21,908 matches
-
Linkeroever (în ) este un cartier al orașului Antwerpen din Regiunea Flamanda a Belgiei. Cartierul are aproximativ 15.000 de locuitori și este situat pe malul stâng al râului Schelde. La început Linkeroever s-a aflat în componență localității Zwijndrecht, dar a fost alipit orașului Antwerpen pe 19 martie 1923. Odată cu modificarea din 1983 a
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
punct de vedere istoric Linkeroever aparține regiunii Waasland, însă se deosebește de această din punct de vedere social și peisagistic. Anterior, teritoriul din zona Capătului Flandrei (Vlaams Hoofd) pe care este situat Linkeroever era cunoscut sub numele de "Polderul Borgerweert". Cartierul este conectat cu restul districtului prin stația de premetrou Van Eeden, în care opresc tramvaiele liniilor , , și după ce au traversat pe sub Schelde prin Brabotunnel. Alte conexiuni între cele două maluri sunt tunelurile Waasland și Kennedy. Ultimul include tuburi pentru traficul
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
numit Oosterweel, care are drept scop întregirea inelului de ocolire R1. Între cele două maluri există și un tunel dedicat exclusiv pietonilor și cicliștilor, Tunelul Sint-Anna. Nu există însă o conectare feroviară, deoarece gară Antwerpen-Linkeroever a fost închisă în 1984. Cartierul Linkeroever este poziționat pe locul vechiului sat Sint-Annadorp și al fortăreței Vlaams Hoofd, ambele situate pe malul stâng al râului Schelde. Pe locul fortăreței se află în prezent intrarea în Tunelul Sint-Anna. Satul și fortul erau conectate direct prin intermediul unui
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
între Antwerpen și sat. Primul Război Mondial a cauzat însă multă distrugere și malul stâng a trebuit reconstruit. Alipirea Linkeroever de Antwerpen, în 1923, a dat un nou impuls, iar orașul a trasat planuri de dezvoltare pentru cel mai nou cartier al său. În anii 1930, în partea de nord a plajei râului Schelde și la vest de "Palingplaat" există o zonă de recreere aglomerată, plaja Sint-Anneke, în care s-au construit multe case de vacanță. Existau cafenele, restaurante și o
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
peisajul. Zona de recreere și-a păstrat și în prezent destinația, dar casele de vacanță au fost expropriate în anii 1960 și demolate. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Linkeroever a devenit o zonă administrată militar, iar dezvoltarea cartierului a fost oprită. Anterior, între zona de recreere Sint-Anneke și capătul serviciului de feribot era în circulație o linie de tramvai numită „Sint-Anna-Expres”. Ulterior, o linie de tramvai a fost introdusă între fosta gară feroviară Antwerpen-West și Hamme, în Flandra
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
formalist New Criticism din teoria literară. Mama sa, Catherine Louise (Panaro) Scalia (1905-1985), s-a născut în Trenton în familia unor alți imigranți italieni, și lucra ca învățătoare. În 1939, familia lui Scalia s-a mutat în zona Elmhurst a cartierului Queens, New York, unde el a învățat la școala publică nr. 13. După terminarea celor opt clase elementare, a obținut o bursă la Liceul Xavier, o școală militară iezuită din Manhattan, unde a absolvit șef de promoție în 1953. Ulterior, el
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
este o clădire monument istoric din Timișoara, proiectată László Székely în stilul anilor 1900. A fost construită în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
La 9 februarie 1834 sunt precizate măsurile de evitare a incendiilor în clădirea teatrului din Timișoara și a sălii de bal, considerate locuri cu pericol de incendiu sporit. La 22 august 1869 au fost înființate brigăzi de pompieri voluntari în cartierele Iosefin, Elisabetin și Fabric, iar în 1893 și în Mehala. Aceste brigăzi dispuneau de medici și avocați și, în afară de stingerea incendiilor, aveau sarcini în cazul demolărilor și pentru salvarea oamenilor și a bunurilor. La 24 august 1870 poliția elaborează instrucțiuni
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
trăsurilor și patru grajduri pentru cai. La primul etaj se găseau încăperile comandantului, cele pentru odihnă și sala de așteptare a pompierilor, iar la al doilea diferite depozite și un rezervor cu apă pentru umplerea cisternelor. Turnul de veghe domina cartierul și întreaga zonă de vest a orașului. La 2 noiembrie 1920 a ars teatrul comunal, iar în ziua următoare atelierul societății Tramvaiele Comunale Timișoara. Aceste incendii au arătat că serviciul de pompieri era depășit. Deși primăria a suplimentat corpul pompierilor
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
peste 100.000 de locuitori poate fi împărțit în mai multe sub-districte (spre exemplu Linkeroever). Acest lucru nu s-a întâmplat însă cu restul districtului Antwerpen din 1983, de când au fost înființate districtele. Dar în urma unei înțelegeri cu districtul Ekeren, cartierele Edisonwijk, Rozemaai și Schoonbroek, plus câteva zone adiacente precum Oude Landen și Ekers Moeras vor fi retrocedate către Ekeren la începutul anului 2019. Același lucru se va întâmpla cu Muisbroek (Ekerse Putten) și Bospolder. Modificările sunt necesare pentru a rezolva
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
din Atlanticul de nord. Dintre rutele posibile pentru ducerea la îndeplinire a ordinului Führerului, "Oberkommando der Marine" pentru cea mai scurtă, dar mai periculoasă, prin Canalul Mânecii. Pe 12 ianuarie 1942, Hitler s-a întâlnit cu principalii responsabili pentru operațiune la cartierul său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
mai multe persoane, fiecare urmărind un anumit subiect. Astfel, ofițerul Dumitrescu vrea să afle informații despre dispariția aviatorului Darvari și este iritat că bătrânul îi relatează alte povești; cercetările sale duc la descoperirea faptului că maiorul Borza fusese bătăuș în cartierul Tei și agent al Siguranței, iar impostorul este demascat. Subsecretarul de stat Economu și ministrul Anca Vogel sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor doi par a nu fi
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe care încearcă să le transporte într-o noapte în pivnița casei sale din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este descoperită, Economu se sinucide, iar Anca Vogel, care pare a fi implicată și ea în această afacere, este destituită. Alți anchetatori caută să descopere implicații politice în relatările fabuloase ale lui Fărâmă, încercând să afle de la bătrân
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
musulmani spre Mecca de la Damasc prin Transiordania a redus importanța Hebronului ca stație de pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
spre Mecca de la Damasc prin Transiordania a redus importanța Hebronului ca stație de pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre Hebron în iulie 1855, însoțit de
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
echipa de rezervă a clubului de fotbal MTK Budapesta.Mama, de meserie croitoreasa, era originară din Transilvania. Cand a avut 3 ani, tatăl a emigrat în Palestina. În copilărie Avraham a trăit în condiții materiale grele, pe strada Preyer din cartierul Iosefin, locuind în două camere împreună cu mama sa, cu bunicii din partea mamei, oameni foarte credincioși, si cu cinci surori ale ei. A invatat la Liceul evreiesc din Timișoara, unde l-a avut ca diriginte pe rabinul Ernest Neumann. La vârsta
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
(n. 30 ianuarie 1965, Cluj, regiunea Cluj) este un chitarist, muzician, interpret și compozitor român. s-a născut la începutul anului 1965 în cartierul clujean Dâmbul Rotund. La îndemnul tatălui său s-a îndreptat spre muzică începând să studieze vioară din clasa I. Familia mai avea trei fete iar Emeric este mezinul și răsfățatul tuturor. Mare iubitor de fotbal, practica fotbalul timp de nouă
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]
-
comparația cu intrarea Kaiserului în 1898. Britanicii au demolat clădirile adiacente zidurilor orașului în 1944, într-o încercare de a păstra vizibilă panorama istorică a Ierusalimului. În timpul Războiului Arabo-Israelian din 1948, forțele israeliene au luptat din greu pentru a lega Cartierul Evreiesc al Orașului Vechi cu partea de vest a Ierusalimului ocupată de Israel prin controlul exercitat asupra Porții Jaffa. Forțele israeliene nu au reușit să obțină controlul asupra porții până la Războiul de Șase Zile din 1967. În anul 2000 Papa
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]