22,345 matches
-
orice ritual este efectul, sau motivul mascat, al utilizării unor droguri euforizante sau halucinogene. Dar orice ritual cultural încearcă să pătrundă în lumea misterelor pe care „universul nebuniei” îl oferă din plin. Cele mai utilizate droguri sunt alcoolul (bețiile orgiastice), drogurile halucinogene care produc stări de extaz (mescalina, psilocibina, LSD-25, hașișul etc.). Dacă nebunia este prezentă, în diferite forme și grade de intensitate, în marea majoritate a ritualurilor culturale, nu trebuie să afirmăm că orice ritual cultural este într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mescalina, psilocibina, LSD-25, hașișul etc.). Dacă nebunia este prezentă, în diferite forme și grade de intensitate, în marea majoritate a ritualurilor culturale, nu trebuie să afirmăm că orice ritual cultural este într-un raport direct de condiționare cu utilizarea unui drog psihotrop. În cele de mai sus ne-am referit în primul rând la ritualurile culturale care utilizează drogurile psihotrope, tocmai pentru a sublinia prin aceasta relația care există între nebunie și conduitele culturale ritualizate. Dincolo de aspectele culturale, aceste forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
majoritate a ritualurilor culturale, nu trebuie să afirmăm că orice ritual cultural este într-un raport direct de condiționare cu utilizarea unui drog psihotrop. În cele de mai sus ne-am referit în primul rând la ritualurile culturale care utilizează drogurile psihotrope, tocmai pentru a sublinia prin aceasta relația care există între nebunie și conduitele culturale ritualizate. Dincolo de aspectele culturale, aceste forme de manifestare colectivă ale „nebuniei”, reprezintă teme de reflecție psihopatologică și psihanalitică în care trebuie să „vedem” și să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și conduitele culturale ritualizate. Dincolo de aspectele culturale, aceste forme de manifestare colectivă ale „nebuniei”, reprezintă teme de reflecție psihopatologică și psihanalitică în care trebuie să „vedem” și să „înțelegem” natura umanului, așa cum am arătat mai sus. Nevoia sau apelul la droguri nu este un fapt întâmplător sau un simplu divertisment. Specific conduitelor umane supuse cenzurii, el reprezintă o formă de „descărcare simbolic-sublimată”, cu caracter periodic, a pulsiunilor inconștientului colectiv, specifică și necesară comunităților social-umane. Psihozele experimentale Dacă obținerea de stări sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simplu divertisment. Specific conduitelor umane supuse cenzurii, el reprezintă o formă de „descărcare simbolic-sublimată”, cu caracter periodic, a pulsiunilor inconștientului colectiv, specifică și necesară comunităților social-umane. Psihozele experimentale Dacă obținerea de stări sau de trăiri psihice paradoxale prin ingestia de droguri psihotrope cu acțiune psihodisleptică este cunoscută de multă vreme, „medicalizarea” acestor practici culturale reprezintă o problemă de dată relativ recentă. Descoperirea acțiunii psihotrope a fenotiazinei, care a marcat începutul erei psihofarmacologice, a fost urmată la scurtă vreme de o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sinteză cu efect psihodisleptic, produc tablouri clinico-psihiatrice dintre cele mai variate, așa cum sunt ele întâlnite în clinica psihiatrică, modelul experimental situându-se în paralel cu modelul natural. Ceea ce este caracteristic constă în faptul că tulburările care apar după administrarea drogurilor se retrag complet, fără sechele, după ce acesta a fost metabolizat și eliminat din organism. Natural că aceste cercetări experimentale au o valoare științifică incontestabilă, dar ele rămân „experimente”. Din ele putem trage anumite concluzii teoretice și practice utile, dar ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid a conștiinței; - o scădere a tensiunii psihice a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu efect halucinogen de tipul: LSD, mescalină, psycocibină, atropină, scopolamină, cocaină, alcool etc; - deprivarea senzorială poate declanșa apariția de halucinații; - izolarea, recluziunea sau singurătatea. Din cele de mai sus, se poate desprinde faptul că tulburările de percepție ocupă un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o puternică încărcare emoțional-afectivă a individului. Comportamentul delictual este o trăsătură dominantă a stării de dezechilibru psihic, care generează o stare dis-socială. Ea se manifestă prin furt, abuz de încredere, vagabondaj, uzurparea de titluri și funcții, consumul și traficul de droguri etc. Clasificarea psihopatiilor De regulă se consideră că psihopatiile sunt tulburări psihopatologice de caracter și personalitate specifice vârstei adulte. J. de Ajuriaguerra, ca și alți autori, le semnalează și la copii, numindu-le personalități neobișnuite. Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comit acte infracționale de diferite forme și gravități, f) incapabili de a desfășura o activitate profesională teoretică sau practică utilă, susținută, continuă, indisciplinați, nepunctuali, instabili, vanitoși, suspicioși, invidioși față de colegii lor, g) tendință la delicventă și criminalitate, apetență pentru alcool, droguri, conduite de refugiu sau agresiune (suicid, criminalitate), tendință la perversiuni. Făcând o sinteză a acestor aspecte mai sus menționate, E. Dupré afirmă că viața psihopaților se înfățișează ca o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, internări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de anihilare (distrugerea coerenței sinelui), - organizare haotică a dezvoltării libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nervos central (meningite, encefalite, meningoencefalite), tumori cerebrale, malformații ale creierului, boli neurologice asociate cu tulburări psihice (coree cronică Huntington, maladia Parkinson, scleroză în plăci etc.). b) Psihoze toxice, grupând afecțiuni psihice grave consecutive unor intoxicații cronice, ale sistemului nervos (alcool, droguri psihotrope etc.). c) Psihoze metabolice și carențiale care pot apărea ca o consecință a unor tulburări somatice (insuficiența hepatică cronică, insuficiența renală cronică, encefalopatia porto-cavă, diabet, pelagră, boli somatice cronice consumptive, stările terminale ale unor afecțiuni somatice etc.) în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cursul căruia este afectat sistemul personalității globale a bolnavului, având un aspect de deteriorare specifică; 5) intoxicația și abstinența, în care tulburarea este asociată cu ingestia sau cu reducerea aportului unor substanțe excitante, euforizante, de tipul alcoolului sau a drogurilor psihotrope halucinogene; 6) sindroamele metale organice care constituie o categorie reziduală a sindroamelor organice cerebrale. R. Mitrray, P. Murray și A. Thorley disting în cadrul sindroamelor organice cerebrale, două grupe principale de tulburări psihopatologice: 1) Reacția organică acută sau starea confuzională
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
substanțe care trezesc apetența și dau obișnuință, creând în felul acesta o stare de dependență a bolnavului, necesitând un aport continuu și crescut de substanță toxică. Cele mai cunoscute și frecvent utilizate substanțe cu efect toxic neuropsihic sunt alcoolul și drogurile, în această din urmă categorie fiind incluse numeroase substanțe naturale sau de sinteză. Utilizate de umanitate din cele mai vechi timpuri, ele au constituit o problemă medicală permanentă, consumul lor fiind legat de factori magico-religioși, dar și de conduitele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei vieți precare sau nefericite din punct de vedere material, social sau moral. Cunoscute în mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestări psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență devine, într-un scurt interval de timp, obișnuință tiranică de care bolnavul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență devine, într-un scurt interval de timp, obișnuință tiranică de care bolnavul nu se mai poate desprinde, ducându-l la nevoia imperioasă a unui aport crescut și permanent al drogului respectiv, de a cărei administrare devine dependent. Consecințele utilizării alcoolului sau a drogurilor sunt extrem de nocive și variate pentru individ. Dependența de toxic produce grave degradări ale personalității în plan psihic, complicată cu tulburări neurologice și somatice dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un scurt interval de timp, obișnuință tiranică de care bolnavul nu se mai poate desprinde, ducându-l la nevoia imperioasă a unui aport crescut și permanent al drogului respectiv, de a cărei administrare devine dependent. Consecințele utilizării alcoolului sau a drogurilor sunt extrem de nocive și variate pentru individ. Dependența de toxic produce grave degradări ale personalității în plan psihic, complicată cu tulburări neurologice și somatice dintre cele mai diferite. La acestea se adaugă și importante modificări de comportament, dar și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând, o problemă medico-socială și de igienă mintală colectivă. Din punct de vedere psihopatologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse două mari categorii de manifestări, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul și toxicomaniile, înțelegând prin acestea din urmă utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de sinteză (substanțe psihotrope). Le vom prezenta în continuare. Alcoolismul Alcoolismul este o formă de toxicomanie majoră foarte răspândită, constând în utilizarea regulată și progresivă cantitativ a băuturilor alcoolice, cu consecințe negative multiple pentru individul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral, deficit mnezic marcat, tulburări de atenție, bufee delirante nesistematizate. Evoluția clinică este progresivă. Toxicomaniile Toxicomania sau dependența de droguri este o stare psihică și somatică rezultând din interacțiunea dintre individ și un produs psihoactiv (psihotrop) specific, având ca urmare tulburări de comportament și alte reacții care presupun o dorință invincibilă, permanentă, continuă sau periodică, de a consuma drogul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de droguri este o stare psihică și somatică rezultând din interacțiunea dintre individ și un produs psihoactiv (psihotrop) specific, având ca urmare tulburări de comportament și alte reacții care presupun o dorință invincibilă, permanentă, continuă sau periodică, de a consuma drogul pentru a obține anumite efecte psihice. Această stare duce la obișnuință și dependență de aport a drogului, care, în cazul când este suprimat, declanșează tulburări severe de diferite forme, grade și intensități din partea acestor indivizi. Dependența poate fi legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihotrop) specific, având ca urmare tulburări de comportament și alte reacții care presupun o dorință invincibilă, permanentă, continuă sau periodică, de a consuma drogul pentru a obține anumite efecte psihice. Această stare duce la obișnuință și dependență de aport a drogului, care, în cazul când este suprimat, declanșează tulburări severe de diferite forme, grade și intensități din partea acestor indivizi. Dependența poate fi legată de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumite efecte psihice. Această stare duce la obișnuință și dependență de aport a drogului, care, în cazul când este suprimat, declanșează tulburări severe de diferite forme, grade și intensități din partea acestor indivizi. Dependența poate fi legată de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abuzive și îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la obișnuință și dependență de aport a drogului, care, în cazul când este suprimat, declanșează tulburări severe de diferite forme, grade și intensități din partea acestor indivizi. Dependența poate fi legată de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abuzive și îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
severe de diferite forme, grade și intensități din partea acestor indivizi. Dependența poate fi legată de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abuzive și îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o substanța psihotropă de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutica și care este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abuzive și îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o substanța psihotropă de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutica și care este utilizat în doze „ne-terapeutice” și în scopuri „ne-medicale”. În scopul transformării utilizării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abuzive și îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o substanța psihotropă de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutica și care este utilizat în doze „ne-terapeutice” și în scopuri „ne-medicale”. În scopul transformării utilizării drogurilor în sfera toxicomaniilor, au rol următorii factori
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]