21,293 matches
-
calitățile complexe de gravor și, nu în ultimul rând, de pasionat al desenului. Desenele sale înfățișează lapidar, ca niște instantanee simple, scene întâlnite pe stradă, redate ferm și expresiv, ce surprind, printr-o viziune sintetică, principalele trăsături caracteristice ale subiectului ales. După 1934, anul pensionarii, împreună cu soția sa Marthe Canazin, acesta, bolnav fiind, se retrage la Vulcana Pândele, localitatea natală. După moarte însă, arta să a intrat într-un con de umbră, fiind uneori amintită la diferite simpozioane și manifestări cu
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
a servi la cunoașterea țării din punct de vedere arheologic, istoric, artistic, etnografic și de științele naturii. La 4 ianuarie 1900 are loc adunarea de constituire a Societății „Muzeul”, prezidată de Franz Des Loges, primarul de atunci al orașului. Comitetul ales este format din intelectuali suceveni. Cel care reușește o primă inventariere a patrimoniului adunat, încă nesistematizat, este Alfred von Peyersfeld. Acesta realizează primele registre de inventariere, iar ca urmare a activității întreprinse, este astăzi considerat a fi primul muzeograf din
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
care “Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), “Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), “Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara nouă”, “Flacăra”, “Ilustrațiunea națională”, “Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
și '40, ca și pe cea a conservatorismului social american de la sfârșitul sec. XX, exprimat, de exemplu, prin lucrarea "„Single Issues”" a lui Joseph Sobran. Prefixul "„paleo”" vine de la grecescul "„palaeo-”" care înseamnă „vechi” sau „bătrân”. Este, oarecum, o denumire aleasă special ca să atragă atenția asupra afirmației paleoconservatorilor că ei reprezintă o tradiție conservatoare istorică, mai autentică decât cea întâlnită la neoconservatori. Adepții paleoconservatorismului se autodenumesc, adesea, pur și simplu "„paleo-”". Ziaristul Rich Lowry de la "„National Review”" susține că alegerea prefixului
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
că ar avea o dimensiune disproporționată. "Sfinxul" a fost publicată în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine acceptarea în mainstreamul lumii poetice israeliene.În 2014 volumul de versuri Sidur avoda (Program de lucru) s-a vândut în peste 12,000 exemplare. Volumul antologic „Poezii noi și alese” din anul 2003 s-a vândut în Israel în 13,000 exemplare. El a conținut și un eseu al criticului literar prof.Dan Miron, despre opera poetei,intitulat „Sibila comică”. Miron a apreciat ca „Agi Mishol este o poetă care
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
fără modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Ultimul poem al lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
a fost realizată de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Au existat și traduceri anonime publicate în "Țara" (anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
XIX-lea sau al XX-lea nu dezvăluie când sau unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
volumul "Les Premiers Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
citite cu mare plăcere și satisfacție. Credem fără nici un motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
aceasta fiind probabil a doua traducere în limba română a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
publicată în ediția din februarie 1845 a revistei "Godey's Lady's Book" Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „A o mie doua poveste a Șeherazadei” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, unii editori au optat pentru titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
acord cu schimbarea. Manuscrisul se află în colecția Poe a Departamentului de Manuscrise și Arhive din cadrul New York Public Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
1835 al revistei "Southern Literary Messenger" și apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840). Prima traducere în limba română a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]