21,599 matches
-
obținerea cetățeniei belgiene nu este condiționată de trecerea unui test de integrare. În sfârșit, în Belgia 6 nu s-au luat acele măsuri simbolice, foarte populare în Danemarca și Olanda, cum ar fi crearea unui minister al imigrației. Una dintre rațiunile principale pentru care influența VB asupra politicilor publice a fost una redusă, este legată de faptul că partidele consacrate l-au tratat ca pe un paria. De la succesul electorat din 1989, partidele consacrate au ținut departe de putere acest partid
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
terțiar" din Parlament, începând cu 1935. 3.2 Temele populiste ale Partidului Reformei "Vestul trebuie să fie relevant la nivel național", acesta a fost unul dintre primele sloganuri, care exprima, într-o manieră succintă, orientarea populistă a formațiunii. Inițial, din rațiuni strategice, pentru a-și crea un culoar avantajos în competiția cu celelalte partide, Reformiștii au identificat "poporul" cu locuitorii provinciilor vestice ale Canadei excluși din jocurile de putere regionale. În ciuda acestor revendicări regionaliste, agenda Reformiștilor se încadra în tiparul programelor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
continuare a vechiului regim: un "nou totalitarism", superficial reformat, dar, în esență, un continuator al fostei nomenclaturi comuniste, care utilizează monopolul asupra mass-media pentru a menține un pluralism ideologic, de fațadă, ca mijloc de exercitare a controlului social, motivat de rațiuni egoiste (SPR-RSČ 1990: 1). Așa cum a explicat Sládek, noile partide politice au un număr mic de membri, însă conducerea acestora beneficiază de o abundență de resurse financiare și de un acces nelimitat la mass-media (...) care se află acum, în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de membri, însă conducerea acestora beneficiază de o abundență de resurse financiare și de un acces nelimitat la mass-media (...) care se află acum, în întregime, în mâinile acestui nou totalitarism. Aceste partide se identifică cu diferite curente politice, nu din rațiuni programatice, ci din motive legate de bunăstarea personală (z prospěchářských důvodů), deoarece ei cred că cutare sau cutare curent politic le va permite să-și continue dulcea lor inactivitate în detrimentul majorității cetățenilor (Sládek, 1992: 89). Parțial, partidul a explicat aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care au suportat nedreptăți istorice, cum sunt, de exemplu, indigenii. López Obrador a vorbit adesea despre importanța abordării nevoilor celor mai săraci, argumentând că este imposibil ca Mexicul să continue să trăiască într-o "mare de inegalitate" (...) nu numai din rațiuni umanitare, care oricum ar fi suficiente (...), dar și pentru că nu vom reuși să menținem securitatea socială prin guvernabilitate dacă, în țara noastră va continua să existe atât de multă inegalitate socială și economică"(López Obrador, 2006g). Luată în sine, această
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mass-mediei și cel rostite în piețele publice, demonstrează că acesta s-a folosit strategic de retorica populistă, fără legătură cu opiniile sale personale. Acest argument mai afirmă că el s-a comportat cu moderație când era la putere tot din rațiuni strategice. Doi factori sunt de luat în calcul aici. În primul rând, López Obrador își dorea mai mult să fie președinte decât să fie primar, știind foarte bine că o reputație de radical ar putea speria electoratul. Unul dintre câștigurile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la fel ca tine" sau autodescrierea candidatului ca încarnare a mișcărilor de masă sau a voinței poporului. Afirmația că reprezintă un grup tăcut, "neauzit" în societate Descrierea atributelor candidatului în termeni morali De exemplu, candidatul merită să fie ales din rațiuni morale versus candidatul care are în favoarea sa doar de anumite competențe sau o anumită afiliere ideologică Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot Această categorie provine din definiția populismului propusă de coordonatorii volumului. Populismul implică existența unui mic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe populiștii de dreapta din Liga Nordică (NL), împreună cu Alianța Națională (AN) post-fascistă. Se părea că funcționa dublul standard când venea vorba de un stat mare și unul mic al UE (Falkner, 2006: 89-91). Până la urmă, s-a dovedit că rațiuni de politică internă, și nu legate de "valorile europene" au dus la aceste sancțiuni. Cei care au propus aceste sancțiuni au fost președintele francez, Jacques Chirac, și premierul belgian, Guy Verhofstadt, ambii angajați în țările lor să mențină un cordon
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Viorel Lefter, Alecxandrina Deaconu, editori, 2007, p. 95). Principalele componente ale oricărui sistem sunt: a) Rezultatele dorite: − ceea ce își propune orice sistem să producă în vederea satisfacerii nevoilor altor sisteme utilizatoare ale acestor rezultate; − permit delimitarea unui sistem de altul; − reprezintă rațiunea existenței și funcționării sistemului; − relevă buna funcționare sau nu și eficacitatea sau neeficacitatea sistemului; b) Activitățile: − totalitatea acțiunilor întreprinse pentru atingerea rezultatelor dorite de sistem; c) Resursele (inputuri sau intrări): − totalitatea categoriilor de resurse antrenate de derularea activităților în vederea atingerii
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
lucrarea La Philosophie rationaliste a lui Kant (1724-1804) care s-a pronunțat împotriva empirismului și asociaționismului susținând că, dacă ideile noastre apar odată cu experiența, ele nu aparțin în totalitate experienței; altfel spus, ceea ce primează ca sursă pentru cunoștințele noastre este rațiunea și nu senzația. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, trebuie, deci, să introducem unele „variabile intermediare” legate de organizarea înnăscută a creierului nostru. Este ceea ce fac, la începutul secolului XX, gestaltiștii. Ei sunt primii care au introdus teoriile cognitive în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei lungi cariere, dar nu poate întotdeauna să explice aceste contingențe și nici să construiască reguli care i-ar permite să transmită propria sa competență confraților mai tineri. Comportamentul emoțional este foarte dificil de supus controlului unor reguli. „Inima are rațiunile sale pe care rațiunea nu le cunoaște” spunea Pascal. Sensul profund al acestei fraze este poate acela că există o deosebire între comportamentul guvernat de reguli și comportamentul modelat de contingențe și că primul nu-l poate simula perfect pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu poate întotdeauna să explice aceste contingențe și nici să construiască reguli care i-ar permite să transmită propria sa competență confraților mai tineri. Comportamentul emoțional este foarte dificil de supus controlului unor reguli. „Inima are rațiunile sale pe care rațiunea nu le cunoaște” spunea Pascal. Sensul profund al acestei fraze este poate acela că există o deosebire între comportamentul guvernat de reguli și comportamentul modelat de contingențe și că primul nu-l poate simula perfect pe cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pascal. Sensul profund al acestei fraze este poate acela că există o deosebire între comportamentul guvernat de reguli și comportamentul modelat de contingențe și că primul nu-l poate simula perfect pe cel de al doilea. Altfel spus, contingențele presupun rațiuni pe care regulile nu pot niciodată să le precizeze. 2. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al doilea val: „revoluția cognitivistă” Revoluția behavioristă a implicat, deci, într-o manieră decisivă, la începutul secolului XX, psihologia științifică într-un demers
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lui Beck, era inspirat puternic din teoria comportamentalistă, s-a uitat faptul că teoria sa cognitivă împrumuta, destul de vag de altfel, conceptul schemei de la psihologia cognitivă experimentală, iar în rest nu prezenta decât un model descriptiv fondat cu precădere pe rațiune - altfel spus, pe inteligență. Această punere în valoare a cognitivului în detrimentul afectivului, chiar dacă suntem de acord să declarăm provizoriu acest mod de a privi lucrurile, tinde să scoată în evidență raționalul în detrimentul emoționalului. Intr-o manieră euforică, se schimbă denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale pacientului. In cadrul efortului comun, terapeutul și pacientul emit și discută multiple ipoteze, situație care conduce la stabilirea unei relații terapeutice, la elaborarea unei sinteze și la conturarea unei logici a schimbării. In acest proces, o abordare centrată pe rațiune (privind reprezentarea logică a emoției) are limite: ea poate veni în sprijinul, conștient sau nu, a unui mecanism de evitare în cazul unui pacient victimă a schemelor precoce dureroase pe care încearcă să nu le mai retrăiască utilizând diferite strategii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
după cum spune Doamna B: „Am învățat să supraviețuiesc și aceasta era condiția sine qua non pentru a putea să învăț să trăiesc; de acum înainte calitatea vieții este ceea ce mă preocupă, o viață în care fericirea își găsește locul și rațiunea de a exista”. Inserm, 2004 ∗ Autorii: Ovide Fontaine Psihiatru, profesor, șef de serviciu onorific, secția de psihologie a sănătății, Universitatea din Liège, fondator al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului) și ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întărind eforturile investite în caz de percepere a unui eșec. Sugerate de Brown și al., 1993. De exemplu, Brown și al., 1993; Ladouceur și al., 2000; White, 1999. Cititorul poate consulta D'Zurilla și Nezu, 1999, care descrie în detaliu rațiunea și modul de aplicare a antrenamentului în vederea rezolvării problemelor. Terapeutul subliniază importanța obținerii de cât mai multe informații posibile în legătură cu situația care generează problema, înainte de a reflecta la soluții și la rezultatele posibile. Strategiile managementului de timp sunt frecvent abordate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiecare dintre aceste informații trebuie evaluată în parte, în contextul său literar și istoric. Această evaluare, mai ales cu referință la textul biblic, este adesea foarte complexă și, din păcate, în acest loc nu e posibil să o dezvoltăm, din rațiuni evidente de spațiu. Concepția despre om Substantivul ebraic care indică persoana, omul nespecificat din punct de vedere sexual, este ’ădăm, termen care apare în povestirile teologice din Cartea Genezei și este frecvent utilizat și în sens colectiv de „umanitate”. În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dintre instrumentele naturale și religioase este netă doar pentru cititorul modern, deoarece, conform imaginarului religios al acelui timp, substanțele naturale utilizate în riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este clar. Doctrinarii din această categorie sunt de părere că este nevoie mai întâi de un model. Facem acest model, dar cum? După acești doctrinari, acest tip nu se obține din realitate ci trebuie să fie o creație pură a rațiunii; ceva mai mult, o inspirație a filosofului. Modelul acesta odată obținut se va păși la modificarea societății după acest tip ideal. Aceasta este părerea romanticilor utopiști care visează fiecare în felul său forme ideale după care ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
discrepanță între realitate și ideal. Tipul înțeleptului unește voința cu realismul critic. Înțeleptul nu acceptă ficțiunea și nici nu caută să impună lucruri ce n-au un substrat real. El acceptă numai ceea ce este o necesitate dovedită, o necesitate evidentă. Rațiunea, echilibrul conduc viața omului și aceeași metodă se potrivește și în tehnica mare a statului. Această doctrină este împărtășită și consacrată și ea de un mare bărbat politic, președintele Masaryck. Omul politic trebuie în toate actele sale să se inspire
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ce constă în mare parte într-o explicație istorică-filosofică a dezvoltării poporului (volk) german și a transformării acestei explicații de tip intelectual într-un obiectiv politic. Sociologia lui Hans Freyer, concentrându-se pe obiectivele politice ce pot fi transformate în rațiuni în folosul dominației exercitate de elitele politice aflate la putere și ajutând această elită politică în aplicarea regimului, a scopurilor sale, devine importantă în acest context prin impunerea, legitimarea și explicarea dominației noii elite politice. Ea contribuie la integrarea poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
întorc acum în serviciul statului și al guvernului, la fel ca în epoca științelor mercantilist-cameraliste, cum ar fi Polizeiwissenschaften și vechile Staatswissenschaften. Etapa liberală, teoretică, formalistă, pluralistă și autonomă a dezvoltării științelor sociale, acționând ca într-o hegeliană viclenie a rațiunii, a elaborat instrumente sofisticate ce pot fi folosite acum în serviciul statului cu o eficacitate mult crescută față de vechea perioadă absolutistă. În zilele de azi, consideră A. Golopenția, fiecare stat și popor este asemenea unei armate ce se deplasează într-
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
că publicul percepe relativ corect funcțiile sancțiunilor prevăzute de lege. Aproximativ 85% dintre americani apreciază că scopul pedepsei pentru distrugerea de bunuri (incendierea intenționată a unor imobile, de exemplu) îl constituie reabilitarea, în timp ce mult mai puțini (50%) văd reabilitarea ca rațiune a pedepsirii infracțiunilor de viol (Jacoby și Dunn, 1987). Într-un sondaj de opinie desfășurat în București, la 2004, pe un număr de 299 de tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani (eșantion ad libitum) s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
său mandat prezidențial, Ion Iliescu a dat un decret de grațiere a 40 de infractori, printre ei figurând și Miron Cozma, liderul minerilor, condamnat pentru subminarea puterii de stat la 18 ani de închisoare. La presiunea opiniei publice și din rațiuni politice, ex-președintele României a revocat decretul, asumându-și în întregime greșeala. De ce au fost cetățenii stupefiați, unii chiar revoltați de grațierea „Luceafărului huilei”? Probabil și pentru că la televiziune s-au reluat de nenumărate ori scenele de violență ale mineriadelor, că
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]