22,461 matches
-
instituție. În colecția muzeului se păstrează o mandibula completa de mamut (Mammuthus primigenius), material descoperit cu ocazia săpării căminului pentru turbina la moara de lângă stațiunea balneară, în anul 1932, la 8 m adâncime. De asemenea, un alt exemplar rar este fragmentul de molar de mamut, descoperit în albia Crișului-Negru, în anul 1964. Din anul 1952 funcționează o bibliotecă comunală, având la începuturi peste 27.000 de volume. Activitatea bibliotecii este coordonata și sprijinită, în zilele noastre, de către Consiliul Local Tinca. Cu privire la
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
trăirile, opunându-le spațiilor terorizante, spațiilor-capcană etc., „oferite“ de regimurile totalitarismului. În programul "reflux generației" "(the generation of deep clearness)", sau "generația retragerii la matcă și a cristalizărilor în profunzime", după cum sublinia Ion Pachia Tatomirescu, într-unul din manifestele paradoxismului, "Fragmente din scrisoarea-răspuns al unui poet dacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus - ianuarie 1985...", publicat în revista londoneză, "Convergențe Românești" / "Romanian Convergences" — Periodical of Romanian Culture and Civilisation (numărul 5), din mai 1985, utopismul se relevă din „platforma disipativ-grupului“, fiind bine
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
este un spațiu de oficieri grave în care cosmicul se înfățișează ca o mai pură natură, în care naturalul apare ca o mai umană ipostază a lucrurilor, în care lucrurile toate pregătesc procesiuni nupțiale erotice. Eul poetic este insinuat în fragmentele tuturor viziunilor, despre el este vorba de fapt, dincolo de toate măștile entuziasmelor romantice: "în fața amurgului, în fața luminii, a nordului sau a cerului". Remarcabilă este prospețimea acestui limbaj ce putea fi redescoperit ca vetust: "Pe colinele galbene umblă cântece în piei
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
a dispărut. Alexandru Ponehalschi, autorul picturii murale și a icoanelor, este o remarcabilă personalitate artistică din Maramureșul secolului al XVIII-lea, fiind atașat stilistic și din punctul de vedere al programului iconografic abordat tradiției postbizantine. Aceluiași pictor îi datorăm și fragmentele păstrate în naos și pronaos. În schimb, pictura absidei altarului, din 1812, aparține lui Ianoș Opriș, ce semnează acest ansamblu mural de factură baroc, concomitent cu icoana „Încoronarea Mariei”, de pe masa altarului. În biserică se păstrează, de asemenea, un mare
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei. În Evul Mediu exista o tradiție de a impune copiilor să lingă mierea de pe o scândură având inscripția unor fragmente din Tora. Tradiția de a consuma produsele lactate are câteva explicații tradiționale, una fiind amintirea cuvintelor lui David despre Tora ca fiind ca "lapte și miere sub limbă". O altă explicație este că înaintea dăruirii Torei evreii nu cunoșteau încă
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
Bum” și „What a Night”, dar și cântece nelansate în trecut. Pentru debutul sau, DeLuna a abordat mai multe genuri muzicale. Piesele de pe "9 Lives", interpretate în engleză și spaniolă, conțin influențe dancehall, Latin-pop, Euro-pop, R&B, freestyle, existând și fragmente de operă. Allmusic observa capacitatea cântăreței de a aborda mai multe stiluri și abilitățile sale vocale considerabile. Andy Kellman apreciază cântece că „Feel What I Feel”, „Be Remembered”, „Love Me. Leave Me” și „Whine Up”, fiind de părere că acestea
Kat DeLuna () [Corola-website/Science/309008_a_310337]
-
români și sași, să se refugieze peste munți, în Țara Românească sfătuindu-l pe Stephan Roth să facă același lucru. Într-o scrisoare adresată lui George Bariț, din 20 martie 1848, Roth sublinia: "„Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”." În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soția și s-a întors
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
-i poartă numele. Istoricul Otto Folberthi i-a tipărit scrierile în șapte volume. Editura "100 + 1 Gramar" a editat lucrarea "Stephan Ludwig Roth, Lupta pentru limbă în Transilvania" cu o prefață de academicianul Camil Mureșanu. Cartea cuprinde o selectie de fragmente din lucrarea lui Stephan Ludwig Roth, "Lupta pentru limba în Transilvania (1842)" și o selecție de documente ale vremii privind situația social-politică din această provincie istorică, precum și unele aprecieri și mărturii despre personalitatea lui Stephan Ludwig Roth. Traducere Cristina Teodorescu
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
cu o iubire de libertate națională și individuală în care atât reacția împotriva opreliștilor bisericești cât și atitudinea poporului în fața cuceritorului spaniol sunt răspicat exprimate. Cel dintâi document sigur cu privire la o reprezentație improvizată cu actori mascați este oferit de un fragment din 1565 păstrat din dialogurile lui Massimo Trojano. La numai câțiva ani apare înregistrată trupa Gelosi, apoi tot atât de spontan ca jocul însuși, o mulțime de trupe: Accesi, Infiammati, Confidenti, Uniti, Desiosi, Diana etc. Textul commediei dell’arte judecat aparte, rupt
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
înlăturate cele trei turle, iar biserica a fost acoperită cu o învelitoare unitară din tablă de cupru, după modelul din tabloul votiv. Dulgherul restaurator Gh. Balan a refăcut tâmplăria acoperișului, iar pictorul restaurator Dan Mohanu a consolidat pictura interioară, precum și fragmente din fresca exterioară. S-a început restaurarea zidului de incintă, dar lucrările au fost brusc întrerupte de desființarea în 1977 a Direcției Monumentelor Istorice. În anul 1990, Dobrovățul și-a redobândit destinația inițială de așezământ monahal, cu obște de maici
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
paleontologistul Mammadali Huseynov au descoperit una din cele mai vechi așezări preistorice ale omului pe teritoriul Euroasiei din epoca paleoliticului (epoca de piatră). Aici, în stratul așel, alături de uneltele de munca si de resturile de mamifere, a fost descoperit un fragment al maxilarului omului fosil, Azîhantrop. Prin cercetarea straturilor din peștera Azîh s-a reușit sa se urmărească succesiunea epocilor paleoliticului inferior (doșel, șel și așel) și paleoliticului mediu (mustier). În cele mai adânci straturi din peștera Azîh s-au descoperit
Peștera Azâh () [Corola-website/Science/309178_a_310507]
-
se știe dacă biserica a aparținut comunității maghiare sau celei românești, ori a fost folosită de ambele, evident, în perioade de timp diferite. Cert este că era o construcție destul de mare din piatră și cărămidă, cum se poate vedea din fragmentele ce au rămas până azi. Documentul Andreian menționeaza că aici s-a găsit o monedă cu inscripție slavonă, ceea ce poate duce la concluzia că biserica a aparținut românilor, măcar într-o anume perioadă. De acest locaș se leagă un eveniment
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almașului și-n aceste circumstanțe localnicii au fost surprinși în biserică. Tătarii ar fi incendiat-o, pricinuind moartea lor. Stau mărturie fragmentele de oseminte umane și dinți descoperite la săpături sumare. Documentul Andreian arată că după anul 1800 se mai păstrau porțiuni de ziduri, iar domnii locului i-au obligat pe țărani să care pământ și să acopere osemintele. Locuitorii care au
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Fizulu, arheologii azeri au descoperit una din cele mai vechi așezări preistorice ale omului pe teritoriul Euroasiei din epoca paleoliticului (epoca de piatra). Aici, în stratul așel, alături de uneltele de munca si de resturile de mamifere, a fost descoperit un fragment al maxilarului omului fosil - azîhantrop. Prin cercetarea straturilor din peștera Azîh s-a reușit sa se urmărească succesiunea epocilor paleoliticului inferior (doșel, șel și așel) și paleoliticului mediu (mustier). În epoca paleoliticului mediu, in Azerbaidjan, după toate probabilitățile, deja se
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
neobișnuite ale elaborării compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la formarea unei multitudini de mituri în jurul recviemului. În ultimii ani dinaintea morții sale, Mozart s-a dedicat tot mai mult muzicii religioase - o mulțime de fragmente de Kyrii sunt datate aparținând anilor 1787 - 1791. Compozitorul a încercat să își asigure un mijloc suplimentar de venit în domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
cele două formații "cu cele mai mari șanse de succes". După un turneu în Scandinavia alături de formația Small Faces Yes a interpretat un concert solo la Queen Elizabeth Hall pe 21 martie 1970. A doua parte a concertului a inclus fragmente din al doilea lor album, "Time and a Word", acompaniați de o orchestră formată din 20 de membri. Banks, nemulțumit de ideea de a înregistra cu o orchestră și de concedierea lui Flynn în acel an, a părăsit formația în
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
Wakeman era un muzician de studio, interpretând cu artiști precum T. Rex, David Bowie, Cat Stevens și Elton John. Lansat pe 26 noiembrie 1971 al patrulea album, "Fragile", a demonstrat interesul lor tot mai mare pentru structurile muzicale clasice, un fragment din lucrarea "Pasărea de Foc" a lui Igor Stravinski fiind redată la începutul concertelor lor începând cu turneul 1971-1972. Fiecare membru a interpretat o melodie solo pe album și a marcat începutul colaborării lor cu artistul Roger Dean, care a
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
dinspre Proclus (412-485), ultimul conducător al Școlii neoplatonice ateniene, înainte ca aceasta să fie închisă de către împăratul creștin Iustinian și ca ultimii ei reprezentanți să se mute în Persia. Unii exegeți susțin chiar că există pasaje pseudo-areopagitice care redau fidel fragmente întregi din Proclus. Abia în perioada Renașterii această origine a fost contestată pentru ca, ulterior, să se accepte plasarea lor temporală prin secolul V. Numele de „” este folosit astăzi ca o convenție, adevăratul autor al textelor rămânând necunoscut. Paternitatea areopagitică a
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
vechi timpuri, astfel în satul Eliseni, în locul numit "Öcsvere" s-au descoperit materiale ceramice din eneolitic, preistorice și din secolul al IV-lea. În anul 1973, cu ocazia perieghezei efectuate de Demeter Károli în apropierea pârâului Eliseni s-au descoperit fragmente ceramice neolitice, unele aparținând "culturii Wietenberg", altele din epoca bronzului târziu. Epoca dacică este reprezentată de material ceramic format din fragmente de buze ale unor vase de provizii cu benzi de linii incizate și brâuri, iar epoca bronzului printr-un
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
IV-lea. În anul 1973, cu ocazia perieghezei efectuate de Demeter Károli în apropierea pârâului Eliseni s-au descoperit fragmente ceramice neolitice, unele aparținând "culturii Wietenberg", altele din epoca bronzului târziu. Epoca dacică este reprezentată de material ceramic format din fragmente de buze ale unor vase de provizii cu benzi de linii incizate și brâuri, iar epoca bronzului printr-un pumnal și un celt de bronz descoperite pe teritoriul localității. Materiale formate din fragmente ceramice, fusoiale, așchii de piatră s-au
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
este reprezentată de material ceramic format din fragmente de buze ale unor vase de provizii cu benzi de linii incizate și brâuri, iar epoca bronzului printr-un pumnal și un celt de bronz descoperite pe teritoriul localității. Materiale formate din fragmente ceramice, fusoiale, așchii de piatră s-au descoperit între pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a satului, cu prilejul perieghezei din anul 1987, efectuată de Benkó
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
s-au descoperit între pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a satului, cu prilejul perieghezei din anul 1987, efectuată de Benkó Elek, s-au găsit un fragment de cahlă și fragmente ceramice din "epoca arpadiană", din secolul al XIV-lea și secolul al XVII-lea. Economia comunei este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor și creșterea animalelor.
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a satului, cu prilejul perieghezei din anul 1987, efectuată de Benkó Elek, s-au găsit un fragment de cahlă și fragmente ceramice din "epoca arpadiană", din secolul al XIV-lea și secolul al XVII-lea. Economia comunei este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor și creșterea animalelor.
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
cu valoare de patrimoniu dintre care menționăm următoarele: Fiind transformată în mănăstire în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Biserica Bărboi a fost înconjurată de ziduri de incintă. Din aceste ziduri, se mai păstrau în 1974 doar unele fragmente pe latura nordică și în colțul nord-vestic de la intrare. Cu prilejul refacerii și reconstrucției întregului ansamblu bisericesc al Bisericii Bărboi (1980-1988), cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a mitropolitului Teoctist Arăpașu, au fost restaurate și zidurile de incintă între anii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Asociației culturale Ariergarda Secțiunea "Unchiul" din volumul "Drumul cel mare", Editura Facla, Timișoara, 1985. "Litera albă" (roman), Editura Facla, Timișoara, 1988. "În pasaj" (roman), Editura Militară, București, 1990. "Unelte, arme, instrumente" (proză scurtă), Editura Cartea românească, București, 1992. "Rusalii '51. Fragmente din deportarea în Bărăgan" (coautor - Daniel Vighi), Editura Marineasa, Timișoara, 1994. "Dicasterial" (proză scurtă), Editura Arhipelag, Târgu Mureș, 1995. "Deportarea în Bărăgan. Destine, documente, reportaje" (coautori: Daniel Vighi, Valentin Sămînță), Editura Mirton, Timișoara, 1996. "O cedare în anii '20" (proză
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]