KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...840 841 842 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

strânși în jurul ordinatorului central al coloniei, pe care Hudson îl reactivase, apoi îngenunche lângă fetiță. Îi dădu la o parte o meșă încâlcită care-i cădea pe ochi. Femeia ar fi putut să coafeze o statuie, judecând după reacțiile ei. Zâmbind mereu, îi întinse ceașca aburindă. ― Ține, gustă. Dacă nu ți-e foame, măcar sete ți-o fi. Și pun pariu că nu ți-a fost prea cald în balonul ăla din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Doi infanteriști îi întoarseră salutul în timp ce se echipau. Gorman era deconcertat. Newt își înălță ochii spre noua ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau din naveta de debarcare. Devastarea, clădirile pustii și deteriorate, dovezi de netăgăduit al unor înfruntări necruțătoare care s-au desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Sunt un nostalgic. Se auzi glasul lui Apone. ― Înainte. Hicks, că tot îți place să rămâi în urmă, asiguri spatele. ― Cu plăcere, sergent. Caporalul propti patul flintei de umărul drept, balansând-o lesne în brațe, cu degetul pe trăgaci. Hudson zâmbi, făcu un semn lui Hicks și-și ocupă poziția care-i fusese indicată, în capul coloanei. Aerul era dens, saturat cu aburul volburos care aureola fascicolele lămpilor. Hudson avea impresia că înainta printr-o junglă de oțel și plastic. Glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de ceva, oricând. O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich, bătrânul Apone... morți. Nu-i venea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
adăpostească o echipă, va trebui să plasăm pe orbită mai multe nave numai pentru găzduirea personalului. Vă dați seama cât ar costa o asemenea operație?! ― N-au decât să mi-o treacă în nota de plată, făcu ea fără să zâmbească. Alte argumente? ― Pe de altă parte, este evident că suntem în prezența unei specii evoluate. Nu putem extermina arbitrar ființele care au ajuns până pe această lume. Pentru știință, pierderea ar fi incalculabilă. S-ar putea să nu ne mai întâlnim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pusese în gând, se mulțumi să-și exprime verbal indignarea. ― Este absurd! Doar n-ai de gând să arunci o bombă nucleară peste colonie! ― Una mică de tot, fii liniștit. Dar destul de puternică pentru a distruge tot, firește. (Împreună mâinile, zâmbi, dezlipi palmele.) Bum! ― Îți repet că nu ești abilitat să... Tirada îi fu întreruptă de un clămpănit: al vibratorului armat. Vasquez ținea arma sub brațul drept, și n-o îndreptă spre Burke, dar nici în altă direcție. Bărbatul se făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-i nevoie să-mi aduci aminte. Ripley, ocupă-te de copil. S-a lipit de tine și nu-ți mai dă drumul. ― E reciproc. O strânse pe Newt la piept. ― Vasquez. poți să ne acoperi până la așezarea navetei? Femeia îi zâmbi, dezvelind o dantură perfectă. ― Ce întrebare?! Mângâie patul vibratorului. Caporalul se adresă și ultimului membru al grupului. ― Vii cu noi? ― Nu încerca să fii haios, mormăi Burke. ― Nici n-aveam de gând. În nici un caz aici. Locul ăsta nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ridică. ― N-am nici un chef să rămân aici. Cum dorești, zise caporalul și se uită la sintet. Bishop, du-te să vezi dacă ne putem instala în centrul de exploatare. Adică, să te asiguri că nu este... periculos. Androidul îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-și muta privirea pe colegii săi. Să nu mai pierdem vremea, avem de lucru. Hudson luă poziția de drepți. ― La ordin, caporale! Newt îi imită gestul și intonația: ― La ordin, caporale! Comtehul se uită în jos la ea și-i zâmbi, dar își reveni numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că am chef să putrezesc aici? Hicks zâmbi. Hudson își revenise. Depărtă microfonul de la gură și astupă deschiderea conductei cu panoul metalic pe care-l adusese. Ripley dădu din cap și împinse placa la locul ei, apoi bărbatul luă un aparat ca al lui Vasquez și porni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
miniatural prins în ținuta de luptă.) Ea studie obiectul, curioasă. ― Nu văd la ce-ar putea folosi. ― Simplă precauție. Ea se uită nedumerită la bărbat, apoi dădu din umeri și-și puse brățara la mână. ― Mulțumesc, tu n-ai? El zâmbi, și-și luă ochii de la ea. ― N-am decât una. dar în general eu știu pe unde mă aflu. Bun, ce facem acum? Ea uită de brățară pentru a studia planurile furnizate de imprimanta ordinatorului. Ceva ciudat se întâmpla în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în mâinile extratereștrilor, atunci aici le vor găsi infanteriștii trimiși în ajutor lor cadavrele. Dar, deocamdată, acest loc era o oază de pace, sigură și confortabilă. Ripley o întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic. Eu trebuie să mă duc să-i ajut pe ceilalți, dar o să vin să te văd. Trebuie să te odihnești. Ești frântă de oboseală. Newt ridică ochii spre ea. ― Nu mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ele nu va mai vedea, poate, zorile; știa că va fi poate constrânsă să-și întoarcă fața de la Newt și să-i lipească de tâmplă țeava unui vibrator. ― Nu-i rea ideea. Vorbim mai târziu. De acord? ― De-acord. Fetița zâmbi șovăitor și plin de speranțe. Ripley stinse lumina și vru să se ridice. O mânuță îi prinse cu putere brațul. ― Nu pleca. Te rog! Cu părere de rău, Ripley își retrase ușor mâna. ― Totul va fi bine. Voi fi alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lanț? întrebă Ripley pe android. Admițând că sistemele respective mai funcționează, bineînțeles. Să nu crezi că mi-ar fi drag să dau o raită pe la stație, dar, dacă-i singura posibilitate de supraviețuire, sunt gata să-mi încerc norocul. Sintetul zâmbi amar. ― Nu te obosi. Mi-e teamă că ar putea fi prea târziu. Impactul navetei, tirul, și mai știu eu ce, au produs prea multe stricăciuni. În acest stadiu, explozia reactorului este inevitabilă. ― Este perfect. Și ce e de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Hudson cu un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la distanță o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât cea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în aer stația de epurare, nu va mai fi nevoie. Va avea ea grijă de toată lumea: noi și ei. Să facem în așa fel, ca asta să rămână doar o simplă posibilitate. De data asta era sigură că reușise să zâmbească. ― Nu reușesc să te-nțeleg, Hicks. Militarii nu prea sunt optimiști. ― Știu. Nu ești singura care mi-a spus-o. Eu sunt excepția care confirmă regula. (Se răsuci pentru a lua un obiect pus în spatele consolei tactice.) Aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
care se apropia.) trag în plin. Armă lansatorul de grenade și apăsă pe trăgaci întorcând ușor capul. Suflul deflagrației o zgâlțâi pe Ripley, iar Vasquez era să fie aruncată la pământ. Ripley avu certitudinea că o văzuse pe operatoarea arzătorului zâmbind atunci când explozia îi lumină fața. Hicks se clătină și flacăra albăstruie a aparatului său de sudură dansă pentru scurt timp. Apoi bărbatul se redresă și-și continuă treaba. Încuietoarea se detașă în sfârșit din panou și căzu cu zgomot în interiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El nu putea fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El nu putea fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se mai înălța un firicel de fum, iar infanteristul era cocoșat de durere. ― Hai, că poți. Nu te-am crezut niciodată slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și conductelor, atmosfera nu prea agreabilă a Acheronului i se părea îmbălsămată. ― Încă puțin. În fața lor, forma zveltă a celei de a doua navete cobora legănându-se spre zona de aterizare, aidoma unui înger negru. Rafalele puternice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se prefac că nu o simt. Mi se întâmplă câteodată să fiu fericit de natura mea sintetică. ― Trebuie să-l ducem imediat la infirmeria lui Sulaco, răspunse ea, ridicându-se. Ia-l de brațe, eu îl iau de picioare. Bishop zâmbi. ― Deocamdată se odihnește și ar fi de preferat să fie cât mai puțin deplasat. Și apoi, ești epuizată. Și eu, de altfel. Nu ar fi mai simplu să căutăm o targă? Ea ezită, se uită la Hicks și aprobă. ― Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nevoie. Ripley merse prin culoar însoțită de Newt. Copila o trase de mână pentru a o întreba: ― Acum o să dormim? ― Așa-i Newt. O să dormim. ― Și n-o să visăm urât? Ripley se aplecă spre fața luminoasă ridicată spre ea și zâmbi. ― Nu, draga mea. Cred că vom avea amândouă niște vise foarte frumoase. SFÂRȘIT

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

care fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și coborî, în picioare, încă gol complet, stând cu fața la cei doi. Datorită scopului propus, nu era timp, pe cât posibil, pentru conversație. Astfel, imediat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De aceea, după ce își normaliza cât de cât respirația, își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea celor tineri. Dar pun pariu că sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
capabili de crimă, atunci ar fi mai simplu să-l ucidă pe băiat și să dea vina pe acest individ străin, misterios, care fusese adus la bord împotriva sfatului complotiștilor. Cam asta putea fi treaba. Gosseyn își dădu seama că zâmbea cu amărăciune. Adevărul era, gândi el, că ar trebui timp ca lucrurile să ia amploare. Așa că răspunsul său preliminar trebuia să fie... Întrebări. Prima întrebare pe care o puse părea departe de scopul plănuit al interogatoriului. Dar avea rostul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]