21,320 matches
-
Dunării deveneau tot mai evidente, obiectivul fiind, mai ales după anul 1792, ocuparea imediată a teritoriului dintre Prut și Nistru. 1812-1856-1878 „... În 1812, ca în tot cursul istoriei sale, Moldova cu Basarabia împreună formau un stat deosebit, cu legile și prințul său [...] Basarabia, fiind în această situațiune în 1812, a fost, în actul oficial de cesiune, dobândită de către Rusia de la Poarta otomană, dar în realitate răpită de la legitimul și adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către acel ce nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Republicii Moldovei României în cadrul Uniunii Europene, regăsirea întregului neam românesc în spațiul său comun de dăinuire neîntreruptă. Petru I, țarul Rusiei, încheie un tratat de alianță cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. 1711, aprilie 13/24, Luțk. Așadar, Luminatul Domn și Prinț al pământului Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca binecredincios creștin luptător întru Iisus Hristos, văzând apropierea oștilor noastre, a chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu tot pământul și poporul moldav să se supuie Maiestății Noastre Imperiale. Noi, văzând această creștinească râvnă din parte-i, îl primim sub grațioasa noastră apărare și consimțim la articolele ce ne-au propus în chipul următor: Art. I. Luminatul prinț al Moldovei cu toți boierii, boiernașii și cu oamenii de toate clasele poporului Moldovei și cu toate orașele și locurile acelui pământ, ca supus credincios, de astăzi se va socoti sub apărarea Maiestății Noastre Imperiale și, după primirea acestui al
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
secret. Totodată, el ne va arăta Nouă, Marelui Domn, Maiestății Noastre Imperiale, tot putinciosul și credinciosul serviciu prin corespondență și altele, tot în secret. Art. II. Când însă vor intra oștile Noastre în Principatul Moldovei, atunci se va comunica luminatului Prinț, ca supusului Nostru, să se atașeze cu toată oastea sa pe lângă oștile Noastre și împreună să coopereze în contra inamicului și aliaților și partizanilor ce sunt în contra crucii Domnului, iar Noi ne făgăduim ca pe acea vreme s-o întreținem cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Drept aceea, Noi, Marele Domn, Maiestatea Noastră Imperială, îl asigurăm și pentru moștenitorii tronului rusesc că noi nu vom avea dreptul să punem domn în Moldova nici din pământul muntenesc, nici din orice familie străină, mai cu seamă că Luminatul Prinț Dimitrie Cantemir ne-a arătat credința sa; și toată familia sa, partea bărbătească, o vom susține pe Tronul Moldovei cu titlul de Suveran, afară numai dacă vreunul din acea familie și-ar schimba religiunea sfintei Biserici a Răsăritului sau și-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și ocrotirea Maiestății Noastre Imperiale și ne vom sili ca protecțiunea Maiestății Noastre Imperiale să fie asigurată Moldovei. Art. XIV. Dacă inamicul s-ar întări în Domnia Moldovei și ar stabili acolo păgâneasca sa administrare, atunci în acel caz luminatul Prinț al Moldovei, cu permisiunea noastră, are ospitalitatea în Imperiul Nostru, unde va primi din Visteria Maiestății Noastre Imperiale întreținerea anuală, atât cât va fi de ajuns unui Domn, precum și urmașii săi vor fi ajutați de Maiestatea Noastră Imperială. Acte și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
acest fel un azil pentru familiile nobile și princiare, după ce fusese timp îndelungat refugiu pentru popor. În curând legăturile care legau astfel Podolia de Moldova au devenit și mai unite: în 1682, în urma supunerii cazacilor, Sublima Poartă a conferit demnitatea de „Prinț domnitor al Ucrainei întregi de la Nistru până la Bug” principelui Moldovei Gheorghe Duca, precum mai târziu succesorului său Dumitru Cantacuzino, care au domnit în mod efectiv în Podolia, unde au fost construite palate princiare pentru ei la Tsikanova (Cecinowka) pe Nistru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și 1970 este redactor-șef adjunct al revistei „Astra”. Debutează, încă student, cu versuri, în ziarul „Națiunea” (1946), condus de G. Călinescu, iar editorial, un sfert de veac mai târziu, cu romanul Inorogul nu moare (1970), urmat de un altul, Prințul de aur (1971). După 1973 a publicat puțin, doar fragmente din cărți ce vor rămâne în manuscris (romanele Absențe motivate, Anemone, Să știi să mori frumos, volumul de versuri Postume înviate, memorialul de călătorie Europa pe patru roți). Primele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
C. sunt romane istorice. Inorogul nu moare evocă viața și personalitatea lui Dimitrie Cantemir în formula unui sinopsis romanesc, asemănător cu un scenariu de film, remarcabil prin câteva scene lirico-dramatice, dar deficitar sub raport epic. Superior ca narațiune primului roman, Prințul de aur suprapune o acțiune la timpul prezent unei reconstituiri istorice. Figura principală a narațiunii, domnitorul Constantin Brâncoveanu, apare atât în planul evocării istorice propriu-zise, în episoade cu inflexiuni baladești, cât și în cel al prezentului, în imaginația și halucinațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
planul evocării istorice propriu-zise, în episoade cu inflexiuni baladești, cât și în cel al prezentului, în imaginația și halucinațiile personajului contemporan (un cercetător), care scrutează, în documente, pe teren și în propriile-i trăiri, o cale spre a înțelege misterul „prințului de aur”. Căutarea sfârșește în identificare: protagonistul din planul prezentului interiorizează destinul eroului istoric văzut ca simbol. Compozițional, romanul este conceput ca un monolog interior, formulă adecvată atâta timp cât nu coboară în idealizare naivă și în simplă explicitare. În Capriciu (1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
documente inedite, semnificative pentru momentele de pionierat în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania. Ca poet, C. se prezintă în ținuta elegiacului, cu delicate pasteluri spiritualizate și madrigale irizate de sentimentul trecerii inevitabile a timpului. SCRIERI: Inorogul nu moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL, 1974, 1; A. Ghermanschi, „Dumnealui și Eva”, AST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL, 1974, 1; A. Ghermanschi, „Dumnealui și Eva”, AST, 1974, 1; Grigore Cojan, Amintiri cu scriitori brașoveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL, 1974, 1; A. Ghermanschi, „Dumnealui și Eva”, AST, 1974, 1; Grigore Cojan, Amintiri cu scriitori brașoveni, Brașov, 2000, 201-210. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
ungar. Este consilier și cancelar aulic, episcop de Zagreb din 1543, episcop de Agria (Eger) în 1548, arhiepiscop de Strigoniu (1553) și - supremă recunoaștere a meritelor sale excepționale puse în serviciul casei de Habsburg - este numit regent al Ungariei (1562). Prinț al Bisericii, O. îl încoronează pe Maximilian ca rege al Ungariei și tot el rostește discursul funebru la moartea lui Ferdinand I. Diploma de reînnobilare ca baron imperial, în 1548, îi va reaminti originea și genealogia ilustră ce îl legau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
ca să-și întemeieze o patrie în Palestina. Câtă vreme a ținut poruncile lui Dumnezeu, poporul iudeu a prosperat, în schimb când s-a depărtat de la ele a avut de ce se căi. În cazul acesta, ce nevoie avem să întrebăm câți prinți și câți oameni de rând amintiți pe paginile Scripturii au cunoscut succesul sau regresul în urma 93 Notă Pr. T. Bodogae: Origen, Omilii la Ieremia, XV, 1, în PSB, 6, p. 414. (n. s. 21, p. 447) 94 Notă Pr. T.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
stăpânea regiunea Kundapura și al Triśalei, care se înrudea cu dinastiile domnitoare din Magadha. Copilul s-a născut la Vaiśălī în jurul anului 550 î. Hr. A primit numele de Vardhamăna („Cel Îmbelșugat”), și asemeni lui Buddha a trăit o viață de prinț, s-a căsătorit cu o fecioară nobilă numită Yaśodă și a avut un copil de la aceasta. La moartea părinților, când avea 30 de ani, după ce primește încuviințarea fratelui său mai mare, Vardhamăna își împarte averea, părăsește lumea și devine călugăr
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
urmeze sau nu. Linia de conduită este propusă, nu impusă, iar drumul este lung și solitar. Eliberarea nu se poate obține decât în urma unui efort personal, a unei asimilări concrete a adevărului. II. ISTORIA LUI BUDDHA 1. Nașterea și tinerețea prințului Siddhărtha Amestec de legendă și adevăr istoric, imaginea cultivată de o îndelungată tradiție nu îngăduie nici o îndoială cu privire la complexitatea și forța morală a personalității lui Buddha deși, într-o anumită măsură, individualitatea marelui reformator și avatarurile vieții sale rămân estompate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Mahăprajăpătī, deoarece mama sa a murit la șapte zile după naștere. Cea de-a doua soție, cunoscută și cu numele Mahăprajăpătī Gotami, era de fapt sora mamei naturale, Măyă, și ea se va ocupa în continuare de educația copilului. Tânărul prinț a fost educat așa cum se cuvenea unui om cu rangul său. A primit probabil o serioasă instrucție civilă și militară, întrucât urma cândva să ia locul tatălui său. A învățat arta războiului, retorica, matematica, regulile de conduită în societate, a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
exact opusul Xantipei, soția lui Socrate, care a rămas în istorie tocmai datorită caracterului ei negativ. 2. Marea Renunțare și asceza În ciuda faptului că avea tot ceea ce-și putea dori un om de condiția sa socială la vârsta respectivă, prințul Siddhărtha nu era fericit. Nici ceremoniile căsătoriei, atât de strălucitoare și somptuoase, nici plăcerile de tot felul nu au reușit să-i atenueze anxietatea profundă provocată de suferințele firești ființării în lume. Prințul își dă seama că viața nu se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de condiția sa socială la vârsta respectivă, prințul Siddhărtha nu era fericit. Nici ceremoniile căsătoriei, atât de strălucitoare și somptuoase, nici plăcerile de tot felul nu au reușit să-i atenueze anxietatea profundă provocată de suferințele firești ființării în lume. Prințul își dă seama că viața nu se rezumă la palatele sale, la umbra copacilor, la parfumul florilor sau la brațele împodobite cu ghirlande ale Yaśodharei, ci ea înseamnă și lacrimi și durere, lucruri urâte și descompunere, boală, bătrânețe și moarte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și-a părăsit familia noaptea, în timp ce aceasta dormea. A plecat din oraș călare pe calul său preferat, Kaṇțhaka, însoțit de scutierul său Candaka. După ce se îndepărtează bine de Kapilavastu, se oprește, își taie pletele cu spada, își schimbă veșmintele de prinț cu acelea ale unui vânător și își trimite scutierul împreună cu calul înapoi la palat, pentru a-l anunța pe tatăl său de plecare și de faptul că nu se vor revedea decât după ce fiul va atinge Iluminarea. Exista chiar un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și nedemnă, în vreme ce viața petrecută fără adăpost e neîngrădită; e anevoie să duci o viață spirituală desăvârșită și pură în toate privințele și să rămâi în același timp în înghesuiala căminului” (Majjhima Nikăya, I, 241). În timpul în care a trăit prințul Siddhărtha toți indienii tineri, și în special cei care aparțineau familiilor nobile și puternice, aveau în general două idealuri: fie de a deveni un Ćakravartin, adică un mare suveran capabil să și aducă țara pe poziția unei supremații temporale, fie
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mare suveran capabil să și aducă țara pe poziția unei supremații temporale, fie de a deveni un Buddha, adică un înțelept apt să ghideze viața spirituală a contemporanilor săi. Se pare că fiul regelui Śuddhodana a ales acest ultim ideal. Prințul Siddhărtha și-a părăsit soția, copilul și condiția, devenind un pribeag fără adăpost, în căutarea izbăvirii de suferința aparent inevitabilă. În acele vremuri, viața rătăcitorilor se bucura de multă generozitate. Aceștia aspirau la un ideal de perfecțiune situat deasupra exigențelor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se bucura asceza (tapas) pretutindeni în India. De aici înainte, viitorul Buddha putea să proclame că stăpânește practicile ascetice, așa cum stăpânise filosofia (săṃkhya) și yoga; tot astfel cum, înainte de a fi renunțat la lume, cunoscuse toate voluptățile unei vieți de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului, trecând prin singurătatea și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]