22,856 matches
-
acidă se obține un amestec de hidrocarburi, se cer: a) masa carburii formate; b) volumul de gaze degajate, măsurat la temperatura de 182°C și presiunea de 2 atm; c) concentrația molară a soluției rezultate. 6 Din amestecul monazitic se separă 10 g amestec de oxid de ceriu (III) și oxid de neodim. După reducerea aluminotermică, metalele obținute sunt tratate cu soluție cu soluție de acid clorhidric de concentrație 21,9%. Știind că din reacții se degajă 2,016 L gaz
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
de oxidare superioare. Uraniul și toriul sunt relativ răspândite în natură, sub formă de compuși. Prelucrarea minereurilor constă în aducerea acestor combinații sub formă de oxalați, care se supun descompunerii termice. Oxizii obținuți sunt transformați în compuși solubili, care se separă prin cristalizare fracționată, schimb ionic, extracție cu solvenți. După separare, metalul se obține prin reducere metalotermică. Elementele transuraniene se obțin prin reacții nucleare. Sunt puțin active la acțiunea acizilor clorhidric și sulfuric, iar acidul azotic le pasivează. O reacție foarte
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
7,92 kg hexafluorură de uraniu; b) masa de uraninit, cu 46% impurități, din care se poate obține aceeași cantitate de hexafluorură de uraniu. 3 Se tratează cu soluție de acid acetic glacial 57,2 g trioxid de uraniu. Compusul separat cu un randament de 75% este folosit la identificarea sodiului. Se cer: a) cantitatea de compus obținută; b) masa de precipitat formată de 5,85 g clorură de sodiu în mediu acetic. 4 Sitele de incandescență de la lămpile cu petrol
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
situații: 1. dacă amestecul rămâne omogen și în fază solidă, sistemul obținut reprezintă o soluție solidă (care face parte dintr-o întreagă serie de astfel de sisteme pentru metalele respective); 2. dacă sistemul este neomogen în stare solidă, atunci se separă în mai multe faze (metale, combinații intermetalice, faze intermediare sau un amestec al acestora). Soluțiile solide se realizează în sistemele în care metalele componente au proprietăți chimice asemănătoare, aceeași structură cristalină, iar dimensiunile atomice nu diferă între ele cu mai
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
și cantitative a acestor sisteme. Probleme rezolvate 1 În diagrama de aliere plumb - staniu se remarcă formarea unui eutectic cu compoziția procentuală 36% plumb și 64% staniu. Se cer: a) formula moleculară a eutecticului; b) să se precizeze ce metal separă și în ce cantitate din 200 kg topitură care conŃine 70% plumb și 30% staniu. a) Se calculează raportul molar în care se găsesc cele două metale în eutectic: = 3,092 ≅ 3 Ca urmare, formula moleculară a aliajului este PbSn3
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
a aliajului este PbSn3. b) Se constată că, în topitura considerată, proporția de plumb este mai mare decât în eutectic. Ca urmare, la solidificare, o parte din plumb va cristaliza sub forma aliajului eutectic cu staniul, iar restul se va separa în stare pură. Se determină cantitățile de metale din topitură: = 60 kg = 140 kg Întreaga cantitate de staniu fiind cuprinsă în aliaj, se calculează cantitatea de plumb care cristalizează sub formă de aliaj: = 33,75 kg Cantitatea de plumb care
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
stare pură. Se determină cantitățile de metale din topitură: = 60 kg = 140 kg Întreaga cantitate de staniu fiind cuprinsă în aliaj, se calculează cantitatea de plumb care cristalizează sub formă de aliaj: = 33,75 kg Cantitatea de plumb care se separă este: = 106,25 kg 2 Se tratează cu acid sulfuric la cald 1 g dintr-o bijuterie din aur, rezultând 0,58 g reziduu solid. Gazul degajat și amestecat cu oxigen în exces a fost trecut peste platină încălzită la
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
intermediară cu formula CoZn3. În ce raport masic trebuie amestecate cele două metale pentru a obține o topitură care să conțină 10% zinc liber? 2 Un amestec topit, de aur și cadmiu, conține 39,25% aur. Prin răcirea aliajului se separă 9,66% din aurul aliajului. Partea rămasă constituie un eutectic. Se cere formula chimică care corespunde eutecticului. 3 Litiul formează cu argintul combinații intermetalice. La analiza unei astfel de combinații, o probă a fost tratată cu 50 g apă, rezultând
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
H2 degajat; se obține 61,9 g. Concentrația finală a soluției se poate scrie: , în care x este numărul de moli de NiCl2·6H2O depuși. Rezultă x = 0,05 moli NiCl2·6H2O, respectiv 11,9 g NiCl2·6H2O care se separă sub formă de cristale. 10. a) 70% randament (19,857 g FeSO4·7H2O); b) 16 cm3 soluție H2SO4 35% de densitate 1,25 g/cm3. 11. a) 2 Fe(OH)3 + KClO3 + 4 KOH 2 K2FeO4 + KCl + 5 H2O↑ K2FeO4
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
despărțirea banală 303. Dragostea, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, constată contesă Dash [p.278], a cunoscut un regres în dinamică să, românele se reduc tot mai mult la două capitole: prefață și epilogul. Totul ce le separă este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem câteva exemple, în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de pied en cap être la poupée La mieux équipée De Rome à Paris." Haină rezumă poziția socială, marchează apartenența la un grup și permite membrilor săi să se recunoască. Modă permite diferențierea elitei de vulg și trasarea frontierelor invizibile separând pe cei rafinați de cei mai puțin rafinați. Pentru femeile mondene, modă este o preocupare permanentă și palpitanta (uneori unică). Fenomenul modei se accelerează în Secolul Luminilor și "se impune îndeosebi la Paris, unde aristocrații sunt obligați să strălucească și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
universal. Nici unul dintre aceste atribute nu-și revendică o anumită parte din om, pentru a o reprezenta total și pentru a o substitui umanului însuși; nici unul nu este specific în sensul de a concentra umanul în sine pentru a-l separa, în ordinea lumii, de tot ce există. Munca, de exemplu, despre care Rădulescu-Motru spune că reprezintă activitatea specifică omului, angajează în exercițiul ei întreaga personalitate, nu doar dispozițiile sufletești; angajează aptitudini și caracter, tradiție și inovație. Mai mult, invenția unui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două niveluri ar putea conduce către o dualitate vicioasă, care poate afecta unitatea însăși. Același efect poate urma și "mundaneizării" persoanei și personalității. A le așeza pe acestea în două lumi diferite -cum pare a proceda Kant înseamnă a le separa ontologic și a le interzice participarea lor la o singură unitate de existență. Astfel așezate persoana ca locuitor al lumii fenomenale (empirice), personalitatea ca locuitor al lumii suprafenomenale (inteligibile) înseamnă a accepta că fiecare are o legislație proprie. De altminteri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură) este legea morală. Deși libertatea este însăși calea prin care legea morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar ultima treaptă în personalizarea energiilor lumii, de unde doar mărimile infinitezimale îl vor mai separa de natură, de o parte, de Absolut, de alta. Cât va dura oare această umanizare, și în consecință cât va dura tragedia ei? Nimeni nu poate ști. Judecând după experiența noastră de astăzi, idealul umanizării este încă departe"131. Până la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Desigur, C. Rădulescu-Motru nu merge până acolo încât să afirme statutul a priori al destinului. Impunându-se conștiinței ca un fapt subiectiv, destinul creează un spațiu de autonomie pentru conștiința însăși (de fapt, pentru fenomenul uman), un spațiu care o separă relativ de natură. Determinând însă intuiția timpului și, indirect, conceptul timpului care pune în ordine natura, adică domeniul fenomenelor mecanice supuse cauzalității -, intuiția destinului deschide acest spațiu către natură, iar prin aceasta lumea capătă unitate. Al patrulea factor al intuiției
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și anticipația inițială: eul. Spațiul desfășurat de ea, care este, desigur, spațiul ordinii de finalitate, este unul omogen: singurul său element activ este anticipația. Nu distingem, în interiorul ei, un eu separat de aptitudini vocaționale; sau substanța personalității individuale (energii personalizate) separată de mesianism. Numai atunci când o gândim ca formă personalizată a energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar luată ca termen prim cu sensul de spațiu omogen al anticipației, ea se dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
războaie care nu sunt ale noastre? Ce înseamnă „poliție politică”? Facem sau nu lustrația pe care nu am făcut-o în 1990? și așa mai departe, pentru a nu da decât câteva exemple arhicunoscute, deși politica nu poate fi niciodată separată de esența sa, politicul, adică inepuizabila negociere colectivă a ideilor și acțiunilor, în orizontul unor valori și credințe, cu o bună cunoaștere a realității. Tinerii formați (parțial) în Occident, ca și (mai) maturii care au avut șansa unor vizite frecvente
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost revitalizate de această revoluție canonică. O conlucrare simbiotică între unii autori și Partid s-a instituit repede, culminând în opere devenite obiectul unui adevărat cult, între care cele ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puternic argument împotriva lui Rawls. Poate mai puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray contra lui Rawls, bazate pe premisa că viziunile (mai raționale și mai „obiective”) despre ceea ce este just nu pot fi separate de concepțiile despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de valoare). Pentru Gray, totul trebuie să se decidă prin deliberare politică, pragmatică, deschisă la compromisuri (fiindcă nu operează cu noțiuni morale) și consacrată reconcilierii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
chiar comunități. E o înțelegere particulară a extrem de complicatei distincții privat/public, o distincție esențială, dar care nu poate fi absolutizată, deoarece ea diferă de la o perioadă istorică la alta, de la o cultură la alta: cele două sfere nu sunt separate de o membrană etanșă, ci angajează un dialog permanent într-un spațiu al multiplelor negocieri și tranziții în ambele direcții. În opinia mea, este imposibil de stabilit altfel decât prin analize istorice, de la caz la caz, dacă doctrina comunitaristă este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mi se pare o judicioasă replică moderat-liberală la adresa dogmatic-liberalului Rawls, iar perspectiva sa comunitaristă mi se pare mai curând complementară liberalismului (prin noțiunile de obligații și de raționament etic) decât opusă acestuia. Pe de altă parte, e foarte dificil să separi net alte poziții comunitariste de unele poziții (multi)culturaliste cu semnificativ potențial iliberal: ca să iau un alt exemplu din clasicii comunitarismului, teoria expusă de Walzer în Spheres of Justice (Basic Books, New York, 1983), potrivit căreia ideile de justiție depind de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
private și mari potere angajate de fiecare „cetățean”). Fenomenul segregării „comunitariste” e foarte răspândit deja, și ar putea fi în creștere. El se numește de-fusion (antonimul lui fusion), în sensul de secesiune: cartiere prospere organizează un referendum prin care se separă de orașul din care fac parte, eventual plătind (bucuros) o taxă de secesiune anuală, un fel de tribut (ca raționament, nu foarte deosebită de ideea Occidentului de a-i stabiliza sau repatria pe imigranți prin „mituirea” statelor de origine). Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ori reformat cu adevărat, dincolo de discurs), universitatea nu și-a mai revenit niciodată: mergând din nonconformism în relativism, din postmodernism în constructivism social și din multiculturalism în postcolonialism și corectitudine politică, lumea academică vestică, în special cea nord-americană, s-a separat tot mai net de societate, eșuând în irelevanță. Deși inginerii, medicii, avocații, economiștii, informaticienii și alții continuă să fie evident necesari, utilitatea socială a științelor umane (și chiar sociale, dincolo de iluzia - și alibiul - unor aplicații practice mergând de la sondajul de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
avangardei -a celei arhitecturale constructiviste în primul rând - de a inventa, construind pe ruinele celei vechi, o realitate alternativă. Cu perspectivele lor lungi date de benzile continui de ferestre, cu garsonierele lor duble, fără bucătărie (blocul Scala) sau cu intrare separată pentru servitori (în blocurile făcute de Marcu însuși), ele ar putea sugera - și, așa cum am arătat deja, chiar o fac - o masivă apetență pentru modernitatea care era încă un fenomen marginal și în Occident. Desigur, există exemple de arhitectură modernistă
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]