21,320 matches
-
toate acestea, abia în spațiul rus amprenta bizantină a rămas cea mai profundă, atît prin suprapunerea celor două puteri, politică și religioasă, cît și prin represiunea oricărui ferment de modernitate. Embrionul primului regat rus apare la Kiev, în 882, cînd prințul Oleg supune principatele vecine unui regim de vasalitate. Ulterior, acesta se cristalizează și se organizează după modelul Bizanțului, mai ales după 989, cînd prin-țul Vladimir cel Mare cere botezul pentru a se putea căsători cu prințesa bizantină Anna Porphyrogénèt. Deși
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
iar mitropolitul de Vladimir și apoi al Kievului cere titlul de patriarh al Bizanțului tocmai pentru a i se opune acestuia din urmă. În acest context se edifică o monarhie militară la început supusă mongolilor căci, în secolele XII-XIV, cnejii (prinții) ruși își iau în stăpînire principatele în calitate de vasali ai ma-relui han. Mai tîrziu însă, se vor elibera de sub autoritatea Hoardei de Aur, urmînd ca joncțiunea principatelor ruse să se producă în jurul anului 1480. Atunci, Ivan III îi detronează pe prinții
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prinții) ruși își iau în stăpînire principatele în calitate de vasali ai ma-relui han. Mai tîrziu însă, se vor elibera de sub autoritatea Hoardei de Aur, urmînd ca joncțiunea principatelor ruse să se producă în jurul anului 1480. Atunci, Ivan III îi detronează pe prinții privilegiați de către mongoli, supune pe boieri și vechile familii aristocrate, cucerește cîteva orașe libere și, căsăto-rindu-se cu nepoata ultimului împărat Paleolog al Bizanțului, își arogă în cele din urmă titlul de țar Cezar. Astfel își legitimează supemația și întemeiază "cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aici în secolul al VIII-lea vor rămîne destul de puțini și nici grupurile de sirieni și de arabi pe care le vom regăsi în secolele XI-XII nu vor fi mai numeroase. Marea majoritate a locuitorilor trăitori pe teritoriile stăpînite de prinți musulmani și arabi va fi formată din creștini supuși Islamului, mozarabii, sau convertiți la islamism, les muladies (în genul musulmanilor bosniaci de astăzi). În replică, musulmanii rămași în regatele creștine recucerite les mudejares au trecut în cea mai mare parte
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imprimatelor ieftine, circumscrisă cercului retras al literaților, clerului, nobilimii și burgheziei? Lacuna acestui raționament constă în faptul că nu invalidează teoria contrarie, infinit mai bine ilustrată prin surse disponibile. În sfîrșit, seniorii și literații creștini îi serveau pe întrecute pe prinții musulmani din Spania, s-ar părea fără a avea cea mai mică tulburare de conștiință, și aceasta e un soi de anticipare a teoriei economice a avantajelor comparative; într-un sens mai general, spunem că, în ansamblu, aristocrația europeană a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
masă în nordul regiunii Douro, însoțiți adesea și de muladies islamizați care poate că-și regretau convertirea. Această mișcare reapare în secolele XII și XIII. Faptul confirmă ipoteza conform căreia spaniolii au preferat cu mai multă plăcere să se supună prinților creștini, cu ascendență locală, decît suveranilor arabo-musul-mani, chiar dacă aceștia se hispanizaseră, și demonstrează mai ales că populațiile rurale nu erau statice ci mobile, adesea amestecîndu-se unele cu altele, de voie sau de nevoie. Constatarea naturii particulare a feudalității spaniole în-tărește
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cînd Martin Luther își afișează tezele sale la Wittenberg, în Saxa, apoi în 1536, cînd Jean Calvin din Noyon publică Instituția religiei creștine. Din punct de vedere politic, reforma înregistrează mișcarea sa decisivă în 1530, cînd un număr însemnat de prinți germani aderă la Confesiunea de la Augsbourg, după ce Luther le luase partea împotriva țăranilor germani. În felul acesta, în cîțiva ani se impune în țările Eu-ropei de Vest principiul Cujus regio, ejus religio. Aceasta înseamnă că acolo unde autoritatea suverană se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se impune în țările Eu-ropei de Vest principiul Cujus regio, ejus religio. Aceasta înseamnă că acolo unde autoritatea suverană se pronunță în favoarea Reformei, supușilor nu le rămîne altceva de făcut decît să se ralieze ideii, în timp ce, în mod simetric, supușii prinților fideli catolicismului n-au de ales decît să adere din nou la acesta în caz că-l abandonaseră. Nu a fost nici o excepție de la acestă constrîngere decît în Franța și numai în perioada cuprinsă între promulgarea edictului de la Nantes, în 1598, și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
totul speciale prevăzute de tratatele Westphalice.127 Acest dispozitiv ce nega liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se bucurau și unii și alții de puterea de a asigura pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se bucurau și unii și alții de puterea de a asigura pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta de Biserica de la Roma. Altfel spus, este vorba de o biserică pe care în prezent am califica-o drept transnațională, stăpînă pe dogmele și pe doctrina sa politică, asimilată în mod firesc circumstanțelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
birocrație clerul a cărui omniprezență și calitate o situa mult deasupra administrațiilor profesionalizate, ce abia luau ființă în circumstanțele monarhiilor absolute. Dacă admitem că religia constituia în epocă mica ideologie disponibilă, din lipsa vreunei rivalități laice, ar rezulta așadar că prinții catolici puteau s-o folosească pentru a-și consolida statele dar n-o puteau controla, riscînd în orice moment să o piardă, grație diferitelor proiecte ale papalității romane. În schimb, fie că se revendicau din luteranism, din calvinism sau din
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o folosească pentru a-și consolida statele dar n-o puteau controla, riscînd în orice moment să o piardă, grație diferitelor proiecte ale papalității romane. În schimb, fie că se revendicau din luteranism, din calvinism sau din vreun anumit intermediar, prinții protestanți nu erau expuși unui astfel de risc. Nici o biserică organizată ierarhic nu putea să le opună prestigiul sau dispozițiile proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
corupătoare ale efervescenței protestante asupra supușilor lor, referindu-se în particular la burghezia frondistă a maselor negustorești în plină expansiune precapitalistă sau la nobilimea avidă de a-și recupera ascendentul pierdut, ca în Franța.128 Tot astfel, în Germania, numeroși prinți și oligarhii patriciene ale orașelor libere au aderat la Reformă, după care mișcarea s-a stins. Ea a afectat o bună parte a orașelor și cantoanelor suedeze, mai întîi sub impulsul reformatorului Zwingli la Zürich, apoi sub autoritatea lui Calvin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cetățeniei politice era și mai bine păstrat pentru electorii luminați.149 În afară de aceasta, legea acoperă acestă denivelare oficializînd practica close shop-ului; practică ce atribuie responsabililor sindicali monopolul angajării în întreprinderi, întocmai cum în India, colonizatorul delegă o anume autoritate prinților locali care știu mai bine să-i stăpînească pe supușii lor exotici. E adevărat că alte societăți, cum ar fi cea germană sau franceză, au împrumutat mijloace ce au redus ruptura culturală între elite culturale și popor. Dar au făcut
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numele de Sfînta Alianță. Legitimitatea religioasă a acestui pact la care este invitat să se asocieze și Louis XVIII, reinstalat la Paris, este afirmată fără subterfugii în articolul 2 care stipulează că "membri ai unei singure națiuni creștine, cei trei prinți aliați se consideră delegați ai Providenței pentru a guverna cele trei ramuri ale aceleiași familii: Austria, Prusia și Rusia; ei recunosc astfel că națiunea creștină din care ei și supușii lor fac parte nu are alt suveran decît pe Unicul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
atitudine este surprinzătoare avînd în vedere tihna ce-a precedat asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand la 28 iunie și indiferența estivală a săptămînilor care au urmat. Relatînd drama de la Sarajevo în ediția din 4 iulie 1914, L'Illustration își manifestă simpatia pentru prințul austriac "căzut sub gloanțele unui exaltat, ale unui Orsini slav". Lucrul odată făcut, săptămînalul preferă să revină la temele obișnuite, cu o gravură reprezentînd copii jucîndu-se într-o "Duminică de vară în pădurea de la Boulogne", sau un articol care-i
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
către rușii albi aflați în exil și care căutau să revină în patrie. În acest scop NKVD-ul stabilește contractul cu eurasienii, un grup de slavofili pentru care salvarea Rusiei se face prin respingerea occidentalizării și al cărui ideolog este prințul Sviatopolk-Mirski. Această rețea va furniza oamenii de acțiune ca Vadim Kondratiev și Nicolas Kleninine și, de asemenea, agenți feminini ca Vera Gucikov, fiica ministrului Kerenski, sau Marina Tsvetaieva. Cu toate acestea, abia în timpul "marelui rozboi patriotic" din 1941-1945, această instrumentalizare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este într-o măsură mai mare nici produsul instrumentelor de comunicare în masă și de unificare lingvistică inaugurată de către imprimerie. Dacă tipografii elvețieni, familia Platter scumpă lui Emmanuel Le Roy Ladurie, au contribuit la înflorirea print-limbajelor limbilor tipărite folosite de prinții Franței și ai Germaniei în acțiunilor lor de inoculare a naționalismelor de stat, ei au lucrat pentru exterior, scutindu-i pe ai lor de a se supune acestui instrument de spălare a creierului. În afară de aceasta, e la fel de greu de crezut
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
op. cit., p.91. 254 C. W. L. Metternich, Mémoires, Paris, Plon, t.3, p.505. 255 Citat în G, de Bertier, L'Époque contemporaine, op. cit., p.369. 256 Ibid., p.369-370. 257 Acest regim se întrerupe la acestă dată întrucît prințul Danilo refuză demnitatea episcopală și guvernează ca laic. 258 De la numele unui cartierului grec din Constantinopol, care în epoca otomană și-a luat această denumire prin derivare de la farul care se găsea acolo. 259Le Monde, 10 august, 1994, p.6
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale istoriei României (1 decembrie, 10 mai și 24 ianuarie) cu scopul de a reactiva prin sărbătoare memoria colectivă În exil. O a doua organizație culturală din exilul parizian a fost Centrul Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. În ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen (Hainele împăratului), Ion Creangă (Povestea unui om leneș) și James Reeves (Tom Degețel). SCRIERI: Grădina de vară, București, 1989; Eclipsa, București, 1993; Farsa, București, 1994; Primăvara la bufet, București, 1995; Într-o după-amiază de vineri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
spune că „ei vor putea să înjunghie [mielul de Paște] pentru cineva [...] pentru care au promis eliberarea din închisoare” cu ocazia Paștelui (tratatul Pesharim 8.6). Dovezile, în ansamblu, sugerează că, cel puțin la fel ca în cazul unuia dintre prinții irodieni, în anumite ocazii, conducătorii romani au eliberat prizonieri; după câte se pare, așa procedau și alți conducători din regiunea de est a Mediteranei. Raționamentele acestor acțiuni erau pur politice, cu scopul de a satisface cererile mulțimii și, astfel, să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
alt factor care a facilitat desprinderea din partid a celor nemulțumiți. Declanșată în ultimele zile ale anului 1925, prin renunțarea principelui Carol la prerogativele de moștenitor al tronului, criza dinastică a fost determinată de factori de natură politică și personală. Prințul Carol era nemulțumit de influența pe care primul-ministru liberal Ion I.C. Brătianu o exercita asupra regelui Ferdinand. El dorea să redobândească pentru dinastie prestigiul din timpul regelui Carol I. Sub influența liberalilor, Parlamentul României a adoptat, la 4 ianuarie 1926
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Regenței. Fiul lui Carol, Mihai, minor, devenea moștenitor al tronului. După adoptarea acestor legi, problema succesiunii la tronul României a fost declarată închisă de guvernul liberal. În anii următori, 1926-1930, oamenii politici români au reactivat problema dinastică, stabilind contacte cu prințul exilat. După moartea regelui Ferdinand, survenită la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege și a intrat în funcțiune Regența, alcătuită din prințul Nicolae, Patriarhul României, Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan. După moartea liderului liberal Ion I.C. Brătianu, la 24
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]