21,451 matches
-
șaizeciste. Stânga nu mai putea conta pe votul În masă al proletariatului. Dreapta nu mai era unificată de persoana și aura lui de Gaulle, care murise În 1970, iar măsura fundamentală a conservatorismului politic În Franța - cei care votau cu dreapta erau frecvent catolici practicanți - a fost afectată de declinul manifestărilor religioase În public, pe măsură ce bisericile din satele și orășelele franceze pierdeau din enoriași, și mai ales din copiii enoriașilor, plecați În centrele metropolitane. Dar se petrecea și o transformare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între Mitterrand și rămășițele orgoliosului socialism francez s-a stabilit o relație de exploatare reciprocă. Partidul avea nevoie de Mitterrand: prestația lui onorabilă la alegerile din 1965, când a câștigat voturile a 27% dintre alegătorii Înscriși (inclusiv mulți din bastioanele dreptei În estul și vestul Franței) și a intrat În turul al doilea cu Charles de Gaulle, demonstrase că era un aducător de voturi - În 1967, În timpul unui scrutin parlamentar, insignele și fotografiile cu Mitterrand se vindeau deja foarte bine. țara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel din primul tur: Mitterrand l-a Învins pe Giscard d’Estaing, devenind primul șef de stat socialist din Europa ales prin vot direct. El a dizolvat prompt parlamentul, organizând alegeri legislative anticipate În care partidul lui a zdrobit și dreapta, și pe comuniști, obținând majoritatea absolută În Assemblée Nationale. Socialiștii erau stăpânii Franței. Victoria socialiștilor a fost Întâmpinată cu manifestații spontane de bucurie fără precedent. Pentru zecile de mii de susținători ai lui Mitterrand (În general tineri) care dansau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezultat mai mic decât la tentativele anterioare, În 1965 și 1974. Cruciale au fost Însă disciplina simpatizanților stângii (care În turul al doilea s-au solidarizat În jurul lui Mitterrand În loc să se abțină din Încăpățânare sectară) și opiniile Împărțite În sânul dreptei. Dintre cei care votaseră pentru Chirac În primul tur, 16% au preferat să voteze În al doilea tur cu Mitterrand decât să-l realeagă pe președintele În exercițiu Giscard d’Estaing, un om detestat de suporterii gaulliști ai lui Chirac
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care votaseră pentru Chirac În primul tur, 16% au preferat să voteze În al doilea tur cu Mitterrand decât să-l realeagă pe președintele În exercițiu Giscard d’Estaing, un om detestat de suporterii gaulliști ai lui Chirac. Fără dezbinarea dreptei, nu ar fi existat un președinte Mitterrand, un triumf socialist la alegerile legislative care au urmat - și nici vorbă de un grand soir al speranțelor radicale. Acest lucru merită subliniat fiindcă de rezultatul alegerilor din 1981 păreau să depindă multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Învățați timp de zeci de ani să-și Înțeleagă țara și trecutul. În acest „catehism”, așa cum Îl disecă Furet, Revoluția din 1789 a fost momentul inaugural al modernității, confruntarea care a scindat Franța În două culturi politice opuse, stânga și dreapta, determinate, evident, de clasa socială a antagoniștilor. Această poveste (construită pe doi piloni: optimismul liberal de secol al XIX-lea și viziunea marxistă a unei transformări sociale radicale) s-a Încheiat, afirma Furet - În bună măsură deoarece comunismul sovietic, moștenitor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici chiar atunci când steaua lui Klaus a pălit la Praga, iar slovacii au ajuns să regrete că au cochetat cu Vladimir Mečiar, nu s-a făcut simțită o nostalgie după Cehoslovacia. Divorțul cehoslovac a fost un proces manipulat În care dreapta cehă a precipitat o sciziune pe care se prefăcea că nu o caută, iar populiștii slovaci au obținut chiar mai mult decât și-au propus; cei mai mulți oameni nu au fost nici Încântați, nici copleșiți de regrete. Ca și În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mijlocul populației majoritare creștea o minoritate vizibilă, cu trăsături culturale străine - și perspectiva că tot mai mulți străini se vor năpusti la troaca asistenței sociale sau asupra slujbelor „noastre” când se vor deschide stăvilarele dinspre Est - a Însemnat pentru noua dreaptă cireașa de pe tort. Decretând că „barca e plină” sau acuzând faptul că guvernele au renunțat la controlul frontierelor În favoarea „intereselor cosmopolite” sau a „birocraților de la Bruxelles”, demagogii populiști promiteau că vor opri imigrația, vor repatria „străinii” și le vor restitui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reglementau statutul azilanților și al rezidenților străini. După ce partidul său câștigase 12% din voturi În alegerile din 2001, Kjærsgaard putea spune: „Noi deținem puterea”24. și avea dreptate, În sensul că nici un politician din marile formațiuni de stânga sau de dreapta nu mai Îndrăznea să pară „blând” În astfel de probleme. Până și micul Partid Național Britanic (PNB) a reușit să influențeze politicile guvernelor noilor laburiști. Periferic prin tradiție (cel mai bun rezultat al său fiind 7% din voturi În 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la alegeri trădează, desigur, o scădere a interesului pentru viața publică - dar aceasta era detectabilă de zeci de ani În absenteismul crescând și În intensitatea scăzută a dezbaterilor politice. Surprinzătoare este nu apariția unui nou val de partide populiste de dreapta, ci neputința lor cronică de a obține rezultate mai bune, de a exploata tulburările și nemulțumirile de după 1989. Exista un motiv pentru acest lucru. Chiar dacă europenii și-au pierdut Încrederea În politicieni, În inima sistemului european de guvernare există un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probleme contemporane, social-democrații suedezi și neogaulliștii francezi, ca să luăm doar un exemplu, aveau mai multe În comun unii cu alții decât fiecare cu strămoșii săi ideologici. Topografia politică a Europei se schimbase radical În ultimele două decenii. Deși dăinuia convenția „dreptei” și „stângii”, nu era deloc clar ce le mai desparte pe cele două. Una dintre victimele acestor transformări a fost, după cum am văzut, partidul politic de tip vechi, care a pierdut membri și puncte procentuale la urne. Altă victimă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și să Încurajeze competiția. În Franța, această „stângă americană” a pornit să elibereze stânga de complexul anticapitalist, păstrând intactă conștiința socială; În Scandinavia, efectul inhibitor al impozitelor ridicate a fost discutat (deși nu Întotdeauna acceptat) chiar și În cercuri social-democrate. Dreapta fusese convinsă de necesitatea asistenței sociale; era acum rândul stângii să recunoască virtuțile profitului. Efortul de a combina ce era mai bun din ambele tabere s-a suprapus, nu Întâmplător, căutării unui proiect care să Înlocuiască antagonismul defunct dintre capitalism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Erhard În anii ’50. Dar politica, mai ales cea ideologică, este o chestiune de formă: așa i-a sedus pe observatori „a treia cale”, articulată mai ales de Tony Blair și modelată după „triangulația” lui Bill Clinton Între stânga și dreapta. Blair se bucura de circumstanțe deosebit de avantajoase. În Marea Britanie, Margaret Thatcher mutase obiectivele politice mult spre dreapta, În timp ce predecesorii lui Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a sedus pe observatori „a treia cale”, articulată mai ales de Tony Blair și modelată după „triangulația” lui Bill Clinton Între stânga și dreapta. Blair se bucura de circumstanțe deosebit de avantajoase. În Marea Britanie, Margaret Thatcher mutase obiectivele politice mult spre dreapta, În timp ce predecesorii lui Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât să vorbească despre necesitatea corectei distribuții a serviciilor publice pentru a fi un progresist și un „european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reintra În joc pentru a compensa deficitul. Nici albă, nici neagră, a treia cale semăna cu un soi de alba-neagra. La Începutul secolului XXI, dilema cu care se confruntau europenii nu era alegerea Între socialism și capitalism, Între stânga și dreapta și a treia cale. Nici măcar Între Europa și America, de vreme ce În mintea celor mai mulți dilema fusese tranșată În favoarea Europei. Era mai degrabă o Întrebare - principala Întrebare - pusă de istorie pe ordinea de zi În 1945 și care, În felul ei discret
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
747 Grecia; admiterea În NATO 464; ajutor economic 485; aliată a Vestului 464; armata 464-465; beneficiară a Planului Marshall 96, 464; comuniști 140; conflicte regionale 464; epurarea colaboraționiștilor În perioada postbelică 57-58; excluderea din Consiliul Europei 467; grupuri politice de dreapta 465-467; istoria politică recentă 465-469; Închisorile pentru comuniști 464; Întoarcerea la democrație 468-469; junta 466; lovitură de stat 466; membră a Comunității Europene (CE) 484; membră În Comunitatea Economică Europeană (CEE) 469; Mișcarea Socialistă Panelenă 468; partide comuniste 464; Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grupurilor teroriste 436; război civil 45; reforma agrară 85; regiuni autonome 641-642; sărăcia În Sud 239; scandalul „orașul mitei” 680; scandalul Moro 437; separatism regional 641-642; sistem universitar 364; stânga extraparlamentară 382-383; statistici ale populației 307; terorism 435-439; terorismul extremei drepte 437; terorismul extremei stângi 437; tranziția de la putere a Axei la aliat democratic 57; tratamentul angajaților din industrie 381; tratamentul colaboraționiștilor implicați 60 Iugoslavia; Acordurile de la Dayton 618-619; ajutorul acordat de Occident 168-169; atacul asupra Sloveniei 615; ca excepție a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiți voi copiii aceștia!” Corneliu Zelea Codreanu PREFAȚĂ De douăzeci și trei de ani România își caută calea. Totul funcționează anarhic și împotriva românului. Sufletul românului este traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
voluptățile autonarative și lirismul rafinat al reflecției morale, criticul literar de direcție și întâmpinare de la „Vatra” (foarte preocupat de istoria românilor în spațiul maghiarizării) se va orienta accentuat înspre sociologia literaturii, înglobând teorii estice și occidentale, de stânga și de dreapta. Cartea Serii și grupuri (1981) făcea o breșă serioasă la vremea apariției în rândul comentatorilor literari tocmai prin ambiția de a inventaria nu atât figuri, cât fenomene literare, nu neapărat reușite individuale, cât tendințe epice, poetice, ideatice. Schițe pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
ceas de cumpănă ne încerca. Tânt de fois une heure de doute/nous poussait à rompre ! " (An de răscruce/L'année du tournant) (Sernet, 1998 : 275). L'expression " pousser à rompre " ne fait pas pârtie du registre poétique. " Amiază e dreapta. Le midi est rectiligne. " (Biblică/Biblique) (Villard, 2010 : 35). L'adjectif " rectiligne " fait pârtie du domaine technique. Nous préférons plutôt l'adjectif " vertical ". " Intrat-a noaptea în burg, fără de vama. " " La nuit est entrée dans le bourg sans payer douane
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des hommes, Éditions des Moires, Paris, 1998. POP, Ion, Descoperirea ochiului (La découverte de l'œil), traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, Éditions MEET, Saint-Nazaire, 2005. POPA, P., Nimbe amer, Helicon, Timișoara, 1997. POP-CURȘEU, Ioan, Nu știe stânga ce face dreapta. Două eseuri despre șovăielile gândirii critice, Editura Paralelă 45, Pitești, 2004. POP-CURȘEU, Ioan, Baudelaire, la plural, Editura Paralelă 45, colecția " Deșchideri ", Pitești, 2008. POPESCU, I., Poèmes, Editura Ștefulescu, București, 1999. POPESCU, Spiridon, Essai sur la gloire, Alcor, București, 1998. ROMANESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
7. 1278 Ibid. 1279 Ibid. 1280 V. également : http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii membrii 745 POP-CURSEU-Stefana.html, http://www.ziarulfaclia.ro/invitatiile-thaliei-intilnirile-internationale-de-la-cluj/, http://www.rfi.ro/articol/asculta-rfi-ro/intalnirile-gellu-naum, consultés le 2 décembre 2010. 1281 V. Ioan Pop-Curșeu, Nu știe stânga ce face dreapta. Două eseuri despre șovăielile gândirii critice, Editura Paralelă 45, Pitești, 2004 ; Ioan Pop-Curșeu, Baudelaire, la plural, Editura Paralelă 45, colecția " Deșchideri ", Pitești, 2008. 1282 V. également : http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii membrii 744 POP-CURSEU-Ioan.html, consulté le 2 décembre 2010. 1283 V. Henri
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
membrele fetusului sunt parțial angajate în conductul pelvin, remedierea: fixarea membrelor cu frânghiuțe, respingerea corpului fetal rotirea corpului fetal în poziție eutocică, C.2. Distocie prin poziție dorso-ilială dreaptă semne: -angajarea fătului în conductul pelvin pe o latură (stânga sau dreapta), copitele cu fața palmară orientate spre stânga sau dreapta remediere : rotația corpului fetal -respingere, -tracțiunea fătului spre conductul pelvin . C.3. Distocie prin poziție lombo-pubiană semne: poziția corpului fetal lombo -pubiană, membrele sunt parțial angajate și întinse, -lichidele fetale sunt
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
unui moșneag străbătând văzduhul în fuga mare, grăbit de a săvârși opera celor șase zile, este cu totul altfel conceput de M.S. Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu dreapta presărind pe firmament nenumărate stele sclipitoare (...)"144. Regina mai participă la această expoziție și cu mobilier, tronuri și dulapuri "sculptate cu ornamente" care decorează la rândul lor "acel templu artistic din palatul Cotroceni, făurit întru întreg după concepția proprie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feerie, lumea feerică răspunde cadrului decorativ, estetizant al Secession-ului. La rândul său, Constantin Artachino abordează tema acestei feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]