21,464 matches
-
Samson; ,, Peste o saptămână judecătorii vor hotărî dacă dizidentul Alexandru Tăcu va primi 3 milioane de euro”, nota și „Evenimentul de Iași”. Timpul a trecut și verdictul instanței a fost făcut cunoscut: Tribunalul Iași, președinte Pruteanu Daniela, procuror Popescu Emil, grefier Răileanu Cornelia, În ședința publică din 8 septembrie 2004, În sentința civilă nr. 679, Hotărăște: admite În parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Tăcu Alexandru În contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și-l obligă să plătească
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
rituri ca gesturi de recunoaștere, fără să se Întrebe ce anume Înseamnă ele”. „Dar cu Bafomet cum rămâne?” „Vedeți dumneavoastră, În multe depoziții se vorbește de o figura Baffometi, dar ar putea fi vorba și de o greșeală a primului grefier, iar cum procesele-verbale trec din mână În mână, prima eroare putea să fi fost reprodusă În toate documentele. În alte cazuri, unii au vorbit de Mahomed (istud caput vester deus est, et vester Mahumet), ceea ce ar fi Însemnat ca templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfățișare cât mai solemnă. În față, în centru, se va afla masa la care va lua loc completul de judecată (președinte, procuror, doi asesori). Ea va fi flancată de două mese mai mici. La una dintre mese, va lua loc grefierul care, într-un ,,catastif” va redacta procesulverbal. Cealaltă masă va reprezenta ,,bara” de la care vor fi rostite intervențiile acuzatorilor și pledoariile apărătorilor. În desfășurarea propriu-zisă a procesului, succesiunea momentelor va fi următoarea: a) deschiderea făcută de un aprod care anunță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
PROZĂ XXI COPYRIGHT Suflete cenușii PREZENTARE În memoria lui Andră Vers Philippe Claudel Suflete cenușii Traducere din limba franceză de Claudiu Komartin Mă aflu aici. Destinul meu e să mă aflu aici. JeanClaude PIROTTE, Un voyage en automne Să fii grefierul timpului Un asesor neînsemnat pe care-l vezi hoinărind când se întrepătrund omul și lumina. Jean-Claude TARDIF, L’Homme de peu I Nu prea știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de primar, care avea înfățișarea din zilele proaste, cea pe care o ai când ești smuls din pat la ore nu tocmai creștinești și pe o vreme pe care nu-ți vine să scoți nici un câine afară. Erau judecătorul Mierck, grefierul său, al cărui nume nu l-am știut niciodată, dar căruia toată lumea-i zicea Ciupitu din cauza unei eczeme urâte care îi mânca jumătatea stângă a feței, trei jandarmi gradați și un ofițer. Nu știu ce căuta acolo ofițerul, dar în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
convingere. De altfel, nu obținu capul inculpatului. După ce sala se goli, președintele completului de judecată ținu un discurs, sobru și scurt, iar apoi se servi o gustare. Eram și eu acolo, pe lângă grupul de judecători, în frunte cu Mierck, avocați, grefieri și câțiva alții. Apoi, cei mai mulți porniră spre RĂbillon pentru o masă de despărțire. Am spus cei mai mulți. Eu nu mă număram printre ei. La un pahar de vin eram tolerat, dar la adevăratele lucruri bune din care nu te poți înfrupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să meditez aici la existența umană, la plictiseală, la greutatea unei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te uiți la un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ori în Valea Jiului. În sală, ne-am așezat în primele rânduri, fiecare anchetator cu inculpatul său alături. Apoi, au apărut salariații, care au umplut partea din spate a sălii, în limita locurilor existente, desigur, urmați de avocați, procurorul de ședință, grefierul și completul de judecată. Atmosfera era efectiv liniștită, astfel încât acum mă gândeam, cu groază aproape, numai la cât de mult va dura procesul, fie dacă luam în calcul doar timpul necesar pentru audierea celor 60 de inculpați și pentru consemnarea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata Domnului. Dar o piatră îl ajunse, apoi alta. Din urmă veneau mânioși și cuconul Gheorghieș Horga, și grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtă muncă este de făcut; omul se scărpina în cap, iar Bucșan sta cu ochii la pândă. Pentru scris, iaca, înțelege-te cu dumnealui... rostea domnul Ionescu arătând cu degetul. Și Ștefan sărea de la locul lui, ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sărea de la locul lui, ieșea cu omul în sală, îl grămădea într-un colț și prindea să-l descânte și să-l cerceteze. Îl făcea să-și scoată punga - rupea gologan după gologan, supărându-se, râzând, vorbindu-i de domnul grefier și de domnul judecător. Și omul rămânea amețit, se scărpina în cap, își căuta căciula, iar Bucșan strecura gologanii în buzunar și se întorcea în vârful degetelor la locul lui. Toată grija, toată luarea-aminte erau îndreptate asupra ușii. Cum zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sumanul ori cojocul, își încetau scrisul, și Bucșan scotea un oftat de ușurare și de nădejde, când era rândul lui „să dea asaltul“. Căci tot meșteșugul era să știi cum să aduci vorba, unde să vorbești de judecător, unde de grefier, cum să faci pe om să scoată punga, cum să te ridici în vârful degetelor și să-ți afunzi privirea spre francii și spre gologanii cu amar adunați, cum să știi să scoți para după para... Era o luptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pipăiau parcă urechile și intrau în mintea ei ca ademenitori, vorbele care-i pipăiau și urechile și gura, și-i învăluiau mintea. Mult n-avem să așteptăm... zicea Bucșan, privind-o stăruitor cu ochii lui mari. Mi-a făgăduit domnul grefier că are să vorbească cu judecătorul... Are să-l roage, are să-i spuie... Grefierul ține la mine. Și de la april viitor mă înaintează copist... Și pe urmă puțin ne pasă... Și rămânea singură după îmbrățișările lui Ștefan, visând la o căsuță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i pipăiau și urechile și gura, și-i învăluiau mintea. Mult n-avem să așteptăm... zicea Bucșan, privind-o stăruitor cu ochii lui mari. Mi-a făgăduit domnul grefier că are să vorbească cu judecătorul... Are să-l roage, are să-i spuie... Grefierul ține la mine. Și de la april viitor mă înaintează copist... Și pe urmă puțin ne pasă... Și rămânea singură după îmbrățișările lui Ștefan, visând la o căsuță în marginea târgului, la o grădină, și la gospodăria curată în care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tineri. Pe de altă parte, se și temeau, mi-am dat seama. Dacă trecutul adevărat îi sărăcea? Domnul Andrei putea să descopere că n-a fost în realitate decât simplu spălător pe un aeroport. Anton, că n-a fost decât grefier. Încât doreau și nu doreau să afle adevărul. Aveau uneori nostalgia lui, dar mult mai înclinați erau să-l socotească primejdios. Mai ales că niciodată nu se știe cât adevăr poate îndura un om, în ce doză care să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridicate, succesiv, în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XIX-lea, într-un frumos stil renascentist, și fac trimitere la nume-le lui Jean II de Calvimont, Seigneur de La- benche, Garde du Sceau (sigi- liu) et Grefier al regelui Francis I (înainte de anul 1540). Una din mândriile briviștilor - ei mai au și alte motive de mân- drie - a fost marcată de istoria secolului al XX-lea. Brive la Gaillarde este primul oraș francez care s-a eliberat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mare corupție de către judecătorii de la ÎCCJ. Ce înseamnă că nu a fost citit în primă instanță, tehnic vorbind? — N-a fost citit rechizitoriul, acesta e primul pas care se face, citirea actului de inculpare întocmit de procuror. Asta o face grefierul. — Deci nu există o prigoană de stat împotriva lui Dan Diaconescu? — Da, potrivit sieși, și el este unul dintre marii prigoniți de către procurorii anticorupție. — Cum e Dan Diaconescu la audieri? Am înțeles de la alți procurori că oamenii sunt foarte cuminți
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
la ministerul justiției (consilier al Monicăi Macovei - n. a.), s-ar fi interpretat ca fiind o preluare a discursului ministrului cu care am lucrat și ca o intenție de-a atinge reputația magistraților. A fost o reacție a unor judecători și grefieri din Cluj care au adresat o petiție CSM, ca să se ia măsuri cu privire la mine. Și a venit inspecția din nou. Mă întorsesem deja la Cluj. Inspecția m-a chestionat și am adus probe. Chiar atunci se rezolva cazul unui magistrat
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
să nu mă reped să-l strâng de gât. Din ziua aceea, când mă zărea își făcea de lucru în altă parte, dar mă studia pe furiș cu o mare curiozitate. L-am surprins chiar făcîndu-i un semn discret unui grefier, cu înțelesul "ăsta e". Nu era, dealtfel, singurul care mă evita. Lumea mă cam părăsise. Până și amicul meu de la arhivă se ferea de mine după ce s-a auzit că m-am dus la președintele tribunalului și i-am propus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la noapte! Dacă ți s-a trezit în scăfârlia aia mică spiritul justițiar, înfundă-l la pârnaie! Fă cum crezi, pe mine nu mă interesează! Am spus, fără urme, iar tu îmi aduci belea pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era convinsă, chiar Credința, Speranța, Milostenia. Alte popoare vedeau lucrurile altfel. Ce mai, o țară nu avea cum să se pocăiască de tot. Dar o lume Întreagă? Fără nedreptăți nu ar fi existat nici palate de justiție, procurori, judecători, avocați, grefieri, condamnați, gardieni, poliție, din ce-ar mai fi trăit o asemenea armată de oameni? Pe cine ar mai fi spovedit preoții? Păcatul făcea, În pofida Antoniei, să funcționeze planeta. Thomas nu putea să le spună asta studenților, deci Îi mințea. Prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
2005 UITAȚI CALEA CARE DUCE La cripta mea fiți cel mult trei Și unul să rostească Doar Tatăl nostru - sfinte chei Spre gloria cerească. Nu vreau preot spre odihnă. E convingere de fier; Cer să trec dincolo-n tihnă, Fără falsul grefier. Nu-mi dați jertfe. Inutile-s, N-au nimic din ce e sfânt; Toate sunt de neânțeles, Practici în ciudat avânt. De vreau așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]