21,577 matches
-
Steagul Marinei Imperiale Japoneze La dreapta: Marina Militară Imperială Japoneză, text scris cu caractere kanji Marina Militară Imperială Japoneză (大日本帝國海軍/"Dai-Nippon Teikoku Kaigun") literal: "Marina Militară a Marelui Imperiu Japonez" a fost marina Imperiului Japonez între anii 1869-1947. A fost dizolvată după Al Doilea Război Mondial
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
Grădiștea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vâlcea, Oltenia, România. COMUNA GRĂDIȘTEA I. CADRUL NATURAL / GEOGRAFIC Comuna Grădiștea este situată pe râul Olteț, afluent de dreapta al râului Olt, în partea de sud-vest a județului Vâlcea. Are ca vecini comunele: Roșiile la est, Livezi la sud, jud. Gorj (comunele Dănciulești, Logrești, Stejari) la vest și Sinești la nord. ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I - Comuna Grădiștea este
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
face parte din Platforma Oltețului, treaptă a Podișului getic. Structura solului este formată din sedimente de rezistență diferită (argile, marne, pietrișuri, nisipuri, etc. ) depuse pe un fundament cristalin de tip carpatic în ultima parte a pliocenului. (Ibidem ). Dealurile din stânga și dreapta râului Olteț, sunt ferăstruite transversal de numeroase pârâiașe care vara seacă. Dealurile sunt acoperite de păduri de foioase în care predomină specii de Querus Q. Robur = stejar, Q. Frainetto = gârnița, Q. Ceris = cerul, Ulmus foliace = ulmul, Fraxinus excelsior = frasin, Rubinia
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
lui Longstreet sosise și Lee l-a plasat pe creasta denumită Înălțimile lui Marye de la vest de oraș, cu divizia lui Anderson în extrema stângă, cea a lui McLaws exact în spatele orașului, iar cele ale lui Pickett și Hood la dreapta. El a trimis după Jackson la 26 noiembrie, dar comandantul celui de al Doilea Corp anticipase necesitatea și începuse deja un marș forțat de la Winchester la 22 noiembrie, acoperind până la 30 km pe zi. Jackson a sosit la cartierul general
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
asupra vaselor înarmate federale și observatorii din balon au reperat acolo diviziile lui Early și D.H. Hill. Presupunând că Lee îi anticipase planul, Burnside a intuit că sudiștii își slăbiseră stânga și centrul pentru a se concentra împotriva sa pe dreapta. De aceea, a hotărât să treacă râul chiar pe la Fredericksburg. La 9 decembrie, el i-a scris lui Halleck: „cred acum că dușmanul va fi mai surprins de o trecere efectuată chiar în fața noastră decât în orice altă parte a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
a început mișcările pe la 8:30 a.m. pe o ceață deasă, care a început să se ridice abia la 10 a.m., cu divizia lui Gibbon în spatele flancului său drept. Ei au înaintat inițial paralel cu râul, apoi au virat spre dreapta pentru a fi cu fața la drumul Richmond, unde au început să fie atacați de focul de anfiladă al Virginia Horse Artillery în frunte cu maiorul John Pelham. Pelham a început cu două tunuri—un Napoleon neghintuit cu proiectile de 6 kg
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și James J. Archer. Brigada generalului Maxcy Gregg se afla la circa 400 m în spatele acestui spațiu. Brigada 1 a lui Meade (col. William Sinclair) a pătruns în acel spațiu, a urcat pe terasamentul căii ferate, și a virat la dreapta în tufărișuri, lovind brigada lui Lane în flanc. Imediat în spate, Brigade 3 (gen. brig. Feger Jackson) a virat spre stânga și a lovit flancul lui Archer. Brigada 2 (col. Albert L. Magilton) a venit să-i susțină și s-
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și a început să conducă trupele pe jos, a fost și el împușcat în cap de o salvă și brigada sa s-a retras, fără conducător (col. Joseph W. Fisher l-a înlocuit mai târziu pe Jackson la comandă). La dreapta lui Meade, divizia lui Gibbon se pregătea să înainteze la orele 1 p.m. Gen. brig. Nelson Taylor i-a propus lui Gibbon să suplimenteze asaltul lui Meade cu o șarjă la baionetă împotriva poziției lui Lane. Gibbon a spus, însă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Generalul Burnside, care în acest moment era concentrat pe atacurile de la Înălțimile lui Marye, era furios că atacul din flancul său stâng nu obținuse succesul pe care-l spera mai devreme. El i-a ordonat lui Franklin să „înainteze pe dreapta și în centru”, dar, în ciuda repetatelor rugăminți, Franklin a refuzat, susținând că toate forțele sale sunt angajate în luptă. Aceasta nu era, însă, adevărat, căci întregul Corp VI împreună cu divizia generalului Abner Doubleday din Corpul I nu făcuseră încă nimic
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul Corpului II s-a pregătit de înaintare, supusă tirului artileriei confederate îndreptată în jos, spre Fredericksburgul acoperit de ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta, era de a trimite „o divizie sau mai multe” să ocupe zonele înalte de la vest de oraș, presupunând că asaltul său de la capătul sudic al liniei confederate va fi acțiunea decisivă a bătăliei. Zona era una dificilă—predominant câmp deschis
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
copleși pe aparători, dar a studiat frontul, și și-a dat seama că diviziile lui French și Hancock nu mai puteau să înainteze. Apoi, a plănuit ca ultima sa divizie, comandată de gen.-mr. Oliver O. Howard, să penduleze spre dreapta și să încerce să încercuiască stânga confederată, dar după ce a primit cereri urgente de ajutor de la French și Hancock, i-a trimis pe oamenii lui Howard în jurul celor căzuți. Brigada col. Joshua Owen a intrat prima, întărită de brigada col
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Thirimont, avangarda sa nu a putut lua drumul direct către Ligneuville care s-a dovedit impracticabil. Se impunea un nou ocol în afara traiectoriei prevăzute. Decât să se îndrepte către stânga la ieșirea din Thirimont, avangarda a luat-o astfel la dreapta și s-a îndreptat către răscrucea Baugnez care se afla la distanță egală între Malmedy, Ligneuville și Waimes. La momentul în care, între orele 12 și 13, avangarda germană s-a apropiat de răscruce, un convoi american de circa treizeci
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
înălțimea de doar 1,81 m, și este despărțit de naos printr-un perete de lemn, mai mult simbolic. Se remarcă faptul că trecerea din pronaos spre naos nu se află poziționată exact la mijloc ci este ușor deplasată spre dreapta, marginea sa dreaptă aflându-se la doar 1,07 m față de peretele drept în timp ce marginea sa stângă se află la o distanță de 1,33 m față de peretele stâng. Fără a fi decorată cu crestături sau incizii în lemn, trecerea
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor Botanului") pe un areal cu o lungime de peste 80 km. Cea mai mare densitate se întâlnește în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, iar în număr
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu"). Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a existat o uniune de triburi getice. În epoca romană când a început pătrunderea creștinismului la stânga Dunării prin intermediul legiunilor romane, zona
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
10 Buzău-Brașov oferă acces spre siturile rupestre de pe stânga Buzăului de la Cozieni (prin derivația DJ 203L, cu acces prin Pârscov) Pănătău și Sibiciu (DC 68 prin Pătârlagele), Mlăjet (DC 72 prin Chirilești) și Nehoiu. La Cătina se ajunge trecând pe dreapta Buzăului de la Gura Bâscei pe DJ 102B și apoi DJ 102L.
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
datei de 20 noiembrie. Pe timp de iarnă la poala subcarpaților apar invazii de aer rece, cunoscute sub denumirea de Crivat. Din punct de vedere morfohidrografic, arealul Geoparcului este inclus bazinelor hidrografice ale râurilor Buzău și Râmnicul Sărat, afluenți pe dreapta ai râului Siret. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe câțiva dintre
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
află pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comună Lopătari) Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului Vârful Ivănețu - este cel mai înalt vârf al masivului. Lacul Mocearu este situat în arealul administrativ al
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Mici sunt arii protejate cu statut de rezervație de tip geologic și botanic, situate între Dealurile Pâclelor, în comuna Berca respectiv comună Scorțoasa.. Accesul este posibil mergând mai întâi spre nord pe valea Sărățulului până la Policiori și de acolo la dreapta spre est, pe un drum asfaltat. Vulcanii Noroioși de la Beciu, sunt situați spre capătul anticlinalului Berca - Pâcle - Beciu - Arbănași. Se accesează pe un drum destul de dificil și mai puțin cunoscut - din zona Pâclelor Mici se trece prin satul Beciu spre
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
a manifestat împotriva brahmanismului. Conform cu această doctrina, viața și cosmosul au un început și un sfârșit, dar sufletul este nemuritor. Pentru a ajunge în lumea fericirii, sufletul trebuie să se elibereze de materie, iar căile posibile ale acestei eliberări sunt: dreapta credință, dreapta purtare și dreaptă cunoaștere, acestea asemănându-se în anumite privințe cu „calea cu opt răspântii” din budism Începutul filosofiei antice chineze se identifică cu Confucius (numele latinizat al lui Kong Fu-zi), care a lăsat în urma sa o doctrină
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
să se miște în lateral. Unele specii folosesc o neurotoxină numită tetrodotoxină la vânătoare. Coelomul nu are peritoneu și se aseamănă cu pseudocoelul altor animale, precum al nematozilor. Este împărțit într-un compartiment pe fiecare parte a corpului (stânga și dreapta), și are compartimente adiționale în interiorul capului și cozii. Chiar dacă au o gură cu unul sau două rânduri de dinți, ochi compuși și sistem nervos, nu au sistem respirator sau sistem circulator. Gura se deschide într-un faringe musculos, care conține
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
formula 3 în care suma distanțelor la două puncte fixe, formula 4 și formula 5, din planul formula 3 este constantă. Această constantă este o distanță formula 7, denumită axa majoră a elipsei formula 1. Axa majoră / axa mare a unei elipse este un segment de dreaptă care trece atât prin centrul cât și prin cele două focare ale elipsei și unește două puncte opuse de pe elipsă. Semiaxa majoră corespunde jumătății axei mari și unește centrul de un punct de pe elipsă trecând printr-unul din focarele acesteia
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]