21,271 matches
-
strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Narațiunea are o funcție de anamneză
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
este, în opinia lui Eliade, un șir de probe inițiatice, prin care omul încearcă să descopere sensul existenței și să dobândească astfel o perspectivă a sacrului care să-l elibereze de „teroarea istoriei”. Logica faptelor face loc unei logici a mitului, iar semnificația nu trebuie căutată în realitatea vizibilă, ci într-o dimensiune atemporală și criptică. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că naratorul din scrierile lui Eliade are rolul de a cripta sensurile lucrurilor, făcându-le accesibile doar persoanelor inițiate. Hierofaniile sunt
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
literar interpretării raționale, pierzând astfel înțelesul ascuns și ambiguu al poveștilor. Autorul descoperă un București straniu, „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Frumusețea literară a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea eliadiană devine ea-însăși un mit. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
cu ei, fără să știe, mituri”. Frumusețea literară a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea eliadiană devine ea-însăși un mit. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
definit prin diferite instrucțiuni cu privire la unde să se miște, cât de repede să se miște și pe ce direcție să se miște. Prima implementare a unui limbaj de programare de control numeric a fost dezvoltată la laboratorul de Servomecanisme al MIT la sfârșitul anilor 1950. Codurile G sunt denumite și coduri/funcții pregătitoare. Acestea sunt orice cuvânt dintr-un program de CNC care începe cu litera G urmat de un număr. În general, este un cod care spune mașinii unelte ce
Programarea mașinilor-unelte cu comandă numerică () [Corola-website/Science/335777_a_337106]
-
care artistul le-a expus pe simeze. Cererea a fost atât de mare încât l-a determinat pe Ionescu să picteze zi și noapte pentru acoperirea cererii. În acest fel, în opera lui Corneliu Ionescu s-a strecurat așa zisul mit al balerinelor, care în final s-a impus ca o pecete în ceea ce-i privește opera. Din declarațiile sale: „"... Nu ideea în sine de balerine mă pasionează neapărat, ci ideea de frumos, de grație, cum pot, plecând de la aceste forme
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
momente - aditivată din plin cu concepte la limita științei și speculației deopotrivă, cu sinergii încâlcite clădite de personaje profunde și cu flash-back-uri surprinzătoare. Este țesută o pânză care se întinde din preistorie - prin intermediul relicvelor -, trece prin antichitate, ia de-acolo mituri și legende și răzbate în zilele noastre, aducând cu sine ecourile profetice care se cer împlinite, tălmăcite, răstălmăcite sau demolate.” Tudor Călin Zarojanu afirmă că „Acum, în fine, avem și noi un Simon Toyne. Dacă va fi tradus, “Atavic”-ul
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
scriitorul Mircea Opriță este de părere că, pentru Mihail Grămescu, „fantasticul rămâne un nesecat izvor de metaforă vizuală, iluminând în chip specific tablourile inventate”. Aurel Cărășel spune despre roman că „propune o viziune sumbră asupra unui viitor straniu, decupat din miturile populațiilor de eschimoși, dar și din acelea ale populațiilor pieilor roșii americane (nu întîmplător unul dintre personaje poartă numele de Quingaguh, atît de asemănător cu numele ultimul mohican al lui Fenimore Cooper)”. Cătăin Badea-Gheracostea atrage atenția asupra temei atacurilor tahionice
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
hemoragice Ebola la om. Medicamentele experimentale pentru tratamentul febrei hemoragice Ebola: Impactul mutațiile genomice ale virusului Ebola asupra eficienței tratamentelor experimentale ce conțin secvențele virusului Ebola a fost evaluat într-un studiu recent publicat de cercetători de la Harvard, Maryland și MIT în mBio, la 20 ianuarie 2015. ARN-ul interferent mic (SiARN) și oligomerii morfolino-fosforodiamidați (OMF) țintesc transcrierea genelor L, VP24 și/sau V35 ale genomului EBOV, iar imunoterapia pasivă bazată pe anticorpi sau pe un cocktail de anticorpi (ZMapp) au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
este disciplina care se ocupă cu studierea felului cum a fost și este scrisă istoria românilor, accentul fiind pus pe teme, abordări, curente, probleme de periodizare, simboluri și mituri fondatoare. Până la 1880, domeniul istoriei era deschis oricui, neexistând o specializare în sens strict. De altfel, în întreaga jumătate secundă a secolului al XIX-lea a fost caracteristică legătura strânsă dintre scrierea istoriei și finalitatea politică și patriotică. În această
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
disprețuită de acesta, ea se aruncă în mare. Strabon menționează faptul că templul ei se situa la Neapolis, actualul Napoli, unde locuitorii celebrau jocuri gymnice în onoarea sa. Ea a dat și numele efemerei Republici Parthenopene, capitala fiind Napoli. Acest mit a inspirat mai mulți libretiști și compozitori care au făcut opere: Astronomul italian Annibale de Gasparis a denumit asteroidul descoperit de el (în 1850) 11 Parthenope.
Partenope () [Corola-website/Science/332842_a_334171]
-
abilități psihice deosebite de la un drog nootropic. Filmul a primit în mare recenzii pozitive, fiind lăudată prestația lui Johansson, temele și efectele vizuale captivante sau intrigante, fiind criticată în schimb povestea complicată și ”fără sens”, în special focusarea ei pe mitul utilizării a 10% din creier și abilitățile rezultante. Într-un într-un interviu acordat revistei "Crave On Line" (luat de William Bibbiani), Luc Besson, scenaristul, regizorul și producătorul filmului, face referiri la CPH4, un nume inventat de el pentru o
Lucy (film din 2014) () [Corola-website/Science/332855_a_334184]
-
la șapte ani de la această experiență, în anul 887. Mulți cercetători de după el vor aduce îmbunătățiri acestui „aparat de zbor” , pentru a atinge așteptările dorite. În mentalul musulman, Ibn Firnas a rămas ca primul om care a încercat să realizeze mitul lui Icar. În memoria lui, libienii au creat un timbru poștal cu chipul său, irakienii i-au construit o statuie pe drumul care duce către Aeroportul Internațional din Bagdad și au denumit după el un alt aeroport din nordul Bagdadului
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
the Spirit of Critique: Dialogues (editată de Gabriel Rockhill și Alfredo Gomez-Muller, 2011)" Fraser, Nancy, Honneth, Axel. 2003. Redistribution or Recognition? A Political-Philosophical Exchange. Verso Gorz, Andre. 1967. Strategy for Labour: A Radical Proposal. Boston Meeting Einstein Nancy Fraser The MIT Press Nancy Fraser The New School for Social Research Recognition, Redistribution, and Representation: Assesing the Transformative Potential of Reparations for the Indian Residential Schools Experience
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
sunt legendele Egiptului Antic despre crearea lumii. Textele din piramide, decorațiunile și scrierile de pe pereții mormintelor, datând de pe vremea Vechiului Regat (2780 - 2250 î.Hr.) au dat majoritatea informațiilor despre primele mituri ale creației Egiptului. Aceste mituri formează, de asemenea, primele colecții religioase din lume. Diferite povestiri despre creație au fost asociate fiecare cu un cult al unul zeu particular în unul din marile orașe ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis și Teba
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
sunt legendele Egiptului Antic despre crearea lumii. Textele din piramide, decorațiunile și scrierile de pe pereții mormintelor, datând de pe vremea Vechiului Regat (2780 - 2250 î.Hr.) au dat majoritatea informațiilor despre primele mituri ale creației Egiptului. Aceste mituri formează, de asemenea, primele colecții religioase din lume. Diferite povestiri despre creație au fost asociate fiecare cu un cult al unul zeu particular în unul din marile orașe ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis și Teba. Într-o anumită măsură aceste
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
formează, de asemenea, primele colecții religioase din lume. Diferite povestiri despre creație au fost asociate fiecare cu un cult al unul zeu particular în unul din marile orașe ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis și Teba. Într-o anumită măsură aceste mituri reprezintă teologii concurente, dar de asemenea reprezintă și diferite aspecte ale procesului creației. Mitul creației promulgat în orașul Hermopolis era focusat spre natură universului dinainte de crearea lumii. Calitățile inerente ale apelor primordiale erau reprezentate de un set de opt zei
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
asociate fiecare cu un cult al unul zeu particular în unul din marile orașe ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis și Teba. Într-o anumită măsură aceste mituri reprezintă teologii concurente, dar de asemenea reprezintă și diferite aspecte ale procesului creației. Mitul creației promulgat în orașul Hermopolis era focusat spre natură universului dinainte de crearea lumii. Calitățile inerente ale apelor primordiale erau reprezentate de un set de opt zei numiți Ogdoad (cuvânt din limba ‘Galiciana’ care înseamnă set de opt). Zeul Nu și
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
personifica întunericul dinăuntrul apei; și Amun și Amaunet reprezintă natură ei ascunsă, în contrast cu lumea tangibilă a celor vii. Apele primordiale erau ele însuși o parte din proces, așa că zeitățile care le reprezentau puteau fi văzute că zeii creatori. După cum spune mitul, cei opt zei erau la început împărțiți în grupe masculine și feminine. Ei erau descriși simbolic ca fiind creaturi acvatice pentru că locuiau în apă: masculii erau reprezentați că broaște, iar femelele că șerpi. Aceste două grupuri s-au unit, rezultând
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
i-a fost atribuită lui Atum, un zeu asociat cu Re, despre care se zice că a existat în apele lui Nu ca o potentiate ființă inertă. Atum este un zeu auto-generat, sursa tuturor elementelor și forțelor din lume, iar mitul Heliopolian a descris procesul că o evoluție dintr-o singură ființă în multitudinea să de elemente. Procesul a început când Atum a apărut pe munte și l-a ridicat pe zeul aerului, Shu, si pe e sora să, Tefnut, a
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
început când Atum a apărut pe munte și l-a ridicat pe zeul aerului, Shu, si pe e sora să, Tefnut, a cărei existența a reprezentat apariția unui spațiu gol în mijlocul apelor. Pentru a explica cum Atum a făcut asta, mitul utilizează metaforă masturbării, mâna pe care a folosit-o în acest act reprezentând principiul femeii inerent în el. Se zice și că a trebuit sa strănute și să sufle ca să îi producă pe Shu și Tefnut, o metaforă din care
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
a definit limitele lumii. Geb și Nut au dat și ei naștere a patru copii, care au reprezentat forțele vieții: Osiris, zeul feritlitatii și regenerației, Isis, zeița maternității, Set, zeul sexului masculin și Nephthys, omoloaga feminină a lui Set. Astfel mitul a reprezentat procesul prin care viața a fost făcută posibilă. Acești nouă zei erau grupați împreună că Ennead, dar cei opt zei mai mici și toate lucrurile din lume au fost văzute în final că extensii ale lui Atum. Versiunea
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
prin cuvântul și mintea zeului suprem. Ideile dezvoltate în inima lui Ptah (văzut de egipteni ca loc al gândirii umane) existau de când el le-a numit. Prin pronunțarea acestor nume, Ptah producea zeii și toate celelalte lucruri din această lume. Mitul creației Memphite a coexistat cu cel al Heliopolisului, gândurile și discursurile creative ale lui Ptah fiind considerate ca fiind cauza formării lui Atum și a lui Ennead. Ptah este de asemenea asociat cu Tatjenen, zeul care a personificat movilele piramidale
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
al Ogdoad, ci și forță din spatele tuturor lucrurilor. Este o contopire a tuturor noțiunilor creației în personalitatea lui Amun, o sinteză care subliniază cum Amun transcende din toate zeitățile în ființă să „dincolo de cer și mai adâncă decât infernul”. Un mit teban a asemănat actul de creație al lui Amun cu strigatul unei gâște, care a rupt tăcerea apelor primordiale și a cauzat forma lui Ogdoad și Ennead. Amun era separat de lume, natura lui adevărată fiind ascunsă chiar și de
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
lui și extinderea speciei în Europa, Asia și America de Sud. Câteva alte specii, cum ar fi șobolanul-cârtiță ("Ellobius"), șobolanul de apă ("Arvicola"), și lemingul gulerat ("Dicrostonyx") sunt, de asemenea, vânate pe plan local pentru blana lor. Lemingii sunt specii importante în miturile și legendele unor popoare indigene din latitudinile nordice. Subfamilia conține 28 genuri și 151 specii repartizate în 10 triburi: În România au fost identificate 9 specii:
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]