21,364 matches
-
modelelor în managementul resurselor umane: A) Modele manageriale axate pe locul și rolul resurselor umane; în cadrul cărora distingem (de acestea ne vom ocupa separat): modelul taylorist-fordist axat pe predominarea factorului tehnologic; modelul japonez (lean production - al „producției blânde”) care pune accentul pe cooperarea dintre salariați și conducere, o redusă ierarhie a nivelelor operaționale, autocontrolul calității, aprovizio narea locului de muncă pe măsura necesităților (just in time), fără stocuri mari etc.<footnote Takahashi, Yoshiaki, „Theoretical and Practical Problems of Transferability of Japanese
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Nica, Elvira, Psihosociologia managerială, p. 210. footnote> C) Modele de tip „soft” sau „ hard”<footnote Pinnington, Ashly, Edwards Tony, op. cit., pp. 1 13. footnote> Modelele „soft” analizează managementul resurselor umane pe baza unor caracteristici ale resurselor umane propriu zise, pun accent pe dimensiunea umană și se concentrează pe a trata angajații ca bunuri de valoare și o sursă a avantajului competitiv, prin loialitatea, adaptabilitatea și performanțele lor, pe când modelele „hard” accentuează aspectul de resursă al MRU, resursele umane sunt un factor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
op. cit., pp. 50-66. footnote> Modelul Armstrong este axat pe analiza activităților de personal<footnote Armstrong, M., A Handbook of Personnel Management Practice, Kogan Page, London, 1992. footnote>. Sub un anumit aspect, modelul face parte din clasa „hard” (punctul C), punând accentul pe planificarea resurselor umane (care ar presupune obținerea, reținerea, motivarea și dezvoltarea resurselor umane necesare). Activitățile de personal, la rândul lor, sunt considerate a fi dependente de alte domenii în cadrul managementului personalului (schema 11). Schema 11. Procesul managementului personalului Modelul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a strategiei (tabelul 2). Tabelul 2 Patru școli de comparare a strategiei după Whittington<footnote Ibidem, p. 25. footnote> Tabelul 3 Șapte școli descriptive<footnote Ibidem, p. 27, după Minzberg, H. (1998). footnote> Școala Natura procesului Principiul relevant Antreprenorială Viziune Accentul pus pe viziunea asupra viitorului. Relevanța pentru afaceri de tip start-up unde există un lider carismatic Cognitivă Procese mentale Examinarea proceselor mentale și a planurilor conducătorilor. Examinarea aspectelor interne prin care strategia se poate distinge Învățarea Emergență A vedea planurile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de judecată și acțiune”<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, Gestion des ressources humaines (ediția a treia), Dunod, Paris, 2007, p. 5. footnote>. Dacă vom considera resursele umane ca determinate (în special), strategiile privind managementul resurselor umane vor pune accentul pe tehnologie, respectiv pe un număr redus de specialiști, generând tipologii specifice viziunii birocrate. Dacă vom considera că resursele umane se referă la actori relativ autonomi, strategiile vor pune accentul pe negociere, participare, calitățile charismatice ale liderului. Strategiile managementului resurselor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
determinate (în special), strategiile privind managementul resurselor umane vor pune accentul pe tehnologie, respectiv pe un număr redus de specialiști, generând tipologii specifice viziunii birocrate. Dacă vom considera că resursele umane se referă la actori relativ autonomi, strategiile vor pune accentul pe negociere, participare, calitățile charismatice ale liderului. Strategiile managementului resurselor umane se diferențiază și prin modul de a trata mecanismele schimbării (schimbări lente, de creștere sau schimbări de „ruptură”). „Pregătirea forței de muncă și promovarea anticipativă a schimbărilor în acest
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
plan secundar, cum ar fi politicile salariale, de securitate a muncii, performanțelor etc. „Managementul diversității se deosebește prin mai multe aspecte de egalitatea șanselor, contrar egalității care se pune în termenii de grup, diversitatea scoate în evidență o filosofie liberală. Accentul este pus pe individ, nu este vorba de a spune «femeile doresc» sau «noi gândim», ci de a menține pe toți aceia care contribuie la performanțele unei întreprinderii (...) În mod concret, politicile resurselor umane trebuie să permită să răspundem în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
postului; conturează sau exprimă îndemânările specifice, cunoștințele, abili tățile și alte caracteristici fizice și personale care sunt necesare pentru îndeplinirea unei lucrări<footnote Fisher, C.D., Schoenfeldt, L.F., Shaw, J.B., op. cit., p. 134. footnote>; specificația de personal sau profilul candidatului pune accentul și conține o descriere sumară a cerințelor umane ale postului sau a cunoștințelor, aptitudinilor și calităților ce trebuie îndeplinite de persoana care deține sau urmează să ocupe un anumit post; majoritatea specialiștilor în domeniu amintesc ca exemple: educația sau pregătirea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
s-o apreciem, în rest, nu putem decât să acumulăm o serie de informații "despre" literatură. Acest soi de scepticism este de fapt mult mai răspândit decât s-ar putea bănui, în practică, el se manifestă prin aceea că pune accentul pe fapte, pe elemente extrinsece operei literare și prin aceea că disprețuiește orice încercare de a vedea dincolo de ele. Judecata de valoare, judecata de gust, entuziasmul sunt lăsate 'la discreția cititorului ca o abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de "estetic" în istorie, filozofie și alte discipline similare. Nu există, evident, nici un alt motiv decât accentul pus pe "stilul" și organizarea expozitivă pentru a considera că, dintre toți oamenii de știință englezi, singur Thomas Huxley este vrednic să fie citit. Potrivit acestui criteriu, cu foarte puține excepții, popularizatorii vor fi preferați marilor creatori de sisteme: Huxley
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
perioade ale istoriei, domeniul funcției estetice crește sau descrește: corespondența personală a fost considerată uneori o formă artistică, de asemenea și predica, în vreme ce astăzi, potrivit tendinței contemporane împotriva confuziei genurilor, se produce o îngustare a funcției estetice, se pune un accent deosebit asupra purității artei, are loc o reacție împotriva panestetismuilui și a pretențiilor lui formulate de estetica de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cel mai nimerit este să nu se considere drept literatură decât operele în care funcția estetică este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu zugrăvește gelozia în general, ci gelozia lui Othello, felul special de gelozie pe care poate s-o simtă un maur căsătorit cu o venețiană. *4 Teoria și apologetica literară pot pune accentul fie pe caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări de accent nu există numai în .teoria literară
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Teoria și apologetica literară pot pune accentul fie pe caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări de accent nu există numai în .teoria literară, în practica literară, gradul specific de generalitate sau particularitate variază de la operă la operă și de la perioadă la perioadă. Pilgrim (Pelerinul) și Everyman (Fiecare om) vor să reprezinte omenirea. Dar Morose (Morocănosul) din comedia
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea consideră literatura ca fiind oarecum o combinație de "discursiv" și de "reprezentativ". Dar elementul mitic sau imaginile arhetipice ale literaturii ar corespunde ideii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lucru într-un pasaj dintr-o Ars Poetica. Ei scriu o Apărare sau o Apologie a poeziei : echivalentul literar a ceea ce în teologie se numește "apologetică". *18 Scriind în acest scop și adresându-se acestui public, firește că ei .pun accentul mai mult pe "utilitatea" decât pe "plăcerea" literaturii ; și de aceea astăzi, ar fi ușor, din punct de vedere semantic, să se identifice "funcția" literaturii cu relațiile ei extrinsece. Dar de la mișcarea romantică încoace, poeții au dat adesea un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de studii, multe dintre ele influențate de Spengler, asupra omului-gotic, omului baroc - toți presupuși a fi complet diferiți de epoca noastră, trăind într-o lume proprie. În studiul literaturii, această încercare de reconstituire istorică a dus la punerea unui puternic accent pe intențiile autorilor, intenții care se presupune că pot fi studiate în cadrul istoriei -criticii și a gustului literar. De obicei se consideră că dacă putem stabili aceste intenții și putem constata că autorii și le-au realizat, critica nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar fi traducerile și imitațiile, de cele mai multe ori ale umor autori de mina a doua, fie de preistoria unei capodopere, migrația și răspândirea temelor si formelor ei. Astfel concepută, "literatura. comparată" .pune accentul pe factori externi; iar declinul acestui tip de "literatură comparată" în ultimele decenii reflectă tendința generală de îndepărtare de la accentuarea unilaterală a "faptelor", a surselor și influențelor. O a treia concepție reușește totuși să înlăture toate aceste critici, identificând "literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
redactor-șef devine pentru o lungă perioadă Arhip Ciubotaru (până în decembrie 1987, cu excepția anilor 1961-1970, când revista e girată de Emilian Bucov, care îi impune o direcție oficială pronunțată). Din martie 1988 revista este total restructurată și orientată național, cu accentul pus pe valorificarea culturii române din Basarabia și pe cercetarea „petelor albe” din istorie. La început, colegiul redacțional era format din Valeriu Babanski (secretar responsabil), Vladimir Beșleagă, Nicolae Costenco, Ion Druță, Bogdan Istru, Vasile Levițchi, Victor Prohin, Serafim Saka, Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e înveluit ca într-un strai de eres, compoziția devine mitică, scenele se petrec pare-că sub bolțile unei imense catedrale"57. Vis-viziune-poezie, idee-imagine-fantezie, legendă-mit-misticism, Cioflec utilizează toate aceste izomorfisme tipic simboliste pentru a descrie pictura lui Puvis de Chavannes, cu accentul pe pictura de mari dimensiuni. Există pictori români care emulează cu arta simbolistă a lui Chavannes? Gabriel Badea-Păun recunoaște în două dintre proiectele picturilor de mari dimensiuni ale lui Michel Simonidy, precum Munca și Abundența, destinate boltei holului central și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în această căutare a luminii mediteraneene care corespunde întoarcerii în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske descifrează în cazul artei lui Gustav Klimt o prospectare similară celei freudiene a teritoriului de fascinație și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei în care artele (muzica, literatura) deschid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l practică artista, manieră informată de o sensibilitate Art Nouveau. Mina Bick Wepper îi fusese elevă Ceciliei Cuțescu-Storck la Școala de Belle Arte din București și își completase studiile la München și la Dresda. Toate cele trei panouri pun accentul pe o feminitate care participă la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trupului indică aceasta, dar și gestul cochet cu care ar vrea să-și strângă părul, deși atitudinea față de propria nuditate rămâne aceeași cu a copiilor din preajma ei. Grația ei se impune cu conștientizarea propriei feminități, privirea a dobândit un alt accent, ea nu mai dă curs impulsului de vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descriptiv, moartea dobândind sensul unei binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început determinate: unul din ele trebuia să fie fratele său, altul un demon în chip de înger, blând dar implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]