21,364 matches
-
care se află la capătul firului, deasupra celorlalte două ursitoare. Tabloul reflectă tragismul condiției umane, al existenței care include în succesiunea sa gloria și declinul, triumful perisabil al Iubirii, cât și imposibilitatea de a fixa un reper solid existenței mundane. Accentul lui Verona cade, ca și la Klimt, pe dimensiunea incertitudinii și iluzoriului existenței. Catalogul Expoziției de pictură Emilian Lăzărescu 246 oferă și câteva reproduceri, făra a menționa și titlul tablourilor, iar două dintre ele atrag atenția, pentru caracterul lor simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în rugăciune. Cu puternice accente simboliste, într-un modelaj nervos și cu un reflex decadent, tema Ursitei apare și în sculptura lui Teodor Burcă. Câteva dintre sculpturile sale sunt reproduse în Adevărul literar și artistic din februarie 1921.247 În pagina trei avem reproduse două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul ne oferă o interpretare care prin forța sugestiei și accentele dramatice reflectă literar sensibilitatea simbolistă care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face parte dintr-o serie în care se înscriu Recunoașterea și Înmormântarea (ce fac trimitere la momentul 1907 temă privilegiată în pictura lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune decadento-simbolistă într-o ramă romantică, din care nu lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate. Declinul fiziologic al poetului și finalul său tragic- mizerabilist impresiona opinia publică la sfârșitul secolului în așa măsură că o epigramă nefericită a adversarului său întru poezie, simbolistul Alexandru Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în poezia poetului este relevată cu acribie de Petre Popescu-Gogan256 -, va cunoaște o idealizare, va deveni "hiper-eonic". A doua tratare a acestui chip nu o exclude pe prima, numai că acum i se configurează un profil cristic-martirologic poetului, cu puternice accente orfice, continuarea unui proces de simbolizare declanșat anterior. În special după Primul Război Mondial, iconografia poetică eminesciană asimilează și o componentă naționalistă, care nu se va diminua niciodată, prelucrată incipient în cadrul direcției sămănătoriste, rusticismul iorghist recuperând simbolic figura "poetului nepereche
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
directe pe baza unei "meditații constante asupra sculpturii celebrului său contemporan, precum și a unei asimilări lente a principiilor sale structurale"270. Dezinteresul arătat dimensiunii documentare, istorice, cu privire la individualitatea fizi(onomi)că a poetului, cu alte cuvinte, ruperea contractului mimetic, deplasarea accentului către anturajul personajelor contopite în piedestal, așa cum o demonstrează seria desenelor preparative aflate în Cabinetul de Stampe al Muzeului Național de Artă și la Biblioteca Academiei, dezechilibrarea proporțiilor supradimensionat, capul lui Eminescu patronează întregul ansamblu -, toate aceste particularități conduc către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui de gânditor, care iubea și ura, chemând la alte înțelegeri pe oameni. Nu-i nimic pesimist în expresia acestei bărbății îndurerate și în același timp tunătoare, în revolta ei. Însăși fruntea nu are seninătate, ci, prin modelajul ei cu accente și neregularități, cu o cută orizontală, adâncită, sugerează frământarea întregii ființe, frământarea ridicată la simbol de părul vâlvoi ce pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Vasile Alecsandri 291, Copacul lui Traian Demetrescu 292, Fatma de G. Coșbuc 293, Isus de Panait Cerna 294, Spre Cythera de Dimitrie Anghel 295 etc. Theophile-Alexander Steinlen, francez de origine elvețiană, artist militant, se va orienta spre poezia cu accente social-revoluționare a lui Eminescu. Anatole France îi prefațează expoziția de la Paris în 1903 unde expune și o serie de lucrări inspirate din poezia lui Eminescu: Greva, lucrători venind de la muncă; Liberatoarea; Libertate, Egalitate, Fraternitate; Noaptea romantică omagiu lui Baudelaire. Artistul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Libertate, Egalitate, Fraternitate; Noaptea romantică omagiu lui Baudelaire. Artistul francez îmbrățișează tocmai filonul "revoluționar" al câtorva antume periferice în lirica eminesciană, desprinse de contextul mișcării socialiste, față de care poetul nutrea o profundă aversiune de pe poziția unei critici romantic-conservatoare cu puternice accente xenofobe, care identifica în socialist străinul complotând împotriva românității. De altfel, Eminescu nu se arată interesat de un proletariat decuplat de la valorile tradiției, ci de țărănime, de răzeș ca unic depozitar al tradiției în care poetul identifică toate armonicele utopiste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare ținându-și la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sculptura are de data aceasta și un suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexualitatea feminină de o manieră tranșantă. Este vorba doar de un joc perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibil diferită, cum este cazul cu pictura lui Franz von Stück, Orpheus (1891), unde acesta adună în jurul său marile carnasiere domesticite prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine, versul celebru, "De la musique avant toute choses", dobândind o valoare axiomatică pentru poezia simbolistă. Dacă prin Corespondențele sale Baudelaire viza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după decorativismul secesionist, și ezitant, de o influență münchenează, ceea ce înseamnă din nou Secession, Böcklin și peisajele filozofic-evocatoare din pictura simbolistă germană. Această natură, pentru a-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
odată întorși în țară. Luchian va participa la această mișcare secesionistă românească, fiind chiar printre inițiatorii ei. Există în principal trei abordări care nu se exclud reciproc -, privind influențele prezente în opera lui Ștefan Luchian, orientate întru sublinierea originalității artistului. Accentul cade în critica postbelică pe felul în care acesta se disociază ulterior de orice influență pentru a-și descoperi propria sa identitate artistică. Theodor Enescu trasează harta influențelor având centrul de greutate în pictura impresionistă și ca model pe pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte a criticii românești din perioada postbelică recuperează accentuat influența autohtonă a lui Grigorescu asupra lui Luchian, vizibilă nu numai ca modalitate de a picta, dar mai ales prin alegerea unor teme sociale. În contextul acestei interpretări sociologizante, amprentate ideologic, accentul cade asupra felului în care opera reprezintă biografia, asupra modului în care ea se constituie în protest social, asupra preluării unor motive rustice sau bucolice. Influența benefică a picturii lui Grigorescu, recunoscută plenar de poet, Grigorescu este ales ca simbol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui de simbolism, acolo unde el face loc unor nuanțări și accente necesare. "Cei doi termeni nu trebuie separați de contextul în care ei apar, utilizarea lor ducând adesea la suprapunerea acestora în sfera semnificației. Termenul "decadent" în accepția lui estetică, sinonim aproape cu "simbolist" (cel puțin indicând o direcție convergentă), era
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică a autonomiei artei, insistența cu care se reia tema, devine astfel semnificativă, fiind dublată de afirmarea necesității unei deschideri instituționale, și în aceasta constă mesajul revoluționar cu accente secesionist-utopice al manifestului. Se va putea vedea că artiștii ruși, precum Dobujinski, nu au rămas indiferenți la evenimentele din 1905, chiar dacă o bună parte din miriskusstnici, precum Konstantin Somov, se izolează în universul artei, reconstruind atmosfera feeric-frivolă a secolului XVIII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești cu o poezie în franceză, "Berceuse d'amour", al cărui macabru decadent este ilustrat convingător de N. Vermont, aproape în stilul lui Félicien Rops, accentul cinic-satiric al acestuia fiind prezent într-un detaliu, moartea poartă ochelari care lasă, însă, să se vadă găvanele craniului. "Puis sur mes pauvres yeux lassés, / Tout las, tout brûlants de baiser, / Sphynx! Aux yeux tristes de pervenche, / Tu passeras ta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe ori, un hieratism strict "plastic", "formal", fără implicații transcedentale [...]"543. Oricum, notele expresioniste prezente printr-o vitalitate cu accente ludice abia adie în poemul Salomeea, aflat la răscruce de direcții literare. Salomeea lui Maniu relevă destul de rapid filiația pe care și Călinescu i-o precizează, simbolismul pierrotesc cu accente ludice al lui Jules Laforgue, stabilind în același timp și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transcedentale [...]"543. Oricum, notele expresioniste prezente printr-o vitalitate cu accente ludice abia adie în poemul Salomeea, aflat la răscruce de direcții literare. Salomeea lui Maniu relevă destul de rapid filiația pe care și Călinescu i-o precizează, simbolismul pierrotesc cu accente ludice al lui Jules Laforgue, stabilind în același timp și un punct îndepărtat de fugă cu Salomeea flaubertiană. Locul geometric al mutației pe care o suportă tratarea temei decadente a femeii fatale, ipostaziată de Salomeea, la cei doi scriitori francezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta, Salomeea este înveșmântată, însă tema sărutului pe gură apare din nou. Salomeea ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]