KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...839 840 841 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

ceea ce făcusem. Și acum nu pot să mai stau, nu e exclus să vină aici, știe unde am plecat... N-a auzit telefonul tău, dar când am plecat (stătea la biroul lui și citea) s-a uitat la mine, a zâmbit cu blândețe și m-a întrebat: a venit? Transmite-i salutări și invită-l duminică pe la noi... Ți-am spus, intuiția... Așa că ești invitat duminică... Vino!" Și Matilda își scutură părul. În tăcerea care se lăsă când mă trezii, mă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
uita la mine cu privirea intensă, fără să clipească. O evitai liniștit. Îmi trăiam dezamăgirea fără să-mi treacă prin minte s-o exprim, dar nici să-i port soției mele pică și în cele din urmă îmi revenii, îi zâmbii și o întrebai mirat: "Ei, ce e?". Palma ei dreaptă rămăsese cu șervetul în mână, pe care îl strângea. Își aminti brusc de acest șervet, îl aruncă, se ridică de la masă fără să-mi răspundă și dispăru în bucătărie. Cunoșteam

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
părea odioasă, totul ca la lumina unui fulger, apoi chipul iubit reveni la înfățișarea știută), dar Tasia n-o luă în seamă, admirabilă femeie, se apropie de mine și îmi șopti: Ce e, nu sânt de treabă icrele astea?'' Îi zîmbii: "Ba nu, sânt bune". Bea un pahar de țuică!... Ia hai noroc", spuse ea dîndu-și seama că trebuia să se ciocnească și în cinstea mea și ciocni cu mine, eu cu vecinii, indivizi sbanghii, solizi, fălcoși, dar bonomi, nu ciocnii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
lungi în cabinetul său după ce mă plomba, să trecem în revistă noutățile, cu toate că salonul său era plin de clienți în suferință. Dar ne și împrieteniserăm, ne făcuserăm vizite reciproce, schimbaserăm cărți... "A, doctore, îl întîmpinai, salut..." În loc de răspuns el îmi zâmbi, mă apucă pe după umeri cu un gest hotărât și protector și mă strânse și mă bătu ușor pe spinare, grăbit dar atent: "Cum merge?" mă întrebă. Se referea desigur la starea danturii mele pe care o neglijasem ani în șir

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mi poate să rămână așa, îi spusei Matildei. Răspundem de soarta culturii și a învățămîntului și dacă nu reacționăm, vom avea ceea ce ni se cuvine, adică exact ceea ce merităm." "Ce vrei să faci?" mă întrebă ea de astă dată doar zâmbind sceptică, vrând parcă să spună că de făcut, firește, se putea face orice, dar rezultatul ea îl cunoștea dinainte. "Să vorbesc cu marele poet, să-i spun că trebuie să protesteze și că noi îl vom susține." Matilda lăsă ziarele

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de voință călăuzit de o senină pace interioară, indestructibilă. Rumoarea în braserie crescuse. Discuția mea cu Ion Micu devenise parcă fum, iar lunga tăcere care se așezase între noi risca să ne sugereze la amândoi o ruptură. Deodată însă el zîmbi: "N-ai reținut, zise el, fixîndu-mă iar, cum stătea aplecat, cu o privire de sus în jos în care strălucea o intensă simpatie pentru mine, ți-a scăpat o idee pe care eu n-o pot demonstra, dar în care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
muncesc. Și alta e să trăiești clipă cu clipă sub același acoperiș, între aceiași pereți... Ce ore frumoase erau mai ales acele dimineți de la începutul toamnei, când mă urcam la catedră și în timp ce mă gândeam la tine îmi începeam cursurile zâmbind enigmatic, așa mi s-a transmis că ar fi zis o studentă, că am un antipatic surâs enigmatic... Bineînțeles! Fiindcă le vedeam pe toate cât erau de urîte!, și apoi la orele unsprezece, secretara care mă găsea chiar pe aproape de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
primești, trebuie să mărturisești ce fel de ordine, dacă nu, te așteaptă plutonul de execuție! Ai auzit? Condamnarea la moarte.'' " Totuși, e un drept absolut al acuzatului să se apere când viața lui e în joc, spusei deloc speriat, aproape zâmbind, dar fără sfidare, ci cu certitudinea că voi fi ascultat. Numai în caz de dezertare în fața inamicului soldatul e executat fără judecată, fiindcă nu mai e timp... Or în țară e liniște, nu e război civil, nu putem împușca oameni

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tot o să-i spun colegului meu, acest incapabil care și-a permis să afirme că soțul meu "s-a strecurat" în Universitate..." Cei doi s-au uitat unul la altul. "Puteți să-i spuneți și trei cuvinte, a zis betonistul zâmbind greu, ăsta ar merita să fie trimis la țară să construiască și el cotețe, nu să facă aici pe arhitectul și să strige la muncitori ca un patron de pe vremuri." Ședința s-a reluat după această lungă pauză și i

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care nu-l ghicea cât e de brutal și insensibil. De departe v-am văzut... Pe urmă am ajuns în dreptul vostru, eu cu Petrică nu ne-am oprit, nici nu ne-am salutat, era furios pe mine și eu am zâmbit, mi-era milă de el, și atunci m-ai văzut, te-ai uitat la mine ca la o vampă, ca să nu zic ca la o curvă, și te-ai întors și am simțit cum ceva îmi arde parcă picioarele... Era

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sau altul să-l potolească pe Petrică, să-i împace pe soți, nu să se bucure de spectacolul degradant pe care îl dădea un om deja atins de o boală gravă. Zadarnic ți-am aruncat priviri să intervii, ți-am zâmbit, crezând că ești un om întreg, un bărbat nobil, un intelectual cultivat care trebuie să reziste ispitei grosolane de a se delecta de înjosirea altora. Nici bună-ziua nu mi-ai dat la plecare ! Ce ticălos! Mă întreb cum am putut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la gură, gest de odinioară când suferința ei că trebuise să audă cuvintele rele ale băiatului care nu știa ce spune îi rănise sufletul. Îi apucai mâna și i-o dădui la o parte: nu, nu era de suferință, mama zâmbea, văzuse pesemne ceva pe chipul meu, un lucru pe care îl știu numai ele și nu-l spun, un mare secret simplu: copilul e liniștit, e curat, e liber... îi e foame, nu e atent la ea, gândul îi zboară

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la telefon, aceeași voce ca în dimineața când o întrebasem dacă ea îmi pusese floarea pe birou și înaintea oricărei reflecții se ridicase în picioare... O fi fost persecutată acolo de unde se transferase de vreun contabil grobian? Nu era exclus! Zâmbii iarăși, și amintirea ei se topi în lumina care mă inundă și dinafară, contemplând îndelung prin fereastră bogata zi de august... Îmi strânsei hârtiile mele contabile fără să mai aștept ora trei, cu gândul să mă duc totuși să-l

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la cale un spectacol caracteristic... Cum să nu? Un soț și o soție sânt doi (nu douăzeci câți sîntem la Oraca asta) și putem afirma că nu-și pot pune la cale un spectacol caracteristic?" "Adică cei doi soți?", zisei zâmbind. "Bineînțeles!" (O fi fost măritată? mă întrebai sau poate se gândea la cei doi părinți ai ei?... uneori unii copii, chiar mari, ajung prizonierii părinților lor, cum fusese bietul Petrică.) "Aveți dreptate, zisei, ca să-i fac plăcere, păstrând însă în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii chipului ei speriat și privirii ei în care licărea acum o vagă alarmă: stai liniștită, continuai, am o bănuială că ascunzi un corp minunat... cum ți-ai ascuns până acum și maiestuosul tău profil... Vreau să-l văd..." Iar ea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
medic vin trei pensionari bolnavi, începu ea. Medicul era specializat în pensionari, hi, hi dacă există așa ceva", chicoti Suzy cu un farmec care credeam că numai mie mi-era adresat, dar în felul acesta ea îi făcu pe toți să zâmbească, succesul îi era asigurat dinainte... "Există", zise șeful râzând și el dinainte, probabil însă cu gândul tot la acea anecdotă... "Pensionarii, continuă Suzy, vroiau să li se prescrie un regim... Intră primul. Da, zice medicul cercetîndu-i fișa, bine, să-ți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
era căsătorită și nici măcar nu se afla în proces de divorț cu bărbatul... Și cu lux de amănunte scena din teleferic și apoi criza ei după ce reveniseră la hotel, care nu s-a mai repetat, a avut chiar puterea să zâmbească la masă și să asculte anecdote. Au dormit bine și a doua zi au plecat. Ea era liniștită, au călătorit o vreme în tăcere, până ce la amândoi s-a cristalizat întrebarea: și acum ce era de făcut? "Nimic, a spus

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

meci, iar ea se știa bătută dinainte.) Atitudinea acestui android, motivul pentru care ne-am îndreptat spre acel semnal, totul se potrivește, chiar dacă nu pot s-o dovedesc, zise ea înainte de a parcurge întreaga masă cu privirea și de a zâmbi cu adevărat. Anumite persoane vor să-i acopere pe cei care l-au plasat pe Ash printre membrii echipajului lui Nostromo, iar cea mai bună metodă este să mă scoată țap ispășitor. De acord, perfect. Dar ceva nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Și mușcă din gogoașă. ― Cred că sunt nebună. ― Ești, zise el vesel. Ia o gogoașă. Ciocolată sau frișcă? Ea privi cu dezgust inelul de cocă pe jumătate coaptă pe care i-l întindea. ― Care-i diferența? ― Culoarea. Ea nici nu zâmbi. "Deliberările" nu se prelungiră. N-aveau nici un motiv, se gândi ea așezându-se. Burke își ocupă locul din cealaltă extremitate a sălii. Vru să-i facă un semn cu oehiul, dar se răzgândi. Ea îi ghici intențiile și îi fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Lydecker a zis că Simpson și-a dat acordul. Și totul e înregistrat. Nimeni n-o să ne ia filonul ăsta. Nici Compania nu va putea să ne deposedeze de ea. E al meu, totul e al meu. Femeia îl privi zâmbind. ― Uiți că jumătate îmi revine, dragule. ― Și cealaltă jumătate e-a mea. Autorul acestei erezii matematice era fiica lor, Newt, în vârstă de șase ani, arăta cu patru ani mai mare și însuflețită de aceeași energie ca și părinții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de la curiozitate ladispreț. Individul n-avea decât să se ducă dracului, la urma urmei. Burke căută prin buzunare și scoase o cartelă translucidă pe care o puse pe masă înainte de a porni spre ușă. Ajuns în prag se opri și zâmbi. ― Gândește-te la propunerea mea. După aceea, ea rămase singură cu gândurile ei. O companie nu prea agreabilă. Vântul.. Vântul, nisipul și cerul întunecat. Discul palid al soarelui străin plutește dincolo de atmosfera furtunoasă. Un urlet se ridică ascuțit și crește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-nghețată. ― Acum zece minute așa erai și tu. Doamne, ce echipă! Poate vrei să-ți aduc papucii? Hudson bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase deoparte. Infanteriștii formau o echipă sudată, o hidră de luptă cu unsprezece capete, iar ea nu făcea parte din grupul lor. Doi militari o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ajuns pentru a o liniști. Primul rang Vasquez se mulțumi să o măsoare din ochi când trecut pe lângă ea. Ripley avusese parte de priviri mai amabile din partea roboților. Femeia aceasta, care era și ea operatoare de criblor, nu clipi, nu zâmbi: păr negru, ochi și mai întunecați, buze subțiri, Ripley ar fi considerat-o seducătoare, cu prețul unui mic efort. Era nevoie de niște capacități speciale pentru a mânui criblorul: o combinație destul de rară de forță, inteligență și reflexe. Ripley aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
plecă spre Apone. Sergentul șef și Hicks punctau o listă. Așteptă în liniște ca militarii să-i vorbească. ― Vreo problemă? făcu Apone. ― Da, exact. Parcă aș fi a cincea roată de la căruță. Îmi ies din minți dacă stau degeaba. Apone zâmbi. ― Suntem cu toții nerăbdători să trecem la acțiune. Și-atunci? ― Nu vă pot fi de folos eu ceva? Sergentul se scărpină la ceafă studiind-o. ― Nu știu. Ce știi să faci? Ea se răsuci și arătă cu degetul. ― Să conduc încărcătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce la aparat cu șuturi în cur. ― Promiți? făcu Growe, cu glas inocent. ― Băi, Growe, ți-e dor de mă-ta? întrebă Wierzbowski zâmbind. ― Dacă ar fi aici, ar șterge cu tine podeaua. Și apoi, n-am nevoie de maică-mea că am avut-o pe a ta. Wierzbowski înălță arătătorul. Se duseră să se regrupeze în jurul tambuchiului dinapoi, trecând prin fața, postului de operații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]