.com l-a numit unul din cele mai bune prequeluri din toate timpurile, pentru că „face o treabă mai bună în a plasa jucătorii în lumea FFVII decât o făcea jocul original
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
GameZone i-a acordat jocului o notă de 8.5/10, spunând „Povestea este interesantă, cu toate că puțin cam lentă la început. "L.A. Noire" folosește o metodă clasică pentru a prezenta povestea. Este una mai lentă, similară filmelor vechi, care pune accent pe detalii. Dar atenția la detalii deosebește "L.A. Noire" de celelalte jocuri și îl face atât de bun.” "Edge" a lăudat tehnologia de animație a fețelor și a sugerat că, în afară de acest lucru, nu este cu nimic diferit de celelalte
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
nimic ce este acum pe PS3.” "Official Xbox Magazine" i-a acordat jocului o notă de 8 din 10, concluzionând: „Da, are probleme, dar "L.A. Noire" este un joc thriller cu detectivi - o adevărată gură de aer proaspăt care pune accent pe poveste, mai presus de toate, într-o lume în care secvențele de acțiune și meciurile pe viață și pe moarte fac legea. Este singurul lucru pe care Xbox îl are față de unicul "Heavy Rain" de pe PlayStation.” "GamesMaster" i-a
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
misiunile pe mare ale lui "Assassin's Creed III" erau monotone și limitate, "Black Flag" îi oferă jucătorului mai multă libertate, deoarece îi permite să exploreze, să se lupte sau să navigheze oricând dorește. McInnis a spus că jocul "pune accent pe luptele navale," și că "se bazează pe misiunile secundare navale din "ACIII" pentru a crea aceeași experiență ca și cea de pe uscat." Sistemul de luptă naval a fost lăudat pentru adăugarea opțiunilor de a aborda nave și a ataca
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
fost lăudat și el, fiind apreciată lipsa unui tutorial prea lung, Juba notând îmbunătățirea față de "Assassin's Creed III". Diferiți critici au spus că "Black Flag" este mai mult un joc cu pirați decât unul "Assassin's Creed", din cauza punerii accentului pe piraterie în gameplay, poveste și personaje. Criticii au spus că este mai bine pentru serie; ei au lăudat tonul cu sânge-rece al lui "Black Flag", în comparație cu cel al jocurilor anterioare, lăudându-se, în același timp, tranziția de la conflictul tipic
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
spre sfârșitul anului 841. Acesta a decedat pe 5 ianuarie 842, la Samarra. În ziua în care a murit al-Mutasim, fiul acestuia, al-Wathiq, a depus jurământul de credință și a devenit noul calif al Imperiului Abbasid. Istoricii au pus adesea accentul pe lipsa de cultură a califului al-Mu'tasim, în comparație cu fratele său, al-Ma'mun, însă acesta s-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar și de suveran, sub conducerea căruia, Califatul Abbasid a continuat să fie o entitate politică
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului. Obiectele sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale. Tabloul satului e completat cu fotografii document, realizate în perioada interbelică de marele iubitor al țăranului român, fotograf al Curții Regale a României, Adolph Chevallier. Clădirea muzeului este declarată monument
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
că Margaret Thatcher în perioada de maturitate) a fost foarte apreciat, fiind considerat că una dintre cele mai remarcabile performanțe ale carierei sale. Ca atare, actrița americană, care este recunoscută și pentru modul său extraordinar de a pronunța engleză cu accente foarte diferite, a primit cea de-a 17-a nominalizare că a cunoscutului premiu "Oscar", iar în final l-a și câștigat pentru a treia oară, la 29 de ani după cel îl câștigase pentru . De asemenea, Streep a fost
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Lee Strasberg. Drept consecință, el a fost invitat să facă parte, ca membru fondator (1931-1940), din compania Group Theatre, care și-a propus să aducă pe Broadway piese ce explorau subiecte sociale și morale, cu ajutorul unor tehnici actoricești care puneau accentul pe realismul emoției și adâncimea psihologică. Pe scena de la Group Theatre a fost remarcat in două roluri principale, în piesele "Men in White" și "Gold Eagle Guy". De asemenea a jucat într-un remarcabil rol secundar in piesa lui Clifford
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
de tată și de personaje negative, de la nemilosul redactor de gazeta new yorkeză din piesa "Charlie Chan pe Broadway" și până la tiranicul șeic arab din spectacolul "Mr. Moto Takes a Chance". În plus, în ciuda faptului că vorbea de obicei fără accent a fost solicitat să întruchipeze rolul unor umili imigranți de cele mai diverse origini. Când în 1938 a murit Warner Oland, actorul care îl interpreta pe Charlie Chan, studiourile Fox a cântărit înlocuirea lui cu Bromberg. dar în cele din
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
este un pictor belgian. A făcut parte din grupul „Cobra“, viziunea sa fiind apropiată de suprarealism. După 1950 s-a stabilit la Paris unde îl găsim pasionat pentru gravură. Ulterior, își elaborează un stil ambiguu între pictură și grafică, punând accent pe semnificația semnelor caligrafice. Ca tehnică, după 1965, îl captivează pictura acrilică aceasta permițându-i să realizeze tablouri viguroase, cu un colorit aprins, așa cum a fost compoziția În doi, remarcată pozitiv la Bienala de la Veneția. Lucrări importante: În țara tușului
Pierre Alechinsky () [Corola-website/Science/334159_a_335488]
-
inegalitatea veniturilor. Este profesor și director de studii la EHESS (École des Hautes Études en Sciences Sociales), profesor la și profesor la London School of Economics and Political Science. El este autorul bestsellerului Capitalul în secolul XXI (2013), care pune accentul pe concentrarea averii și repartiția veniturilor în ultimii 250 ani. Cartea susține că rentabilitatea capitalului în țările dezvoltate este constant mai mare decât rata de creștere economică și că acest lucru va face ca inegalitatea averilor să crească în viitor
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
câteva poeme ale lui Poe (cum ar fi „Corbul”, „Annabel Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții ei. Poe a scris inițial poezia ca o operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
la mormântul iubitei sale pierdute. Acest lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]