212,270 matches
-
vezicale. Este cea mai frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă, prin uretră. Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul sângelui sau al limfei. Se consideră că bacteriile se transmit, de obicei, în uretră din intestin
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
rol preventiv diminuează infecțiile tractului urinar la copii sunt nesatisfăcătoare. Totuși, ITU recurente sunt rareori cauza unor probleme ulterioare legate de rinichi, dacă nu există anomalii subiacente ale rinichilor, provocând mai puțin de o treime de procent (0,33 %) din bolile cronice ale rinichilor la adulți. În cazurile necomplicate, diagnosticul poate fi efectuat și tratamentul administrat numai pe baza simptomelor, fără confirmare ulterioară de laborator. În cazurile complicate sau echivoce, poate fi utilă confirmarea diagnosticului prin analiza urinei, urmărindu-se prezența
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
5-7 zile. În cazul administrării tratamentului, simptomele ar trebui să se amelioreze în decurs de 36 ore. Aproximativ 50% dintre persoane se vindecă fără tratament în decurs de câteva zile sau săptămâni. Infectious Diseases Society of America (Societatea Americană de Boli Infecțioase) nu recomandă fluorochinolonele ca tratament de primă linie din cauza preocupărilor legate de apariția rezistenței la această clasă de medicamente. În pofida acestei măsuri de precauție, în unele cazuri a apărut rezistență la toate aceste medicamente, datorită utilizării lor extinse. În
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
asistenței medicale. În Statele Unite, costul direct al tratamentului este estimat la 1,6 miliarde USD anual. Infecțiile tractului urinar au fost descrise din timpuri străvechi, prima descriere fiind documentată în Ebers Papyrus datat din c. 1550 Î.C.. Egiptenii descriau boala ca „senzația de fierbințeală care iese din vezică”. Tratamentul eficace nu a apărut decât după apariția și utilizarea antibioticelor, în 1930, înaintea acestei date fiind recomandate plante, luare de sânge (sângerare) și odihnă. Infecțiile tractului urinar sunt mai îngrijorătoare în
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
coafezei Florentina Leu. Ajunși acasă, ei o găsesc pe chiriașa repartizată de primărie care-i aștepta cu o valiză. Dan o alungă pe coafeză, dar este săltat imediat de doi securiști îmbrăcați civil care-l duc la o clinică de boli psihice. Medicul Eduard Mezincu (Andrei Finți), care le era prieten, le face cunoștință celor doi cu avocata Nicoleta Dumitriu (Dorina Lazăr). Aceasta din urmă le sugerează să divorțeze pentru a avea astfel drept la apartamentul cu patru camere. După o
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
de un sectorist incult și arogant, de securiștii care apar de nicăieri ori de câte ori se găsește cineva care să protesteze față de sistemul comunist și de liderul suprem ale cărui discursuri sunt recitate de nebunii cocoțați în copacii din parcul spitalului de boli psihice. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După căsătorie, un cuplu e obligat să pună la dispoziția „Spațiului locativ” o cameră din apartamentul proprietate personală. Numai divorțul le-ar putea garanta
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
este o infecție cauzată de un virus care este transmis (răspândit) de țânțari. este cunoscută și sub numele de „febra oaselor rupte” deoarece durerile osoase pot fi atât de intense încât creează senzația că oasele se rup. Printre simptomele acestei boli se numără febra, durerile de cap, erupțiile cutanate asemănătoare celor care apar în cazul rujeolei și durerile musculare și articulare. Există și situații în care febra denga poate evolua în una dintre cele două forme severe, cu risc vital, ale
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
se numără febra, durerile de cap, erupțiile cutanate asemănătoare celor care apar în cazul rujeolei și durerile musculare și articulare. Există și situații în care febra denga poate evolua în una dintre cele două forme severe, cu risc vital, ale bolii. Prima dintre acestea, "febra denga hemoragică", provoacă hemoragii, permeabilizează vasele sanguine (tuburi care transportă sângele) și determină scăderea numărului de trombocite (ducând la formarea de cheaguri de sânge). Cea de-a doua formă severă, "sindromul de șoc denga", determină valoare
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de scurtă durată. Dacă persoana respectivă contractează ulterior unul dintre celelalte trei tipuri de virus, riscul apariției complicațiilor crește foarte mult. În prezent, nu există niciun vaccin împotriva virusului denga. Măsurile care se pot lua pentru a împiedica contractarea acestei boli constau în protecția individuală față de înțepăturile de țânțari. În plus, oamenii de știință recomandă restrângerea habitatului țânțarilor și reducerea numărului acestora. În formele ușoare sau moderate ale bolii, tratamentul constă în aportul unei cantități suficiente de lichide. În formele mai
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
virusului denga. Măsurile care se pot lua pentru a împiedica contractarea acestei boli constau în protecția individuală față de înțepăturile de țânțari. În plus, oamenii de știință recomandă restrângerea habitatului țânțarilor și reducerea numărului acestora. În formele ușoare sau moderate ale bolii, tratamentul constă în aportul unei cantități suficiente de lichide. În formele mai severe ale bolii, pot fi necesare lichide administrate intravenos (fluidele sunt introduse într-o venă, cu ajutorul unui ac sau cateter) sau transfuzii de sânge (administrarea de sânge de la
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
protecția individuală față de înțepăturile de țânțari. În plus, oamenii de știință recomandă restrângerea habitatului țânțarilor și reducerea numărului acestora. În formele ușoare sau moderate ale bolii, tratamentul constă în aportul unei cantități suficiente de lichide. În formele mai severe ale bolii, pot fi necesare lichide administrate intravenos (fluidele sunt introduse într-o venă, cu ajutorul unui ac sau cateter) sau transfuzii de sânge (administrarea de sânge de la o altă persoană). Numărul persoanelor afectate de febra denga a crescut din 1960 și până în
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
necesare lichide administrate intravenos (fluidele sunt introduse într-o venă, cu ajutorul unui ac sau cateter) sau transfuzii de sânge (administrarea de sânge de la o altă persoană). Numărul persoanelor afectate de febra denga a crescut din 1960 și până în prezent, această boală devenind o problemă globală după cel de-al Doilea Război Mondial. Cazuri de febră denga au fost înregistrate în peste 110 țări. Anual, aproximativ 50-100 milioane de persoane se îmbolnăvesc de febră denga. În prezent, se lucrează la dezvoltarea unui
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
unui vaccin și a unui tratament care să combată direct virusul. În același timp, se depun eforturi pentru a elimina țânțarii. Primele mențiuni referitoare la febra denga datează din 1779. La începutul secolului XX, oamenii de știință au descoperit că boala este provocată de virusul denga, care este transmis (sau răspândit) de țânțari. Denga a fost menționată pentru prima dată cu mulți ani în urmă. Într-o enciclopedie medicală chineză ce datează din timpul Dinastiei Jin (din perioada 265 - 420 era
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
au avut virusul denga tip 1 erau, câțiva ani mai târziu, victimele infecției denga tip 2. Nu se cunoaște exact originea cuvântului "denga". Unii cred că acest cuvânt provine de la expresia din swahili "Ka-dinga pepo". Această expresie se referă la boala cauzată de un spirit rău. Se consideră că "dinga" în swahili derivă din cuvântul spaniol "denga" care însemnă "cu grijă" folosit pentru a descrie durerea de oase suferită de bolnavul infectat cu denga care trebuia să meargă cu grijă. Este
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
din swahili și nu invers. Alții consideră că numele "denga" provine din Indiile Vestice unde se spune că sclavii ce sufereau de febra denga aveau o poziție de stat în picioare și de mers asemănătoare unui "dandy". Din această cauză boala a fost numită și "febra dandy." Numele de "febră a oaselor rupte" a fost folosit pentru prima dată de Benjamin Rush, medic și Părinte Fondator al Statelor Unite ale Americii. În 1789 Rush a folosit numele de "febră a oaselor rupte" într-un
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
denga în Philadelphia. În raport, Rush a folosit în cea mai mare parte denumirea mai formală "febra bilioasă remitentă". Termenul de "febră denga" nu a fost în general folosit până după 1828. Înainte de 1828 se foloseau diverse denumiri pentru această boală. De exemplu, denga a fost numită și "febra oaselor rupte" și "la denga." Alte denumiri au fost folosite pentru stadiul acut al febrei denga, de exemplu, " purpura trombocitopenică infecțioasă ", "febra hemoragică filipineză," "thailandeză," și "singaporeză." Febra denga este provocată de
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
filipineză," "thailandeză," și "singaporeză." Febra denga este provocată de virusul cu același nume. În sistemul de clasificare și nomenclatura virusurilor, virusul denga face parte din familia "Flaviviridae", genul "Flavivirus". Din această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca boli în rândul oamenilor. De exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
din familia "Flaviviridae", genul "Flavivirus". Din această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca boli în rândul oamenilor. De exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar "Aedes aegypti
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
fi răspândit și prin produse de sânge infectat și prin donarea de organe. Dacă o persoană bolnavă de febra denga donează sânge sau un organ, persoana care primește sângele sau organul respectiv riscă, la rândul său, să se îmbolnăvească. Incidența bolii este crescută în anumite țări, cum ar fi Singapore. În aceste țări, 1,6 - 6 transfuzii din 10.000 sunt responsabile pentru răspândirea virusului. Virusul denga poate fi transmis și de la mamă la copil pe durata sarcinii sau la naștere
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
În aceste țări, 1,6 - 6 transfuzii din 10.000 sunt responsabile pentru răspândirea virusului. Virusul denga poate fi transmis și de la mamă la copil pe durata sarcinii sau la naștere. De regulă, acestea sunt singurele căi de transmitere a bolii. Riscul de îmbolnăvire gravă este mai mare în cazul sugarilor și copiilor mici, care suferă de boala denga, decât în cazul adulților. Probabilitatea de îmbolnăvire gravă este mai ridicată în cazul copiilor bine îngrijiți (dacă sunt sănătoși și bine hrăniți
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
poate fi transmis și de la mamă la copil pe durata sarcinii sau la naștere. De regulă, acestea sunt singurele căi de transmitere a bolii. Riscul de îmbolnăvire gravă este mai mare în cazul sugarilor și copiilor mici, care suferă de boala denga, decât în cazul adulților. Probabilitatea de îmbolnăvire gravă este mai ridicată în cazul copiilor bine îngrijiți (dacă sunt sănătoși și bine hrăniți). Acest lucru este diferit față de alte infecții care prezintă agravări în cazul copiilor subalimentați, bolnavi sau prost
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
cazul copiilor bine îngrijiți (dacă sunt sănătoși și bine hrăniți). Acest lucru este diferit față de alte infecții care prezintă agravări în cazul copiilor subalimentați, bolnavi sau prost hrăniți.) Riscul de îmbolnăvire gravă este mai ridicat la femei decât la bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
este diferit față de alte infecții care prezintă agravări în cazul copiilor subalimentați, bolnavi sau prost hrăniți.) Riscul de îmbolnăvire gravă este mai ridicat la femei decât la bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
la bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
prin organism, virusul se reproduce (se înmulțește). Leucocitele reacționează, producând în cantități mari proteine de semnalizare (așa-numitele citokine), precum interleukinele, interferonii și factorii de necroză tumorală. Aceste proteine cauzează febră, simptome asemănătoare celor de gripă și dureri puternice, specifice bolii denga. Dacă persoana suferă de o infecție severă (gravă), virusul se reproduce mult mai rapid în organismul acesteia. Deoarece virusul circulă în cantități mult mai mari, mult mai multe organe pot fi afectate (printre care ficatul și măduva osoasă). Lichidul
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]