21,931 matches
-
1923 s-a înființat Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți. Noul ierarh al Hotinului devine Visarion Puiu. Instalarea noii episcopii cerea construirea unei biserici mari și impunătoare. Prin decretul regal nr. 315 din 31 ianuarie 1924 se aprobă cedarea pe veci către Episcopia Hotinului a terenului cu o suprafață de 7595 m sitat la intersecția străzilor Regele Ferdinand și General Berthelot (actualmente străzile Independenței și 31 august 1989). Prin același dicret se mai instituia un comitete alcătuit din persoane oficiale din
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
75 de ani] / Vlad Pohilă // Lit. și arta. - 2005. - 4 aug. - P. 5. Pohilă, Vlad. Cât privește limba și scrisul japonezilor... : [eseu despre spiritualitatea niponă] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr. 2-3. - P. 117-122. - Bibliogr. : 13 titl. Pohilă, Vlad. Două veacuri și mai bine de ortografie românească / Vlad Pohilă // BiblioPolis. - 2004. - Vol. 10, Nr. 2. - P. 40-43. Pohilă, Vlad. Dualul ex-iugoslav: ieri și azi, posibil și mâine: [despre lit. și cultura din Serbia și din Slovenia] / Vlad Pohilă // BiblioPolis. - 2006. - Nr
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Dreptății noastre : [65 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga] / Vlad Pohilă // Timpul de dimineață. - 2005. - 25 noiemb. - P. 10. Pohilă, Vlad. Cel mai rezistent monument al satului Șomărești: [pref.] // Preutu, Agripina, Preutu Vasile. Satul Șoimărești [jud. Neamț, România]. Cinci veacuri de existență demnă: [monografie]. - Chișinău: Prometeu, 2006. - P. 5-10. Pohilă, Vlad. Despre “dificil, dar nu și imposibil”: istorie, teorie, practică: [rec. la monografia “Traducere din perspectivă semiotică” de prof. univ. dr. hab. Irina Condrea. - Chișinău; 2006] / Vlad Pohilă // BiblioPolis. - 2006
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
a bătut și, pentru ca această viață să nu fie irosită. Asistăm, în lirica sa, la o viziune a spațiilor largi, la un permanent urcuș spre infinit. Tot Sfânta Liturghie îi conferă viziune profetică asupra istoriei, viitorul se deslușește limpede, căci veacul va avea o finalitate hotărâtă. Caută să creeze o stare sufletească aptă să presimtă, să perceapă semnele timpului, așa cum au procedat și Sfinții Părinți. Are conștiința unei vocații imnografice, pe care o consideră însă semn al lipsei de trezvie și
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie din 12 aprilie 1671, prin care Mănăstirea Socola vinde o poiană domnitorului
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
granița dintre creația majoră și cea a dezinvolturii exprimării cotidiene» - va admira mai mult «părticelele» genului ușor ("Nu-ți spun adio", " Deschideți poarta soarelui") ce i-au marcat destinul. «Cazul» Anton Șuteu nu are egal în peisajul artistic românesc din veacul trecut decât poate în cel al lui Ion Vasilescu (care a alunecat de la Cvartetul de coarde, încununat în tinerețe cu un premiu de compoziție de către George Enescu, care spera să-l convingă pe discipolul Scholei Cantorum să nu părăsească teritoriul
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
că schimbarea hramului din Nașterea Domnului (25 decembrie) în Schimbarea la Față (6 august) s-ar fi făcut în cursul unor reparații sau refaceri. Biserica a fost avariată de cutremurele din secolul al XIX-lea, astfel încât era amenințată de ruinare pe la sfârșitul veacului. Ea a fost restaurată în anul 1885, în timpul mitropolitului Iosif Naniescu, prin contribuția Primăriei orașului Iași și a enoriașilor. Lucrările au fost executate sub îndrumarea arhitectului Nicolae Bădărău. Cu acest prilej, în stânga intrării în pridvorul bisericii s-a amplasat o
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
cu evenimentele, în cartea "Carmen miserabile". Moartea Marelui Han Ogodai, în 1241, l-a determinat pe Bătu să se retragă în Asia. Acolo, mongolii vor cuceri Bagdadul (1258), își vor organiza un stat puternic în Iran, iar urmașii lor din veacul al XVI-lea vor crea un alt imperiu în nordul Indiei. Marea armata s-a retras, dar sudul Rusiei, Moldova și o parte a Munteniei au rămas sub dominația mongolilor. Ei au întemeiat în nordul Mării Negre un stat, cunoscut sub
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în căptușeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecționat în anul 1977, odată cu împlinirea centenarului Independenței, fiind confecționat din mătase de culoare roșie și albastră, pe
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Bisericuța este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălțimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate” pînă la bolțile de sus din pronaos,naos și altar formând un tot unitar, arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale. Ctitorii bisericuței de lemn din Dorohoi sunt pioșii „poporăni” care în frunte cu preoții lor și-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foarte modestă
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
inițialele cuvintelor "Sancte Ioannes", ultimul vers al imnului, care în textele timpului se înscria prescurtat (S.I.). Imnul se cunoaște și se fredonează azi în mai toate școlile muzicale din lume, ilustrând ingeniozitatea cu care Guido D'Arezzo a rezolvat, pentru veacuri, problema fixării deprinderii solfegierii, adică a însușirii unui sistem practic de citire și intonare a notelor muzicale. În stadiul următor (sec. XII și XIII) se ajunge la "notația măsurată" sau "notația proporționată", care consta din întrebuințarea unor figuri de note
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
selecție menită să ridice gustul publicului. Din aceste rațiuni trebuie promovate valorile autentice și eliminate fenomenele poluante, manifestările de kitsch artistic ce frizează prostul gust. Numai într-un asemenea mod ne vom susține spiritualitatea noastră prin care existăm de atâtea veacuri pe acest pământ."" Elise Stan - Etnomuzicolog, realizator de emisiuni la Televiziunea Română ""Izabela Tomița este unul dintre acei interpreți care dau o și mai mare valoare creațiilor populare. Cu toate că este absolventă a Școlii de Arte și Meserii “Cornetti” din Craiova, secția
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
cei mai iluștri „amorayim”, din cei stabiliți la Tiberias, s-a mutat în acest oraș și Sinedriul (Sanhedrin), adunarea învățaților evrei în frunte cu Rabi Yehuda Hanassí. Tiberias a fost ultimul loc de adunare a Sinedriului. În acei ani, din veacul al III-lea și până la cucerirea Palestinei de către arabi în anul 614, Tiberias a fost centrul populației evreiești din Palestina (Eretz Israel). La Tiberias s-a încheiat în cursul secolului al IV-lea redactarea Talmudului palestinian sau ierusalimitean. Printre învățații
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
anul 1187 aproape de Tiberias s-a desfășurat bătălia de la Karney Hittin (Hattin) în care cruciații au fost biruiți.Principatul Galileii și-a încetat existența, si o dată cu el și istoria cruciata a orașului. Tiberias a rămas o vreme aproape pustie. În veacul al -13-lea au mai locuit aici și evrei, în anul 1205 fiind înmormântat aici Maimonides sau Rabbi Moshe ben Maimon, ale cărui rămășițe pământești au fost aduse conform ultimei sale dorințe din Egipt. Au sosit în oraș și grupuri de
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
C. După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras. n-a durat nici șase secole. Rând pe rând palatele și cetățile miceniene au fost jefuite și distruse. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena. Orașul Micene a supraviețuit până către 1100 î.C. Cauza prăbușirii civilizației miceniene a fost în principal determinată de invazia ultimului val de triburi grecești ale dorienilor, invazie în urma căreia va dispărea - pentru o perioadă de cinci
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
și de decădere și a trecut prin mâinile multor cuceritori. A cunoscut apogeul când a servit drept capitala Regatului cruciat al Ierusalimului, în secolul al XIII-lea, și mai târziu ca reședință a lui Ahmed pașa Al Djazzar, la finele veacului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, însemnătatea sa a scăzut în favoarea orașului Haifa, care i-a luat locul ca port principal în nordul țării. Dezvoltarea sa a fost de atunci cu mult încetinită. În anul 2001, partea veche
Asediul Acrei (1189-1191) () [Corola-website/Science/311057_a_312386]
-
concentreze asupra preocupărilor intelectuale și aventurilore erotice ale unui grup de tineri, dintre care fac parte și cei trei eroi principali, adăpostiți în aceeași pensiune "Phopham". Naratorul zugrăvește, cu un remarcabil simț de observație, moravurile tipice epocii de decadență ale veacului, moravurile unor tineri care se pregăteau pentru posturi înalte în țările lor de origine. Paradoxul situației este că deși eroii romanului au o cultură literară, muzicală și artistică foarte temeinică, bibliotecile publice, sălile de concert și muzeele frecventate de acești
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Nevoile militare au dat o mare dezvoltare acestui sistem. Pe timpul Carolingienilor, oștenii erau obligați să se echipeze și să se înarmeze pe seama lor. Statul nu le putea da nici arme, nici bani. Dar echipamentul unui călăreț costa scump. Începând cu veacul al IX-lea, armatele nu se mai compuneau decât din călăreți. Pentru a permite oamenilor lor să se echipeze și să se înarmeze, regii au fost siliți să le împartă pământul. Regele era stăpânul întregului pământ și, după tradiția germanică
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
cu Ecaterina (Telly) Barbu și a locuit în București. După anul 1933, se apropie de Mișcarea Legionară și dedică legionarilor mai multe poezii, printre care "Purtătorii torței" și "Bucură-te țară". Poeziile legionare se vor publica în volumul " Temelie de veac nou", apărut în aprilie 1938 la Editura Cartea Românească, sub pseudonimul Radu Barda. Această creație avea să fie unul dintre capetele principale de acuzare în procesele politice ce vor urma. alege să semneze o parte dintre poeziile sale cu pseudonimul
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
fac trecerea către crucea din vârf. învelitoarea acoperișului este din șindrilă. Recent, într-un pertinent studiu, Rodica Vârtaciu demonstrează că ansamblul pictural de la Margina se datorează pictorilor Lazăr și Gheorghe Gherdanovici, tată și fiu, realizat cândva în deceniul trei al veacului al XlX-lea sau cel mai târziu la începutul deceniului următor. Cercetătoarea s-a bazat pe studierea matricolei răposaților, potrivit căreia Lazăr Gherdanovici a decedat în Lugoj la 1834, în timpul epidemiei de holeră. Podoaba pictată s-a păstrat doar pe
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
octombrie). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Situat la circa 12 km sud-est de Făget, aproape de confluența celor două cursuri ale Begheiului: Bega Caldă și Bega Rece, satul Curtea e atestat documentar la începutul veacului al XVI-lea, ca făcând parte din același mare domeniu al cetății Șoimoșului, aflat, la 1517-1518, în proprietatea aceluiași George de Brandemburg. La 1597, principele transilvan Sigismund Báthory îl donează lui Ștefan Török, unul din căpitanii săi. Mai apoi ajunge
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
Grecu (1952-1956), pr. Gheorghe Baltag (1956-1978) și pr. Neculai Apostol (din 1978). În jurul bisericii se află cimitirul Parohiei Grădini. Acesta este cel mai mare cimitir din orașul Fălticeni, având 3000 de metri pătrați și aproape 4.000 de locuri de veci. Aici au fost înmormântate mai multe personalități care au viețuit sau au avut legături cu urbea de pe Șomuz. Printre personalitățile înmormântate aici sunt de menționat următorii: Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a murit în închisoarea Jilava în 1960; trupul ei a fost aruncat
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
s-a născut într-o familie evreiască din Târgu Neamț. Orășelul său natal avea pe atunci o foarte numeroasă populație evreiască (circa jumătate dintre locuitori), în mare parte tradiționalistă și vorbitoare de limba idiș, și care cultiva de circa două veacuri instituții religioase de învățătură și de cult:hadarim, și batei midrash care funcționau pe lângă sinagogi. Părinții l-au înscris pe Moshe la vârsta de trei ani și jumătate la "heder" - școala elementară religioasă. Mai apoi, când hederul a fost închis
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
și om și care permite lui Dumnezeu să pogoare și omului să se înalțe. În anii aceștia Moshe Idel scrie o carte despre Israel Baal Shem Tov și despre scrierile manuscrise ale rabinului Nehemia Ben Shlomo din Erfurt de la începutul veacului al XIII-lea. De asemenea cercetează aspecte ale activității și scrierilor unor autori români ca Mircea Eliade și Mihail Sebastian. Numeroase lucrări publicate în reviste și presa de specialitate, printre care titluri de referință cum sunt "Kabbalah: New Perspectives" (Yale
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17 martie 1723 următoarele: Așadar, în conștiința moldovenilor de altă dată, nimbul de întâietate al Mănăstirii Putna între numeroasele
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]