22,461 matches
-
arc-dubloul decorat cu motivul funiei precum și cu rozete, colorat în roșu, galben și albastru. Meștergrinda întersectează arc-dubloul împărțind bolta naosului în patru casete, fiecare dintre acestea fiind decorate cu medalioane pictate. Din pictură se mai pot observa în altar câteva fragmente pictate ce înfățișează Sfinții Părinți. Iconostasul este împodobit în partea de jos cu icoanele Sf. Gheorghe și a Sf. Dimitrie. Iconostasul, unde încă se mai pot distinge figurile apostolilor este ornamentat cu icoane mărginite de ștergare albe din pânză, decorate
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
Jos, Khui-taui-Re, fiul lui Re, Wegaf, îndrăgit de <zeul> Dedun, cel care rezidă în Ta-Seti“. Pe un ostracon datând din Epoca Târzie, așa-numita Placheta Ru-bensohn, numele lui Wegaf apare alături de cel al unui anume Sesostris. La Karnak cunoaștem un fragment al unei stele aparținând faraonului și o statuie acefala a acestuia. La templul zeului Monthu din Medamud o arhitrava a fost restaurată de către Amenemhat al VII-lea în numele lui Wegaf, act prin care primul faraon menționat dorea să-și legitimeze
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
primele sale cântece la o vârstă relativ fragedă. Înregistrând câteva piese cu ajutorul unui magnetofon, interpretul și-a format un stil muzical precoce. Două dintre cântecele sale din copilărie au fost incluse pe albumul "Nessuno e solo", lansat în anul 2006. Fragmentele a cappélla au avut statutul de „piese ascunse” ale discului, putând fi ascultate la finalul cântecului „Mio fratello”. Tiziano a avut o adolescență dificilă, din cauza bulimiei, dereglare digestivă care avea să îl urmărească până la debutul său. La vremea respectivă, tânărul
Tiziano Ferro () [Corola-website/Science/312463_a_313792]
-
Janet Nică, Constantin Dumitrache etc. (Literatura română contemporană);" (SLAST, „Țăranii sunt frumoși când sunt autentici”, 1987, după apariția primei ediții a romanului Drum în tăcere). "„Ce este, în definitiv, un mare scriitor?” se întreabă acad. Eugen Simion în cartea sa, Fragmente critice, vol. II, Fundația „Scrisul Românesc”, în 1998. „Între multele răspunsuri posibile aleg unul: un mare prozator este acela care creează o lume în așa fel încât lumea să fie verosimilă și, după o vreme, să pară că nu opera
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
(1496 - 1541) (în ) diplomat polonez și voievod al Transilvaniei între anii 1531-1534. În istoriografia românească, este întâlnit sub numele de Ieronim Laski sau Ieronim Lațcu. În colecția de documente "Hurmuzaki", volumul I, sunt strânse fragmente din jurnalul ambasadelor pe care le-a condus între anii 1527 și 1540. A fost nepotul lui Ioan Laski, arhiepiscop de Gnezno, de la care a moștenit calitățile diplomatice. După unele surse, se presupune că ar fi de origine română. A
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
accentua însuși artistul, descriind cântecul drept unul dintre cele mai frumoase și mai triste cântece compuse de Placebo până în momentul respectiv. Albumul se încheie cu melodia ascunsă „Evil Dildo”, o piesă care constă dintr-un instrumental în care sunt inserate fragmente din ceea ce Molko a luat atunci drept fiind un mesaj de amenințare, dar care era în realitate transpunerea unui dialog de la sfârșitul cântecului lui Aphex Twin, „Funny Little Man”, de pe EP-ul "Come to Daddy". "All Music" a oferit albumului
Without You I'm Nothing (album) () [Corola-website/Science/312892_a_314221]
-
documentar de lungmetraj "Crăciunul însângerat" (1989). Se află apoi alături de combatanții și voluntarii moldoveni pe linia întâia a frontului în timpul conflictului armat din 1992 de pe Nistru, scriind piesa "Duet pentru doi lunetiști" care reflectă unele imagini din acest război (un fragment a fost publicat în "Lanterna Magică" nr.2-3/1996). Valeriu Gagiu a obținut premii la numeroase festivaluri de filme și anume: Premiul I pentru scenariul filmului " Omul merge după soare" la Festivalul Internațional de filme de la Helsinki (1961); Laureat al
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
Edificiul a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a purtat denumirea de "Poarta Mică din ulița Săpunului" (în ). Turnul Pompierilor împreună cu o porține de zid este unul din puținele fragmente din a doua incintă medievală de apărare a Clujului care se mai păstrează și astăzi. Respectiva poartă a supraviețuit deoarece în secolul al XIX-lea a fost înălțată și folosită până la începutul secolului al XX-lea de pompieri pentru supravegherea
Turnul Pompierilor din Cluj () [Corola-website/Science/312966_a_314295]
-
în complexul palatului regal (astăzi Palatul de Justiție de la Paris), din "Île de la Cité", în centrul Parisului. Sfânta Capelă, un exemplu perfect al stilului reionant al arhitecturii gotice, a fost contruită ca un altar pentru Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, o relicvă importantă a patimilor lui Iisus. Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela a costat „numai” 60.000). Această achiziție
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
și stepelor propriu-zise (Drochia); 2) al stepelor propriu-zise și luncilor halofite (Ciuluc).Ursu A. Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale utilizate și protejare a solurilor. Chișinău: Tipografia Academiei de Științe, 2006. 232 p. Vegetația naturală practic nu s-a păstrat. Pe fragmentele înțelenite, nevalorificate, degradate prin pășunat, predomină păiușul și diferite ierburi de protostepă; pe versanți cu soluri erodate predomină comunitățile de bărboasă. Pe fondul vegetației zonale de stepă foarte frecvente sunt arealele cu vegetație palustră, hidrofilă și halofită. Asemenea fragmente sunt
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
Pe fragmentele înțelenite, nevalorificate, degradate prin pășunat, predomină păiușul și diferite ierburi de protostepă; pe versanți cu soluri erodate predomină comunitățile de bărboasă. Pe fondul vegetației zonale de stepă foarte frecvente sunt arealele cu vegetație palustră, hidrofilă și halofită. Asemenea fragmente sunt răspândite nu numai în lunci și văi, dar și pe pante, pe culmile dealurilor, îndeosebi, ale Ciulucului. Această mozaicitate se datorează neomogenității structurii geologice, regimurilor hidrologice și structurii învelișului de sol.
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
propietarul casei Iosif Galdău, dar și bătrânii Coroi Ursu, George Gligor, precum și preotul de acolo Moise Manoviciu ... a fi auzit de la părinții lor și de la oamenii bătrâni că aici a locuit căpitanul Cloșca."" În actuala casă memorială se păstrează un fragment din meștergrinda casei cu anul 1752, care nu poate fi decât anul ridicarii construcției, și trei rozete decorative, care probabil au marcat mijlocul casei de locuit. Pe baza valoroasei schițe și descrieri din 1879 precum și cu ajutorul fragmentului păstrat din meșter
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
se păstrează un fragment din meștergrinda casei cu anul 1752, care nu poate fi decât anul ridicarii construcției, și trei rozete decorative, care probabil au marcat mijlocul casei de locuit. Pe baza valoroasei schițe și descrieri din 1879 precum și cu ajutorul fragmentului păstrat din meșter grindă se poate face o reconstrucție imaginară a casei în care a trăit Cloșca, care diferă de casa muzeală de acum. Casa avea un târnaț cu stâlpi, o singură încăpere de locuit și o cămară alături, foarte
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
o publicație săptămânală din România, lansată pe 26 mai 2000, în cadrul târgului de carte Bookfest, ca supliment cultural al cotidianului economic "Ziarul Financiar". Conform lui Dan C. Mihăilescu, este publicația care semnalează cele mai multe apariții editoriale din România. În cronici, recenzii, fragmente, interviuri, semnale sau reportaje culturale, cam 1.100 de titluri sunt prezentate anual în Ziarul de Duminică. Stelian Țurlea, editorul senior, povestește într-un interviu luat de poetul Mihail Galațanu apariția acestui ziar: ""În aproape 14 ani a avut sute
Ziarul de Duminică () [Corola-website/Science/309571_a_310900]
-
de pagini, format mare, alcătuit din opt fascicule pe domenii de interes. Un asemenea săptămânal trebuia să fie o sinteză a tuturor celorlalte săptămânale și publicații, să cuprindă: viață politică internă, viața politică externă, viață culturală, afaceri sau economie, istorie, fragmente incitante din cărțile interesante pe cale de apariție, documente revelatoare, ceva sport, distracții, modă și hobbyuri; pus în vânzare vineri după-amiază sau cel mai târziu sâmbătă dimineața, el ar fi asigurat lectura de sfârșit de săptămână a întregii familii, fiecare membru
Ziarul de Duminică () [Corola-website/Science/309571_a_310900]
-
de traficanți de droguri care transporta materiale stupefiante prin RSR și arestarea unui infractor străin, originar din România, care dorea să organizeze o rețea de furt și export în stil mare de icoane peste graniță. Filmul este împărțit în două fragmente: "Prafuri pentru mama-mare" și "Icoana făcătoare de minuni" și prezintă rezolvarea a două cazuri de către membrii Brigăzii Fapte Diverse a unei secții de miliție: căpitanul Panait (Toma Caragiu), plutonierul Căpșună (Sebastian Papaiani), sergentul-major Cristoloveanu (Dumitru Furdui) și câinele lup Costel
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
făcând abstracție de fonoautogramele lui Scott, care nu erau menite a fi reproduse, este cea din 1878, de pe cilindrul de plumb al lui Frank Lambert. Următoarele înregistrări inteligibile datează din 1888. Colonelul George Gouraud înregistrează în Crystal Palace din Londra fragmente din Festivalul Handel. Astăzi se mai păstrează doar trei cilindri. Tot din 1888 mai datează câteva înregistrări vocale: "În jurul lumii cu fonograful" (T. Edison), "Salutarea fonografului" (W. Gladstone), "Toast după cină" (A. Sullivan) etc. Cel mai vechi disc păstrat al
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
locul favorit pentru plimbare al romancierului francez Marcel Proust. Pădurea posedă un mare număr de lacuri care sunt în mare parte artificiale și alimentate de apele Senei. Pădurea este parcursă de: Textul acestui articol provine din traducerea și adaptarea unor fragmente dintr-un articol numit Bois de Boulogne de pe Wikipédia Encyclopédie libre, în limba franceză.
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
remarcabil de bine”. Piesa a fost redifuzată pe BBC1 în data de 28 august 1964. Conform uzanțelor din acea perioadă, banda master a fost ștearsă după ceva timp de la lansare, piesa nemaiexistând în ziua de astăzi. Au supraviețuit doar câteva fragmente: titlurile de la începutul filmului și uciderea lui Sarton; întâlnirea lui Elijah și Daneel cu Dr. Gerrigel (Naomi Chance) și confruntarea lor cu Clousarr (John Boyd-Brent). În 1988, Kodak a realizat un joc VCR intitulat "Isaac Asimov's Robots", care conținea
Cavernele de oțel () [Corola-website/Science/309665_a_310994]
-
ale profesorului Ioan Gh. Botez a fost descoperirea, pentru prima oară pe teritoriul României, în săpăturile de la Cormani, efectuate împreună cu cercetători de la catedra sa de la Universitatea din Iași, a unor rămășițe fosile umane provenite din paleolitic. Este vorba despre un fragment de femur. A continuat să cerceteze zona dintre Prut și Nistru, în căutarea unor urme din perioada paleoliticului mijlociu. În 1935 a prezentat la Congresul Internațional de Preistorie de la Washington lucrarea "Report on the Paleolithic in Romania". În anul 1937
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
chiar sisteme filozofice. Acest autor, "multiplu precum universul", este, de fapt, inclasabil. Disponibilitatea sa stilistică pare a fi a unui Joyce lipsit de spiritul lucrativ ce dă unei compoziții literare aspectul său finit. Opera lui Pessoa este o apologie a fragmentului. Iată de ce s-au păstrat în cufărul lui Pessoa "clipele" pe care scrisul a reușit să le fixeze: de la horoscopul Portugaliei, la răspunsurile pentru o revistă de cuvinte încrucișate ce apărea în Anglia. Dar marea parte a "moștenirii" o constituie
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
Biroul de investigare al accidentelor din Franța (BEA), accidentul a fost cauzat de o lamelă de titan, parte a unui invertor de putere , căzut de la avionul DC-10 al companiei Continental Airlines ce decolase cu circa 4 minute mai devreme. Acest fragment metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng. O bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
celelalte sunt compoziții ce datează din anii ’70 sau ’80, însă unele imprimări au fost făcute după Revoluție. „Ai iernii soli” a apărut pe albumul "Cântece transilvane" din 1980 al formației Semnal M cu titlul cenzurat „Colindătorii”. „Vișina” este un fragment live al unei compoziții din 1971 care urma să apară (dacă nu ar fi fost interzisă) pe albumul "Cei ce ne-au dat nume" al grupului Phoenix. Discul "Cântece interzise/Cenzurat" a apărut cu ocazia împlinirii a 70 de ani
Muzică de colecție, Vol. 26 - Cântece interzise/Cenzurat () [Corola-website/Science/310028_a_311357]
-
că atenienii nu au avut un cult separat al zeiței . La început ea a fost în legătură și confundată cu zeița Pallas Athena, distribuitoarea victoriei, fiind separată de Pallas Athena în decursul timpului. Athena și Zeus sunt reprezentați având mici fragmente din caracteristicile zeiței Nike. Athena împreună cu Nike sunt fără aripi iar Nike ca zeiță separată este tot timpul cu aripi. Nike apare având în mână o creangă, o coroană cu flori sau condicele lui Hermes și este portretizată ca victorioasă
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
de 108 km de Ida. Suprafața sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului Ida și prezintă, ca și aceasta din urmă, cratere. Originea sa este nesigură, totuși unele elemente sugerează că ar proveni dintr-unul din fragmentele corpurilor care au dat naștere asteroizilor Coronis A fost fotografiat de sonda Galileo la 28 august 1993. Se găsea la 90 de kilometri de Ida, și se deplasa pe o orbită progradă. Imaginile luate de sondă nu au fost trimise
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]