21,623 matches
-
2, 3, 5, 6) ; și grupul de sud - linia de izvoare cantonate în tuf calcaros cu o circulație restrînsă a apelor, prin fisuri și zone de alterare (izvoarele 10, 11, 15). Izvoarele cele mai importante calitativ și ca debit ale stațiunii sunt izvoarele 1 și 2. Ambele sunt captate, apa lor carbogazoasă - bicarbonatată fiind întrebuințată la îmbuteliere, cure externe și interne. Principalele izvoare din Borsec sunt Izvorul Principal (Nr. 1, captat pentru utilizare industrială, cu debitul cel mai mare, la capătul
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
mai înaltă temperatură a apei, lângă Aleea 7 Izvoare), Izvorul László/Cloșca (Nr. 5, lângă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Lázár/ Crișan (Nr. 6, cu debit redus,lângă Aleea 7 Izvoare). Alte izvoare sunt Izvoarele captate pentru alimentarea cu apă a stațiunii (se află lîngă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Pierre Curie (aflat la picioarele Dealului Rotund cu captarea la mică distanță de DN15, oligoradioactiv prin radiul conținut), Izvorul Kossuth (Nr. 10, aflat în nord-estul stațiunii lîngă punctul de pornire a traseului spre
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Izvoarele captate pentru alimentarea cu apă a stațiunii (se află lîngă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Pierre Curie (aflat la picioarele Dealului Rotund cu captarea la mică distanță de DN15, oligoradioactiv prin radiul conținut), Izvorul Kossuth (Nr. 10, aflat în nord-estul stațiunii lîngă punctul de pornire a traseului spre Rezervația Scaunul Rotund, debitul este în scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul din Poiana Zânelor, Izvorul străvechi/ Osforrás/ Dögleszti, Izvorul Caprelor. Față de
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul din Poiana Zânelor, Izvorul străvechi/ Osforrás/ Dögleszti, Izvorul Caprelor. Față de caracterele generale ale apelor minerale enunțate mai sus, Izvoarele Boldizsár (Nr. 3), László (Nr. 5), Pierre Curie, Caprelor sunt în
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
dialectul săsesc "Salzbrich, Zâltsbriχ", în și în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Topârcea. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Sibiului. Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din țară. Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă "Balta Roșie" adâncă de 120 m. Aceste ape în combinație cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecțiunile ginecologice și afecțiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, stațiunea continuă să funcționează în sezonul călduros. De mulți ani, în urma numărului mare de turiști proveniți din municipiul Craiova, orașul a căpătat supranumele de "Marea Craiovei". Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocnele Mari se ridică la locuitori, în scădere
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
și cele clorurate-sodice și mineralizate. Cele mai căutate izvoare cloruro-sodice se găsesc în locul numit Slatina Mare (650 m), iar pe versantul stâng al pârâului Solcuța, sub Muntele Cerbul, există un izvor de apă minerală numit Burcut. Solca este o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei ce suferă de bronșită și de catar pulmonar. Proprietățile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic. Sub
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
se ridică spectaculos în monotonia nesfârșită a culmilor Obcinelor Mari. Legenda spune că aici era locul de refugiu al femeilor și copiilor din zona Solca, atunci când aveau loc invazii ale tătarilor. Localitatea are două parcuri, ambele dendrologice: parcul balnear al stațiunii balneoclimaterice (sau “Grădina de vară”), situat în sudul orașului, la intrarea dinspre Cacica; și parcul central, unde se găsesc monumentele Eroilor și “Halba de bere”. În imediata vecinătate a parcului central se află o berărie și un complex comercial cu
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
străzi. În anii '70-'80 au fost construite în jur de 10 blocuri de locuințe, majoritatea dispuse pe strada Tomșa Vodă. Aspectul localității este unul de trecere de la sat la oraș, elementele urbane îmbinându-se cu cele rurale. În urma închiderii stațiunii balneoclimaterice și a perioadei de declin de după Revoluția din 1989, activitatea majorității locuitorilor se rezumă la agricultură, sectoarele secundar și terțiar fiind în prezent slab dezvoltate pentru o localitate cu statutul de oraș. Prima atestare documentară a satului Solca datează
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și este filială a Parohiei “Coborârea Sfântului Duh” din Solonețu Nou. Din inițiativa privată a medicilor Eduard Beilich (1845) și Hermann Poras (1876), la Solca se deschide un sanatoriu pentru boli de plămân și un parc balnear în imediata apropiere. Stațiunea și parcul din vecinătate dezvoltă o adevărată industrie turistică, celebre fiind, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea “restaurațiunile de lângă pădure”, adică restaurantele din parc și din vecinătate, inclusiv cel al parohului ortodox Epifanie Bacinschi, cu nimic mai prejos decât restaurantele
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Reck sau Isopescu. În zonă, se construiesc vile de vacanță, pe care le închiriau familii precum Koch, Chilimon, Vasiloschi, Rath, Lazarovici, Abraham, Malarciuc sau Rott. Solca devine o țintă turistică, de o popularitate care o egalează pe cea a marilor stațiuni din imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de peste o mie de oameni, afară de cei aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea climaterică Solca ajunge a doua stațiune ca renume a Imperiului Austriac de odinioară, după Meran. Astfel, prin Solca trec împăratul Francisc I, în 1817, și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887, cel care avea să moară la
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea climaterică Solca ajunge a doua stațiune ca renume a Imperiului Austriac de odinioară, după Meran. Astfel, prin Solca trec împăratul Francisc I, în 1817, și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887, cel care avea să moară la începutul lui 1889 la Mayerling, “drumul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
mulți prieteni solcani, pe care, ca și Iraclie și Ciprian Porumbescu, îi vizita adesea; Nicolae Iorga a poposit la Solca în 1904, Ion Grămadă în 1910, iar Liviu Rebreanu, la începutul lunii iunie a anului 1935. Cele două pavilioane ale stațiunii balneoclimaterice sunt dispuse în partea sudică a localității, la limita cu muntele și cu pădurea de conifere. Parcul stațiunii Solca (cunoscut și sub numele “Grădina de vară”) a fost făcut de doctorul Poras cu brazi și molizi aduși de la poalele
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Solca în 1904, Ion Grămadă în 1910, iar Liviu Rebreanu, la începutul lunii iunie a anului 1935. Cele două pavilioane ale stațiunii balneoclimaterice sunt dispuse în partea sudică a localității, la limita cu muntele și cu pădurea de conifere. Parcul stațiunii Solca (cunoscut și sub numele “Grădina de vară”) a fost făcut de doctorul Poras cu brazi și molizi aduși de la poalele Alpilor, din Elveția. Parcul are al doilea cel mai ozonat aer din Europa și reprezintă practic o prelungire a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
confruntărilor dintre armatele austro-ungare și cele ruse, o parte dintre clădiri fiind distruse. După 1918, Solca (împreună cu restul Bucovinei) trece sub stăpânire românească. Cu toate acestea, populația de nemți rămâne relativ constantă. În deceniile următoare, Solca continuă să fie o stațiune căutată, în special de cei cu diferite boli ale plămânilor. În 1926, localitatea este promovată de la rangul de târg la rangul de oraș (comună urbană). În 1971 este deschisă publicului Casa-muzeu Solca, situată la ieșirea din oraș către Marginea. Casa
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
istoric și un obiectiv de patrimoniu cultural, cu utilaje și instalații vechi de aproape 200 de ani, fabrica este distrusă și vândută la fier vechi, începând cu anul 2004. Tot în 2004, prin Ordinul Ministerului Sănătății 150/ 16.02.2004, stațiunea cu cele două pavilioane ale sale este transformată în Spitalul de Boli Cronice Solca, singurul spital de acest fel din județul Suceava. Spitalul păstrează o secție de pneumologie cronici (40 de paturi), alături de secția medicină internă cronici (40 de paturi
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
În aprilie 2011, spitalul este desființat (alături de alte peste 65 de unități medicale din toată țara). În prezent, fostele pavilioanele ale sanatoriului, aflate în stare de degradare, găzduiesc un azil pentru bătrâni și o stație de ambulanță. În contextul desființării stațiunii balneoclimaterice, grădina de vară din vecinătate nu mai reprezintă un punct de atracție turistică. Complexul comercial și restaurantul din centrul orașului sunt, la rândul lor, închise. Liceul Teoretic Solca își pierde treptat din importanță și din prestigiu, fiind transformat în
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
din județ. Ca în cazul multor orașe mici din România, perioada postdecembristă a aruncat Solca într-o criză de supraviețuire. În prezent, orașul se află într-un con de umbră și nu mai oferă aproape nimic din ce oferea odinioară stațiunea balneoclimaterică Solca. O parte din populația tânără a părăsit localitatea, iar principala îndeletnicire a locuitorilor a redevenit agricultura. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Solca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
fermă față de infracțiunile mărunte. Rata criminalității în Cehia este însă una redusă. Există însă și alte centre de activitate turistică, în afara Pragăi, care este principalul punct de intrare pentru turiștii care vizitează și alte părți ale țării, cum ar fi stațiunile Karlovy Vary, Mariánské Lázně și Františkovy Lázně, castelele Karlštejn, Český Krumlov și Lednice-Valtice. Între zonele naturale vizitate mai mult de turiști se numără Český ráj, Šumava și Munții Krkonoše. Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, majoritatea locuitorilor Republicii Cehe
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
ca vara. În medie, sunt 300 de zile însorite pe an. Turismul, principala ramură a economiei prospere a Andorrei, produce circa 80% din PIB. Circa 10,2 milioane de turiști vizitează anual țara, atrași de lipsa taxelor vamale și de stațiunile de vară și de iarnă. Avantajul relativ al Andorrei s-a erodat însă, după ce Franța și Spania s-au alăturat zonei de liber schimb a Uniunii Europene. Sectorul bancar, cu statutul său de paradis fiscal, contribuie și el substanțial la
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
catalană. Datorită imigrației, legăturilor istorice, și proximității geografice, spaniola, portugheza și franceza sunt și ele vorbite în țară. Majoritatea andorranilor vorbesc una sau mai multe din aceste limbi, pe lângă catalană. Engleza este mai rareori vorbită, deși este înțeleasă în marile stațiuni turistice. Andorra este una dintre cele doar trei țări europene (alături de Franța și Monaco) care nu au semnat Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale a Consiliului Europei. Populația Andorrei este predominant (90%) romano-catolică. Sfântul protector al țării este Maica Domnului din
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]