21,727 matches
-
dejuca destinul, îl trimite pe copil în țări cât mai îndepărtate de casă. Mama lui are mulți pețitori, dar îl acceptă numai pe fiul ei. Forța fatalității, autoritatea infailibilă a destinului reprezintă nodul fundamental din narațiunea Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui [B.P. Hasdeu]. Elena Niculiță-Voronca include în Datinile și credințele... o poveste în care "un filosof" spune părinților ce anume "îi era scris" copilului în viață: "Să facă trei maice îngreunate, să-l omoare pe tatăl său și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
-l dă părinților copilului. "Cât o trăi tăciunele, copilului vostru n-o să i se clintească nici măcar un fir dă păr pă cap, da dacă tăciunili o să să facă cenușă și o să să stârpească, atât i-a fost." Copilul crește, se căsătorește, are "și doi fluturi de copii", moare femeia lui. În cele din urmă, se ajunge la prezicerea inițială. Omul pleacă la pădure împreună cu fiul său, nora face curat prin gospodărie și aruncă tăciunele păstrat cu atâta grijă până atunci. Bărbatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
secvență introductivă a narațiunii, care se înscrie și ea în, paradigma "om fără noroc", în care "om necăjit", "om lovit de necazuri" reprezintă variante sinonimice, generalizând polul negativ al unui destin marcat dramatic de contrastul dintre reușită ("oameni tare cumsecade, căsătoriți") și eșec (,,n-avusesă dăloc parte dă bucurii"). Acest conflict domină întreaga narațiune, nu numai prin natura întâmplărilor povestite (un destin reușit întrerupt brutal de împlinirea ursitei), ci și la nivel stilistic. Al doilea proverb (variantă la "Soarele că e soare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stau în mări, cântă, se plimbă și mâncă. Le-o înșelat un fecior de împărat de s'or prăpădit. El s'o făcut fată, ca să le poată prinde pe ele - pe Crăiasa zânelor." În basmul Copiii negrilor [Păun - Angelescu], se căsătoresc doi copii mici. Născut pe întuneric, protagonistul pornește în căutarea luminii. În acest drum, el își găsește perechea; cum o vede, eroul o și recunoaște: "A, asta e nevasta mea. A luat-o și el la spinare și cu focu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mama și de unchii lui să-l vadă însurat așa de mic." Ajuns acasă, personajul civilizator aduce lumina, aprinde lampa, face focul, le reproșează unchilor că i-au lăsat mama fără lumină, fără foc, iar între timp el s-a căsătorit. Rudele vor să-i vadă soția, fata născută atunci, îi și ia mă-sa p-amândoi și-i pune într-o copaie, unu' la un cap și unu' la un cap, să-i legene. În sfârșit, eroul își ajută și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
-i legene. În sfârșit, eroul își ajută și unchiul să se-nsoare, pentru că era singurul care putea să scoată paloșul din tufanul de la poarta împăratului. Sim. FI. Marian susține că: "Epoca în care îndătinează românii din Dacia traiană a se căsători este pentru partea femeiască, în genere, de la 15-20 de ani, iar pentru cea bărbătească de la 18-30 ani. De la 20, respectiv de la 30 de ani, începând înainte, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii burlaci, sau feciori tomnatici." Basmul Călugăraș [Săncescu] deapănă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lasă acolo, nu înainte de a-i spune mamei tranșant: "-Mamă, io am adus fata asta și-o prinz' ca o soră a mea. Dac-oi avea zile, șî oi avea noroc să mai viu înapoi dă la armată, io mă căsătoresc cu ea. Iar dacă nu, să să căsătorească și ea cu cine o putea." E o înțelegere adecvată transformărilor din viața comunității tradiționale, reflectate în gândirea protagonistului, dublată de înțelepciunea mamei: Da ce, poate-o fi norocul tău, pentru că toate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tranșant: "-Mamă, io am adus fata asta și-o prinz' ca o soră a mea. Dac-oi avea zile, șî oi avea noroc să mai viu înapoi dă la armată, io mă căsătoresc cu ea. Iar dacă nu, să să căsătorească și ea cu cine o putea." E o înțelegere adecvată transformărilor din viața comunității tradiționale, reflectate în gândirea protagonistului, dublată de înțelepciunea mamei: Da ce, poate-o fi norocul tău, pentru că toate astea urmează la noroc." În Fata din sicriul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că nu mai este pură. Îndrăgostit de fată, flăcăul se-ntoarce la tatăl lui cu darul promis la naștere. Dialogul dintre cei doi evidențiază un conflict deschis; tatăl nu este de acord cu aleasa fiului si-i cere să se căsătorească cu o altă fată. "Să duce la ea, stă vo câteva zile... Deci, duminică-i nunta." Lăsând fata să doarmă cu "un păpușoi din fluor, un voinicel de flori", se-ndreaptă spre nunta sa. În cele din urmă, tatăl încuviințează
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tu să nu-mi bănuiești niciodată, când voi face ceva, că mai mult n-o să mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu." S-au suit în spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o întreabă de ce reacționează așa, ea îi spune că dracii luau sufletul tatălui și-i era milă de el; dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mânz, care devine cât un zmeu după un an, putând să zboare prin "torțele cerului". Calul pătrunde pe fereastra foișorului, unde un împărat și-a izolat fata și băiatul a sărutat fata. Aceasta îi declară tatălui ei că se va căsători numai cu acela care a pătruns în foișor și a sărutat-o. O nuntă pecetluiește legătura celor doi; însuși Soarele este impresionat de frumusețea miresei, își abandonează treburile. Mama Soarelui își ceartă fiul, dar a doua zi, fură fata. Mirele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu a celor care să trăiască în curțile împărătești. "De asta n-avea noroc". Se întoarce la tatăl său și, după ce-i istorisește povestea întâlnirii cu Dumnezeu, acesta i-a dat "o treabă de făcut pe la țarcul oilor". Feciorul se căsătorește cu Tunsâlica (fata găinăresei de la curțile craiului); ea îl învață să spună tuturor că nu știe nimic de averea dobândită ("nu știu, nu-s ale mele; Tunsâlica știe, Tunsâlica are"), deoarece nevasta lui "avea altă zodie" decât el. O dată, susține
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat [Ioniță] are ca nucleu epic secvența pețitului, iar inelul reprezintă aici simbolul legământului dintre doi tineri. Un flăcău frumos și înstărit merge în pețit să "găsească pă unde ar fi fete de el
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dintre acei ce cară noroc la fetele cele bătrâne: asta rămâne în socoteala vreunui suflet bun și ușor la purtat păcate grele!" Tot un basm nuvelistic este și Moșu și copilu [Robea], în care băiatul își îndeamnă tatăl să se căsătorească. Moșul se căsătorește cu o femeie tânără, care-și face anumite socoteli: "va trăi pe banii uncheșului și poate moare uncheșul și-și va găsi unul tânăr". Femeia își găsește un om care "făcea de ea", pe care-l invită
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cară noroc la fetele cele bătrâne: asta rămâne în socoteala vreunui suflet bun și ușor la purtat păcate grele!" Tot un basm nuvelistic este și Moșu și copilu [Robea], în care băiatul își îndeamnă tatăl să se căsătorească. Moșul se căsătorește cu o femeie tânără, care-și face anumite socoteli: "va trăi pe banii uncheșului și poate moare uncheșul și-și va găsi unul tânăr". Femeia își găsește un om care "făcea de ea", pe care-l invită să vină la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ori de luat din cuiul lui, iar asta se întâmpla când omul lipsea de-acasă; fata avea grijă să nu iasă cuiul din perete sau să se piardă. Pepelea, îndrăgostit de cuiul de lemn și fata tot așa, s-au căsătorit. În Povestea cu doi prieteni buni [Canciovici], doi prieteni pun la încercare nevestele, una frumoasă, iar cealaltă, urâtă "să nu se mai uite altul la ea". Nici una dintre ele nu se dovedește fidelă bărbatului. Dacă cea frumoasă a primit în schimbul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
arcadiană, Hecate, Persefona) sau cu părul format din șerpi (Gorgona, Eriniile etc.)" Tatăl unui băiat de-nsurat [Oprișan, II, Frumoasa lumii] îi dă acestuia o sută de groși, ca să se ducă la oraș să muncească, să facă bani și să se căsătorească. În drumurile sale, de la "o întreprindere la alta", flăcăul întâlnea, de fiecare dată, același om cu o ladă de vânzare, care spunea: Cine o s-o cumpere, o să-i pară rău, cine n-o s-o cumpere, tot o să-i pară rău
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
protagonistului este întrupat într-un iepure. Misiunea iepurașului apare rostită clar: "Eu ți-am ieșit înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului d-tale!" Căpiță se căsătorește după o serie de încercări cu fata lui Holeră-împărat. O voce auctorială se confesează auditoriului: "că așa-i norocul, feții mei, ca și iepurele; unde i-i omului mai greu și mai lehamite de viață, acolo i se arată norocul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
obținerea de rochii prețioase, apoi din piele de păduche și de purice. Fata fuge cu rochiile. Este băgată în cocina porcilor, apoi ea merge la balurile din curtea împăratului cu rochiile neobișnuite. Fiul împăratului îi dăruiește un inel și se căsătoresc. În basmul Împăratul cel fără de lege [Ispirescu], unui împărat, murindu-i împărăteasa, acesta a vrut să ia de soție chiar pe fiica lui. Ea ceru răgaz de trei zile și o piele de urs, apoi un nou răgaz de trei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Tatăl fetei află despre norocul fetei și vrea s-o piardă. Fata naște un copil frumos ca soarele, în timp ce împăratul era plecat. În două basme din aceeași colecție [Sur - Vultur, Stăncescu] se prezintă un motiv identic: tatăl vrea să se căsătorească cu fiica sa. În Fata popii a cu stern ("A fost un popă și o preoteasă; preoteasa cic-ar fi avut un stern de frumoasă ce era, și fii-sa, c-aveau o fată, era leită-poleită mă-sa") și Fata
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
îndemnând-o să fugă de-acasă acoperită cu pielea de măgar, însoțită de un cufăr cu haine și cu bijuterii. Fata ajunge la "o moșioară", unde se angajează la cotețul curcanilor și cocina porcilor. În cele din urmă, fata se căsătorește cu un prinț, dar cu consimțământul tatălui care, între timp, se căsătorise cu o văduvă, uitând de dragostea lui nepotrivită. În Folclor din Dâmbovița [Păun - Angelescu], am identificat acest aspect într-un singur basm. Înainte de a muri, o preoteasă îi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de un cufăr cu haine și cu bijuterii. Fata ajunge la "o moșioară", unde se angajează la cotețul curcanilor și cocina porcilor. În cele din urmă, fata se căsătorește cu un prinț, dar cu consimțământul tatălui care, între timp, se căsătorise cu o văduvă, uitând de dragostea lui nepotrivită. În Folclor din Dâmbovița [Păun - Angelescu], am identificat acest aspect într-un singur basm. Înainte de a muri, o preoteasă îi cere preotului să-și caute pentru recăsătorire, o altă preoteasă care să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dat la o parte, iar atunci a apărut o fereastră. În fața ferestrei era un zarzăr înflorit. Am povestit bunicii visul. Ea mi l-a tălmăcit. M-a sfătuit să plec spre sud, unde am găsit fericirea și unde m-am căsătorit" (I.R., Botoșani, 50 ani). Fără a ține seama de o tradiție anume (creștină sau necreștină), divinația devine o parte integrantă a religiei. Dintru începuturi, fiecare spațiu socio-cultural a încercat să dezvolte independent practici și forme specifice ale divinației. Astfel, putem
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
superstițiilor populare. Iată două exemple semnificative în acest sens: 1. fetele de măritat se leagă la ochi și merg să aleagă un par din gard. În funcție de felul cum arată acesta se poate face și portretul celui cu care se va căsători (ursitul va fi bătrân dacă lemnul era uscat, tânăr și frumos dacă lemnul era verde, cu frunze); 2. dacă în preajma casei cântă cucuveaua sau dacă va cădea din cui o icoană este semn că cineva va muri din acea casă49
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
românesc, mai ales atunci când practicile divinatorii aveau ca scop aflarea ursitului 80. În perioade precise, fetele mari se legau la ochi iar apoi alegeau un par din care era confecționat gardul. În funcție de alegerea făcută, se interpreta că fata se va căsători fie cu un fecior chipeș și bogat dacă parul este drept și cu lăstari sau cu un bărbat bătrân dacă parul este uscat etc. Practica poartă în Moldova numele de vergelat. "Punțile de la Anul Nou, vergelatul în toate ipostazele sale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]