21,550 matches
-
versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
„” (în ), tradusă inițial „A o mie doua poveste a Șeherazadei”, este o povestire comică scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în numărul din februarie 1845 al revistei "Godey's Lady's Book". Povestirea este prezentată ca o continuare necunoscută a antologiei
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul "flammeus" se traduce din latină ca „arzător”, „de culoarea focului”. Ciuful de câmp este o bufniță de mărimi medii, cu o lungime de 34-43 cm și o greutate de 206-475 g. Are ochi mari, un cap relativ mare, gât scurt și aripi lungi
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
(în hangul:태극, în hanja:太極 ) este un simbol sau o diagramă coreeană, aflat în centrul steagului național al Coreei de Sud, care își ia denumirea după el - gi. Taegeuk a fot preluat din chineză, de la ideograma 太極 (taiji), si este tradus că „Marea Polaritate” sau „Marele Fundament”. Simbolul este legat de tradiția filosofiei daoiste și a șamanismului coreean și e cunoscut și ca simbol Yin-Yang („eumyangohaeng”) El este caracterizat de un cerc împărțit în două suprafețe colorate în formă de virgulă
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
se pare astăzi mai degrabă un roman rezumativ, decât unul minuțios (...): este liniar, ca o nuvelă ceva mai lungă, deloc inextricabil sau labirintic; pe scurt, a devenit perfect lizibil”, concluzionează Nicolae Manolescu. Romanul "Concert din muzică de Bach" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Drumul ascuns"), germană ("Das Bachkonzert", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1967, 1968, 1975; reeditat de Editura Kriterion, București, 1975
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
disheveled maidens. A concert of music by Bach. The hidden way" de către Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2007) și spaniolă ("Concierto de música de Bach", Gadir Editorial, Madrid, 2010; traducere de Joaquín Garrigós Bueno). Un fragment din acest roman a fost tradus în perioada interbelică în limba franceză („Funérailles (fragment du Roman Concert Bach)”, în vol. Sarina Cassvan, "Contes roumains d’ecrivains contemporains", 1931, pp. 168-175; traducere de Sarina Cassvan). Romanul a fost ecranizat în anul 1974 de către regizorul Dinu Tănase, după
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Köppen a scris peste 500 de lucrări, manifestând interes pentru o varietate largă de domenii, printre care și chestiuni sociale, investind mult timp și energie în probleme funciare și educaționale. A pledat pentru utilizarea limbii esperanto, inclusiv prin exemplu propriu traducându-și unele lucrări în această limbă.
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
omogen: e lumea Halipilor, cu coerența ei particulară ,cu «legile» mișcării ei interne, în care suntem inițiați de același «ochi», aceeași «voce». Spațiului unitar al ficțiunii îi răspunde o unitate de perspectivă”, afirma Nicolae Crețu. Romanul " Drumul ascuns" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Concert din muzică de Bach") și engleză ("The Hidden Way. A Critical Study", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2007; traducere
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Wilde pune însă accentul pe obsesia creată de cunoașterea viitorului și pe dorința patologică de a provoca întâmplările prevăzute a avea loc, în timp ce nuvela lui Eliade analizează un șir de coincidențe misterioase și ambigue. Nuvela „Ghicitor în pietre” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le devin des pierres”, în vol. "À l'ombre d'une fleur de lys...", Gallimard, Paris, 1985; traducere de Alain Paruit), suedeză („En spaman i stenar”, în vol. "En spaman i stenar; Tolvtusen slaktdjur
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
februarie 1944 la operațiuni militare împotriva cetnicilor sârbi pe teritoriul Iugoslaviei. Albanezii musulmani recrutați în această divizie au fost apoi transferati in Divizia nr. 21 SS de infanteriști albanezi de munte „Skanderbeg”. Într-o broșură destinată soldaților din divizia „Handjar”, tradus pentru bosnieci ca „Islam i Židovstvo” („Islamul și iudaismul”) Hadj Amin a menționat un pasaj din Abu Khurreira: Ziua Judecății va veni, când musulmanii vor zdrobi pe evrei în întregime: și atunci fiecare copac, în dosul căruia se va ascunde
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
difuzate prin lume prin mijlocirea călugărilor georgieni. Biserica mănăstirii nu cuprinde numai manuscrise copiate aici, ci și cărți aduse aici de pelerini, mai ales din Antiohia și Muntele Atos. O parte din manuscrisele ajunse la Mănăstirea Sfintei Cruci au fost traduse în limba georgiană. În epoca cruciaților, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire, în care ea a devenit centrul comunității georgiene din Ierusalim și a fost locuită de numeroși călugări veniți din Georgia. Între ei s-a aflat și Șota
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
și 23% Fw 190D. Lista obiectivelor germane După încheirea raidurilor din cadrul "Unternehmen Bodenplatte", aliații au recuperat mai multe jurnale de bord ale avioanelor doborâte. În câteva dintre acestea, însenarea „"Auftrag Hermann 1.1. 1945, Zeit: 9.20 Uhr"” a fost tradusă ca „Operation Hermann to commence on 1 January 1945, at 9:20am.” Aliații au crezut că numele operațiunii a fost „Hermann”, de la numele mareșalului Reichului Hermann Göring. Au mai fost folosite cinci coduri pentru diferite faze ale atacului: Serviciile aliate
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
l-a căpătat în orașul minier Idria (astăzi Slovenia). Aici a avut-o să aibă grijă ca medic de aproximativ 2000 de mineri cu familiile lor. Pentru acest scop a înființat, printre altele, o farmacie. În 1763, i-a fost tradusă în plus predarea chimiei metalurgice elevilor mineri. În tot acest timp n-a uitat de botanică. Astfel Scopoli a descris, drept rezultat multor excursii în regiune, în operele sale majore „Flora Carniolica” (2 volume, 1760 și 1772) cu mai mult
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
frazeologice cu un grad relativ mic de fixitate. Adjectivul „idiomatica” derivă de la termenul „idiom”, iar folosirea lui se datorează unei definiții tradiționale a expresiei idiomatice, după care aceasta ar fi specifică unui anumit idiom, în sensul că nu poate fi tradusă cuvânt cu cuvânt în alt idiom. Definirea, delimitarea expresiei idiomatice de alte tipuri de unități frazeologice și însăși denumirea ei sunt controversate și, prin urmare, neunitare printre cercetători, mai ales din cauza faptului că nu numai pentru unitățile frazeologice în general
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
papura" = "cusur". După unii lingviști, expresia idiomatica nu este neapărat metaforica, ci este suficient că sensul ei să nu poată fi dedus prin analiza morfemelor sale, să nu poată intra într-o construcție mai mare și să nu poată fi tradusă literal în altă limbă. Astfel este în franceză expresia verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
acestui sector în Europa și în alte părți ale lumii. În acest context, a întreținut relații cu oameni de știință distinși, în special din Germania. Cu activitatea să a contribuit la diseminarea cunoștințelor despre ciuperci (cărțile sale, unele dintre ele traduse în diferite limbi, au devenit patrimoniu popular italian) Deja în anul 1966, "Ministerul Sănătății al Italiei" (în cooperare cu "Departamentul de Sănătate al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a numit director al cursurilor naționale pentru
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
în anul 2002, a fost dezvelit un bust în onoarea lui la Levico Terme (vezi jos). Printre multele omagii obținute, de remarcat sunt acestea cinci: Bruno Cetto a scris mai multe catâtearți despre ciuperci. Cea mai mare și faimoasa lucrare, tradusă în mai multe limbi, este „I funghi dal vero” în 7 volume, cu un total de 4994 pagini și 3042 de descrieri cu tot atâtea fotografii. Opera să principala se numește în:
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
colorează mai pal) și de "heterocromatină" (regiuni mai dense care se colorează mai intens). Eucromatina - cu localizare în regiunea centrală a nucleului, despiralizată și cu afinitate redusă pentru coloranți, constituită din ADN activ transcripțional ("de exemplu, gene ce pot fi traduse în proteine"). Heterocromatina - cu localizare la periferia nucleului, consensată și cu afinitate crescută pentru coloranți, constituită din ADN inactiv transcripțional. Poate fi de două tipuri: heterocromatină constitutivă ("heterocromatină ce nu este niciodată exprimată, formată din secvențe repetate de ADN") și
Cromatină () [Corola-website/Science/335191_a_336520]
-
mai degrabă la geometrie diferențială și geometrie algebrică. S-a interesat la teoria foliațiilor, pe care a legat-o la algebrele Von Neumann. Astfel a dezvoltat geometria necomutativă, domeniu despre care a scris cartea de referință, "Géométrie non commutative" (1990), tradusă, revizuită si adăugită în engleză sub titlul "Noncommutative Geometry" (1994). A și lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor cu specialistul de topologie algebrică Paul Baum, și a introdus noțiunea de cohomologie ciclică. În 1982 a fost laureat cu
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui Alexandru Macedon”) de la sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea, și până la „Cartea animalelor
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
ani (1975-1978), a făcut doctorantura în domeniul creativității și cunoașterii de sine la Institutul de Psihologie din Moscova. A urmat și cursuri de manager în micul business la Academia de Relații Internaționale din Cairo (1977). Ca scriitor și publicist, a tradus mai multe monografii și manuale de psihologie, a publicat numeroase eseuri, broșuri și cărți pentru copii. Este autorul unei cărți de aforisme și al unei cărți de cântece pentru copii. În 1991 a devenit președinte al Asociației de Creație TOCONO
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
președinte al Asociației de Creație TOCONO și a fondat Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu”, primul liceu particular din Moldova. A debutat cu proze scurte în ziarul „Tinerimea Moldovei”. A publicat articole și eseuri în diverse ziare și reviste. A tradus monografii și manuale de psihologie din limba rusă. Ulterior publică manualele de psihologie: „Cunoaște-te pe tine însuți” (1983), „Vârsta barierelor” (1987); iar mai apoi cărți de istorie pentru copii: „Daciada”, „Noi și biografia omenirii”; culegeri de aforisme, de cântece
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]