21,274 matches
-
deprinderi intelectuale, i-au influențat gândirea spirituală, formarea ca scriitoare. În casa bunicilor de la Roman și-a scris primele poezii. Aici primește de timpuriu primele lecții de limba latină de la bunicul său și de limba franceză de la Prințesa Ghica, soția Prințului Alexandru Ghica. La București va începe, la îndemnul tatălui său, studiul pianului și al coregrafiei. Studii primare și medii la Liceul “Spiru Haret” din București. Licențiată ca studentă premiantă a Facultății de filologie, secția română - italiană a Universității din București
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Albert al II-lea sau al V-lea de Brandenburg-Ansbach (18 septembrie 1620 - 22 octombrie 1667) a fost prinț german, margraf de Ansbach din 1634 până la moartea sa. Născut la Ansbach, Albert a fost al doilea fiu al Margrafului Joachim Ernst de Brandenburg-Ansbach (1582-1625) și a soției acestuia, Sophie (1594-1651), fiica contelui Johann Georg de Solms-Laubach. În 1625, după
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți de Palatin de Zweibrücken. Din claririle construite sub proiectele sale în stil neoclasicism nu s-a mai păstrat nimic. Ofițerul bavarez Carl von Mannlich (1787-1832) a fost fiul său. este îngropat în Alten Münchner Südfriedhof, München. În casa în care
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
(1546/1547 - 5 mai 1582), a fost a patra fiică a Ducelui Louis de Montpensier și a Jacqueline de Longwy, contesă de Bar-sur-Seine. Charlotte a fost a treia soție a lui Wilhelm Taciturnul, Prinț de Orania, prinicpalul lider al revoltei olandeze împotriva spaniolilor. Mama ei, Jacqueline, credea în doctrinele reformate și în secret și-a învîțat și copiii. Unele surse spun că tatăl Charlottei și-a trimis fiica la mănăstire pentru a nu mai
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
șocat atât familia cât și curtea regală prin evadarea din mănăstire în 1572, anunțând convertirea ei la calvinism și, la sfatul Jeanne d'Albret, a fugit în Palatinatul Elector. La 24 iunie 1575 Charlotte s-a căsătorit cu protestantul Wilhelm, Prinț de Orania. Ei au avut șase fiice, inclusiv pe Louise Juliana de Nassau, de la care a coborât Casa de Hanovra și cele mai multe alte case regale (protestante). Căsătoria a fost foarte fericită - se spune că a fost singura din cele patru
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
îngrijindu-și soțul rănit după o tentativă de asasinat în 1582. Wilhelm a plâns îndelung moartea ei. La 24 aprilie 1583 s-a căsătorit pentru a patra oară cu Louise de Coligny, cu care a avut un fiu, Frederik Hendrik, Prinț de Orania. Fratele lui Wilhelm, Johann, care inițial s-a opus căsătoriei, i-a adus un omagiu Charlottei ca soție "atât de distinsă în virtutea ei, pietatea ei, marea ei inteligență, tot ceea ce Wilhelm și-ar fi putut dori".
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
de pildă, cu tabloul „Față cu pălărie de paie” de Friedrich von Amerling (1803-1887), vândut prin licitație Galeriei Belvedere din Viena, si care a fost restituit urmașilor lui Gotthilf în anul 2007. În anul 2008 tabloul a fost cumpărat de prințul de Liechtenstein, Hans Adam al II-lea cu 1,500,000 euro și donat Muzeului Dorotheum din Viena. În 2012, urmașilor lui Gotthilf li s-a restituit o pictură de Waldmüller, care ajunsese la Muzeul din Oldenburg. Lui Gotthilf i
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
A doua soră, Maria Leopoldina, a devenit împărăteasă a Braziliei prin căsătoria cu Pedro I al Braziliei. Fratele ei mai mare va deveni viitorul împărat Ferdinand I al Austriei. La 7 octombrie 1819 s-a căsătorit la Dresda, Germania cu Prințul Frederic Augustus de Saxonia, fiul Prințului Maximilian de Saxonia și a Prințesei Caroline de Parma. Mariajul a fost fără urmași și nefericit. Maria Carolina suferea de epilepsie și crizele ei erau atât de frecvente încât abia își putea îndeplini îndatoririle
Maria Carolina de Austria (1801-1832) () [Corola-website/Science/336420_a_337749]
-
devenit împărăteasă a Braziliei prin căsătoria cu Pedro I al Braziliei. Fratele ei mai mare va deveni viitorul împărat Ferdinand I al Austriei. La 7 octombrie 1819 s-a căsătorit la Dresda, Germania cu Prințul Frederic Augustus de Saxonia, fiul Prințului Maximilian de Saxonia și a Prințesei Caroline de Parma. Mariajul a fost fără urmași și nefericit. Maria Carolina suferea de epilepsie și crizele ei erau atât de frecvente încât abia își putea îndeplini îndatoririle ei de Prințesă Moștenitoare. A murit
Maria Carolina de Austria (1801-1832) () [Corola-website/Science/336420_a_337749]
-
ramurii senior, în 1921, ramura ducală a devenit noua linie dinastică a Casei. Robert s-a căsătorit la 20 octombrie 1900, la Viena, cu Arhiducesa Maria Immakulata de Austria, al șaptelea copil și a cincea fiică a Arhiducelui Karl Salvator, Prinț de Toscana și a soției acestuia, Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii (1844-1899). Robert și Maria Immakulata nu au avut copii.
Robert de Württemberg () [Corola-website/Science/336416_a_337745]
-
"Louise Isabelle" Alexandrine Auguste, Contesă de Sayn-Wittgenstein-Hachenburg, (19 aprilie 1772 - 6 ianuarie 1827) a fost Prințesă consort de Nassau-Weilburg (1788 - 1816) prin căsătoria cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg. La 31 iulie 1788 la Hachenburg, Louise Isabelle s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816). Mirele era cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât mireasa, care avea numai
Louise Isabelle de Kirchberg () [Corola-website/Science/336441_a_337770]
-
Auguste, Contesă de Sayn-Wittgenstein-Hachenburg, (19 aprilie 1772 - 6 ianuarie 1827) a fost Prințesă consort de Nassau-Weilburg (1788 - 1816) prin căsătoria cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg. La 31 iulie 1788 la Hachenburg, Louise Isabelle s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816). Mirele era cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât mireasa, care avea numai 16 ani. La acel moment el era încă moștenitorul principatului. Tatăl lui a murit la 28 noiembrie
Louise Isabelle de Kirchberg () [Corola-website/Science/336441_a_337770]
-
pe care a înzestrat-o cu moșii și pe care a ridicat-o la un statut similar cu cel al reginei. Acest lucru a provocat nemulțumiri în rândul multor nobili și în special, a reginei legitime și a fiului ei, prințul Petru.<br> Umilita regină a cerut soțului ei să înceteze cu afișarea publică a preferinței pentru metresa sa. Regele a ignorat cererea soției și a dăruit Leonorei în plus Huelva, Tordesillas și Medina-Sidonia. De asemenea, el a hotărât ca Leonor
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
anul XVIII), pp. 252-264; călătoria lui Radu Comșa la Oituz), și epilogul romanului (în nr. 7-8/iulie-august 1926 (anul XVIII), pp. 133-168). Există diferențe minore între conținutul acestor capitole și textul din ediția definitivă a cărții: diferențe ortografice, nume diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un soldat moldovean din Armata Rusă. Chestionat de Comșa, soldatul susține
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
războiului și parțial din perioada postbelică împrumută mult de la personajele tolstoiene Pierre Bezuhov și Andrei Bolkonski. Personajul lui Cezar Petrescu se află într-o căutare neobosită a unui ideal moral ca și Bezuhov, având noblețea sufletească și inteligența lucidă a prințului Bolkonski. Rănirea sa pe front și despărțirea de Luminița Vardaru amintește de ruptura între Andrei Bolkonski și Natașa Rostova. Personajul Mihai Vardaru, verișorul Luminiței, care pleacă voluntar pe front dintr-un entuziasm adolescentin, îl are ca model pe tânărul Petea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
care i-a întrebat unde merg. Ei au raspuns în glumă „La castelul lui Ras Alula Wadi Qubi”. De atunci prietenii și locuitorii din Mannawe l-au poreclit „Ras Alula. Mai târziu el a obținut cu adevărat titlul de Ras (Prinț). La început el a slujit ca războinic la curtea lui Ras Araya Dimtsu, șeful ereditar al provinciei Enderta, și proprietarul moșiilor pe care trăia familia sa. După aceea a tecut la curtea nepotului lui Ras Araya, Dejazmatch-ul Kassa Mercha, a
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Yohannes al IV-lea. Și amenințarea mahdistă rămânea la ordinea zilei. Dervișii sudanezi au efectuat o incursiune în Etiopia, în regiunea locuită de Amhara, în Gondar, unde au incendiat capitala istorică. Împăratul a suferit în această perioadă pierderea fiului său, prințul moștenitor Ras Araya Selassie și avea frecvent stări de depresie. El a ales să se înfrunte mai întâi cu musulmanii. Imparatul și Ras Alula fusese implicați în acea perioadă în ostilități și acte de represalii contra triburilor Amhara din Gojjam
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Amba Alaghe, apoi la Mekele. Ajuns în zona de conflict, împăratul Menelik a împărțit armata în mai multe sectoare. În tabăra lui Ras Alula, situată la înălțime,în afara razei de observație a italienilor, au fost incluse trupele lui Alula, ale prințului Mengeshe Yohannes și ale altor doi principi (Ras), Ras Mikael din Wollo cu cavaleria sa și Ras Makonnen Woldemikael. Cercetași trimiși de Alula, care era foarte suspicios față de italieni, au raportat lui Alula și împăratului că de Adwa se apropia
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
urmat studii înalte, lucrând anterior ca ofițer în armată și polițist. A fost cunoscut că o persoană loială dinastiei Obrenović, de convingeri liberale. Pantă era fiul lui Nikola Lunjevica (1776-1842), un comandant ("vojvoda") al Revoluției Sârbe și camarad apropiat al prințului Miloš. Împreună cu mama sa, Đurđija, Pantă a renovat Mănăstirea Vujan în 1858, care fusese refăcuta mai devreme de către tatăl său în 1800. El a fondat bibliotecă din Aranjelovac. El a avut șapte copii cu soția sa, Anđelija Koljević: doi fii
Panta Lunjevica () [Corola-website/Science/336644_a_337973]
-
tradițional "The Girl I Left Behind Me"), care conținea următorul text: Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Behind Me"), care conținea următorul text: Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Prințul Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta ("Amedeo Umberto Isabella Luigi Filippo Maria Giuseppe Giovanni di Savoia-Aosta"; 21 octombrie 1898 - 3 martie 1942) a fost al treilea Duce de Aosta și văr primar al regelui Italiei, Victor Emmanuel al III
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
și văr primar al regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial el a fost vicerege italian al Africii Orientale Italiene. Amedeo s-a născut la Torino, Piedmont, A fost fiul cel mare al Prințului Emanuele Filiberto, Duce de Aosta (fiu al regelui Amadeo I al Spaniei) și al Prințesei Hélène de Orléans (fiica Prințului Philippe de Orléans) Străbunicul său a fost regele Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. De la naștere, Amedeo a fost
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
fost vicerege italian al Africii Orientale Italiene. Amedeo s-a născut la Torino, Piedmont, A fost fiul cel mare al Prințului Emanuele Filiberto, Duce de Aosta (fiu al regelui Amadeo I al Spaniei) și al Prințesei Hélène de Orléans (fiica Prințului Philippe de Orléans) Străbunicul său a fost regele Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. De la naștere, Amedeo a fost cunoscut ca "Duce de Apulia". Amedeo a fost educat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford din Anglia. El a
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]