21,120 matches
-
regele Ferdinand. Nu mai era timp de pierdut. Iorga a scris în rusește și în românește un apel adresat direct Sovietului Soldaților de la Socola. "Fraților noștri, cetățeni ai NOII RUSII!" Iorga explica faptul că România "ura sincer bun venit Armatei ruse în lupta împotriva autocrațiilor germane, austro-ungare, bulgărești și turcești, care încercau să subjuge omenirea". Am împărțit cu voi tot ce avem", continua el. "Acum, aproape că nu ne-a mai rămas decît o ultimă coajă de pîine, dar, după obiceiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trimitea fiecare exemplar al ziarelor Danemarcei și Olandei neutre. În primăvara aceasta, Iorga a scris un articol intitulat Cum se fac și se desfac imperiile. În care își exprima credința că toate imperiile au un caracter trecător, inclusiv actualele imperii rus, austro-ungar, otoman și german; numai statele își bazau dăinuirea pe națiuni, pentru că ele sînt produsul unui proces organic și nu al unei adunături artificiale. În alt articol, Iorga își exprima din nou părerea că "națiunile nu pot fi nimicite". Aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alte cîteva sute de scrisori lăsate la el acasă de ofițerii care treceau în misiune prin Iași relatînd aceleași lucruri. Apoi Iorga s-a ridicat și a răspuns, explicîndu-i că este conștient de tot ce se petrecea și că revoluția rusă deschisese porțile în fața anarhiei. Germania va profita cu siguranță de situație. Era conștient de marile defecte ale guvernului Brătianu, dar, și aici Iorga și-a ridicat glasul ca și cum ar fi vrut să fie auzit acolo unde se săpau tranșeele: Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
egal. Istoricul-politician Iorga putea deveni un mare lider politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către bolșevici. Frontul din Bucovina a fost străpuns, la 21 iulie 1917. Cernăuțiul a căzut, iar știrea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către bolșevici. Frontul din Bucovina a fost străpuns, la 21 iulie 1917. Cernăuțiul a căzut, iar știrea a declanșat panică la Iași. Brătianu l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest străvechi pămînt românesc și a readucerii lui (cum spun românii) la "patria mumă". Primăvara lui 1918 oferea șanse în privința deschiderii spre Prut. În timpul mișcării revoluționare din 1917, populația Basarabiei a făcut parte din Republica Autonomă Moldovenească în cadrul Republicii Democrate Ruse. Dar o dată cu inițierea de către bolșevici a unei centralizări masive, Sfatul (cu sensul de consiliu sau Soviet în românește) basarabean a început să fie neliniștit. În acest moment, cu consimțămîntul german, Stere a plecat la Chișinău și s-a făcut ales
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pînă la Port-Arthur decît să renunțe la demnitatea națională 114. Prințul Carol nu a contribuit deloc la alinarea durerii și umilinței părinților săi. Ghidîndu-se după firea sa, și-a părăsit țara în suferință și, îmbrăcat într-o uniformă de ofițer rus, a plecat la Odessa cu dansatoarea Zizi Lambrino ca să se căsătorească cu aceasta. După acest gest pripit, a fost arestat și, drept pedeapsă, exilat pînă în toamnă la Mănăstirea Bistrița. Carol era elevul lui Iorga. Primise cea mai bună educație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tampon le-ar fi convenit atît României cît și Poloniei, ca și în zilele noastre. Și mai uluitoare sînt amintirile lui Iorga de la Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sub regele Carol I (Paris, 1923) este o operă majoră care conține valoroase materiale de arhivă. Din cauza pretențiilor sovietice asupra Basarabiei, Iorga a considerat necesar să prezinte fundalul războiului din 1877-1878 pe baza documentelor diplomatice și să arate cum guvernul rus a apelat la România ca să se alinieze efortului de război al Rusiei, permițînd trupelor acesteia să treacă pe teritoriul românesc, dând garanții asupra sudului Basarabiei. Iorga a arătat și cum guvernul rus nu și-a onorat promisiunea. Cartea aceasta, în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
baza documentelor diplomatice și să arate cum guvernul rus a apelat la România ca să se alinieze efortului de război al Rusiei, permițînd trupelor acesteia să treacă pe teritoriul românesc, dând garanții asupra sudului Basarabiei. Iorga a arătat și cum guvernul rus nu și-a onorat promisiunea. Cartea aceasta, în limba franceză de data aceasta, purta titlul Politica externă a regelui Carol I (București, 1916). Iorga a scris, ca o completare la cartea pe care o scrisese despre corespondența diplomatică a Regelui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
respingă orice pretenție a internaționalismului proletar ca o motivație a politicii de forță a rușilor. Vedea întotdeauna în aceasta un șovinism total. Mult înaintea multor contemporani (și chiar a multor comuniști), Iorga scria: Nu sînt împotriva comunismului, nici a poporului rus", ci a cruzimii asiatice și a "conducerii rusești, ale căror metode rămîn aceleași indiferent de regim"132. Iorga judeca întotdeauna Rusia din perspectivă istorică. Așa că s-a opus politicii lui Titulescu (animozitățile personale cîntăreau greu și ele) și a încercării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu-i dau dreptate lui Iorga atunci cînd afirmă că "patriotismul lui i-au indus în eroare pe unii". Nu are nici un rost (așa cum se întîmplă adesea!) nici să căutăm paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un program ambițios de modernizare, ceea ce a dus la răzvrătiri în zonele rurale. Temîndu-se că-și va pierde privilegiile și puterea economică, nobilimea a făcut o încercare disperată de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iași, 1985), pp. 135-149 36 Manning, op. cit., pp. 94-96 37 N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, București, 1934, p. I 38 N. Iorga, Românismul în trecutul Bucovinei, Vălenii de Munte, 1939, p. 261 39 Lipovenii erau ortodocși ruși sectanți, crud persecutați acolo, care fugiseră în Moldova. 1 Principiul de o viață întreagă al lui Nicolae Iorga. Familia i l-a comunicat autorului în mai multe rînduri în timpul întrevederilor pe care i le-a acordat cu atîta amabilitate 2
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
66 "Neamul românesc", 7 decembrie 1916 67 Dna Liliana Pippidi-Iorga către autor 68 O viață de om..., vol. II, p. 252 69 Memorii, vol. I, pp. 41 și 78. Aceste pasaje reprezintă cîteva dintre nemulțumirile lui Iorga față de comportarea soldaților ruși 70 Op. cit., vol. I, p. 56 71 O viață de om..., vol. II, p. 266 72 Op. cit., vol. II, p. 26; vezi și Supt trei regi, p. 239 73 Memorii, vol. I, p. 31 74 Șeicaru , op. cit., pp. 86-87 75
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat 2.272.000 de cetățeni sovietici. În primele luni de după război au avut loc scene sfâșietoare, când partizanii ucraineni și emigranții ruși care nu trăiseră niciodată În URSS au fost adunați de trupele britanice sau americane și Împinși (uneori chiar la propriu) peste graniță, În brațele NKVD7. Odată ajunși pe mâinile sovieticilor, ei au Îngroșat rândurile celorlalți repatriați, alături de unguri, germani și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie, Hitler a contribuit la divizarea continentului la fel de mult ca Stalin. Istoria Europei Centrale (teritoriile Imperiilor German și Habsburgic, nordul fostului Imperiu Otoman și chiar extremitatea apuseană a teritoriului țarilor ruși) a fost dintotdeauna distinctă, ca amploare, de cea a statelor-națiune din Vest. Dar nu neapărat și ca substanță. Înainte de 1939, ungurii, românii, cehii, polonezii, croații și balticii se uitau poate cu invidie peste gard, la locuitorii mai norocoși ai Franței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era să-i Încurajeze pe germani să creeze ei Înșiși un stat democratic occidental”. Vtc "V" Venirea Războiului Recetc "Venirea Războiului Rece" Imaginați-vă Imperiul Austro-Ungar Împărțit Într-o mulțime de republici mari și mici. Ce Început promițător pentru monarhia rusă universală! František Palacký (aprilie 1848) Iugoslavii vor Macedonia de la greci. Vor și Albania, chiar părți din Austria și Ungaria. E prea de tot! Nu-mi place cum se poartă. Iosif Stalin (1945) Ca să ajungă la Marea Nordului, Armata Roșie avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cinci ani după eliberarea Europei; pe de altă parte - și prin analogie cu dificultățile economice ale Bi-zonei cu numai trei ani În urmă -, era oarecum paradoxal să cheltuiești miliarde de dolari pentru a-i proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un promotor influent al ideii de unitate europeană. La 21 octombrie 1942, Îi scria lui Anthony Eden: „Trebuie să recunosc că mă gândesc În primul rând la Europa, la renașterea gloriei europene... ar fi un dezastru fără margini dacă bolșevismul rus ar sufoca independența și civilizația vechilor state europene. Deși În prezent e greu de spus cum, am convingerea că Europa poate acționa ca o familie, sub conducerea unui Consiliu European”. Dar circumstanțele politice postbelice nu erau favorabile acestor idealuri. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1951 este reprezentativ: Cu fir roșu ne-am țesut În inimi Numele tău, Stalin, frate și tătuc. Despotul era preamărit cu un servilism neobizantin; pe un fond din ce În ce mai sumbru de tiranie și teroare, i se atribuiau puteri cvasimagice. Invocând naționalismul rus, În ultimii ani de război Stalin a expulzat În Siberia și Asia Centrală națiuni Întregi din zonele de graniță vestice și sud-vestice, mai ales din Caucaz: ceceni, inguși, caraci, nalkari, calmuci, tătari din Crimeea și alții le-au urmat germanilor de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Unite din Bulgaria au fost judecați sub acuzația de conspirație pentru „reîntronarea capitalismului”. În anul precedent, Biserica Greco-Catolică din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică Ortodoxă Română, conform tradiției de persecuție inaugurate de țarii ruși În secolul al XVIII-lea. Preoți catolici marcanți au fost judecați În două rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului (și a Statelor Unite), și au primit sentințe Între zece ani și detenție pe viață. La Începutul anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
similare pentru evrei. Pe pământ sovietic, ca și În Europa Centrală, deși evreii au fost cei mai afectați, era mai ușor și mai firesc ca aceiași evrei să fie Învinovățiți pentru suferința tuturor celorlalți. Făcând apel În timpul războiului la naționalismul rus, retorica sovietică se apropiase de limbajul slavofil al antisemiților ruși de altădată, ceea ce nu putea decât să avantajeze regimul. Stalin Însuși se Întorcea pe tărâm cunoscut, stârnit de contemplarea succesului uriaș cu care Hitler exploatase antisemitismul popular. Din diverse motive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității ruse și „estice” În general, din frica de influența Vestului și de seducătoarea abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la Sofia În 1950, inculpații au fost acuzați de propagarea ideii că „rasele superioare trăiesc În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nord și Sud, bogăție și sărăcie, urban și rural contau mai mult decât cele dintre Est și Vest. Astfel, În anumite privințe, impactul stăpânirii sovietice asupra teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra Rusiei. Imperiul Rus, la urma urmei, fusese dintotdeauna doar parțial european, iar identitatea europeană a Rusiei de după Petru I era foarte controversată În secolul dinaintea loviturii de stat leniniste. Tăind brutal legăturile Uniunii Sovietice cu istoria și cultura europeană, bolșevicii au rănit Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietice din timpul războiului, de simpatia autentică pe care mulți occidentali o nutreau pentru eroii Învingători la Kursk și Stalingrad. Simone de Beauvoir nota În memoriile ei, generalizând ca de obicei: „Prietenia noastră față de URSS era fără rezerve; sacrificiile poporului rus dovediseră că țara avea lideri de nădejde”. Victoria de la Stalingrad, după cum observa Edgar Morin, măturase toate Îndoielile, toate obiecțiile. Să nu uităm că Parisul fusese eliberat de Aliații vestici, Înregistrați de aceea negativ În memoria locală. Dar rusofilia intelectuală nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]