KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...842 843 844 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

Dacă a existat vreodată un om cu o expresie de uimire față, atunci acela era Blayney în momentul de față. - Să vorbești cu ei!? spuse el. Ți-ai pierdut mințile? - Ei, nu chiar să vorbesc... Fu rândul lui Gosseyn să zâmbească înțelegător. - Preocuparea mea principală este să încep reînființarea Mașinii Jocurilor. Poate că tu o consideri ca un fel de instrument educativ, sau piesă de muzeu, sau, și mai mult o cale de a obține voturile de la tâmpiții care se ocupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
trebuie să înceapă să transpire pentru salariul său. Omul va trebui să fie supravegheat... deși nu prea era clar ce fel de acțiune dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în care o luaseră gândurile sale. Implicația nedeslușită era că ar putea fi inamici ai Semanticii Generale, pe undeva, nevăzuți. Dar asta nu era de fapt o problemă. Pentru încă cea mai mare parte, vasta majoritate a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță faimosul concept al Semanticii Generale. - Enin, haita nu este același lucru cu teritoriul; și, pe urmă, ai cam încurcat hărțile. În fond, tocmai venim de la o întâlnire cu șeful guvernului acestui continent. Urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
pe care ți-l pot da se bazează pe o hartă generalizată, pe care o am în mintea mea, a felului în care funcționează guvernele. - Dar ai spus că harta nu este același lucru cu teritoriul. Ochii băiatului străluceau. Bărbatul zâmbea. - Am spus că harta nu este neapărat același lucru cu teritoriul. Și lucrul acesta este adevărat mai ales când avem de-a face cu hărțile pe care le avem despre mersul lumii ci felul de a fi al oamenilor. Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
ceva în jurul tău, spuse el, și tu nu ești fraier. Închipuiește-ți, te lași legat acolo, și te descotorosești de indivizii aceia înarmați... Tăcu. Apoi băiatul făcu ochii mari. - Am uitat să te întreb. Unde i-ai trimis pe indivizi? Gosseyn zâmbi acru. - Acolo. În zona aceea înghețată, unde am fost noi. - Uauau! Nu crezi c-o să-nghețe? - Erau îmbrăcați destul de bine; și n-au decât o milă de mers până la clădirea aceea; așa că nu-mi fac griji. Se gândi un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
să constate că Enin dispăruse... "Expresia aceea ciudată pe fața lui: pune precis ceva la cale..." Mental, transmise: Cred că, temporar, aș putea să-l las aici cu Dan. Mă-ndoiesc că ar vrea să se întoarcă pe navă acum." Zâmbi. "Reeducarea sa conform Semanticii Generale nu este completă încă. Și-acum trebuie să te las și să văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate fi dusă în biroul cuiva unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
voia să însemne că Dan Lyttle era mai tău decât Traada. Situația părea să solicite o întrebare. - Despre ce era vorba? întrebă Gosseyn. - Nume. - Oh, făcu Gosseyn. - El spune că un scaun nu este un scaun. Fără să vrea, Gosseyn zâmbi. Evident, Dan Lyttle continuase inițierea băiatului în Semantica Generală. Iar aceasta era ultima teorie prezentată. Ceea ce-l deranja era sentimentul că nu avea timp pentru astfel de lucruri. Logica sa îi spunea că ființele Troog, nefiind inițiate în teoria semantică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
seama că Dan și Enin credeau că fusese să discute cu oameni de afaceri care urau împotriva Semanticii Generale; nu avea cuvinte potrivite care să poată descrie evenimentele uluitoare care se derulează, așa că adăugă stereotipul - "plecat". Sună telefonul. Dan Lyttle zâmbi și spuse: - Cred că avem răspunsul la întrebarea ta. Acesta este al patrulea telefon de când am venit aici. Primele trei au fost de la oameni de afaceri furioși. Să răspund? - Nu. Lasă-mă pe mine. În timpul cât Gosseyn se îndreptă grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
general pentru ceea ce ați spus. Dar am văzut că el se folosește și pentru a ține o ușă deschisă. Numele pe care i-l dăm n-are importanță. Dar trebuie să fim conștienți de particule, atomi, molecule, curenți energetici, etc. Zâmbi. Ați înțeles? Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
o ușă deschisă. Numele pe care i-l dăm n-are importanță. Dar trebuie să fim conștienți de particule, atomi, molecule, curenți energetici, etc. Zâmbi. Ați înțeles? Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră din ele. Și, evident, venise timpul. Blayney

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
pus în libertate. Sunt sigur că Enro încă mai plănuiește să se căsătorească, după cum este tradiția regală Gorgzid, cu sora lui pe care o știa ca Patricia Hardie și care acum este doamna Crang." Fu rândul lui Gosseyn Trei să zâmbească. "Analiza ta dovedește că tragi speranță că lucrurile vor ieși cum trebuie. Crezi că eu sunt în stare să duc la bun sfârșit ceea ce așteaptă toți de la mine." Răspunsul fu foarte direct: "Toți suntem foarte convinși că soluția se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Crang să meargă cu ei. În timp ce așteptau sosirea unei mașini pusă la dispoziție de biroul președintelui Blayney, Gosseyn observă că Dan Lyttle îi făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
tu de aceste detalii, și este motivat acum să accepte o slujbă de zi." "După câte îmi dau seama", răspunse telepatic Gosseyn Trei, "proprietarul unui hotel va avea de lucru să-și găsească alt paznic de noapte." Își încheie mesajul zâmbind: Ne mai vedem - cât de curând, cred, după ce doctorul Kair o să stea de vorbă cu mine." Răspunsul veni plin de îndoială: Cred că în cele din urmă, o să se întâmple și asta. Tu și cu mine față-n față..." Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
încât să nu mai fie ținta aruncătoarelor de bombe... Poate, ce-ar fi să se mute undeva în vestul mijlociu al Pământului, să cumpere o mică fermă și să locuiască acolo cu Enin și Regina Mamă Strala? Gosseyn se trezi zâmbind, în timp ce vizualiza acest rezultat improbabil al situației în care intrase. Nu era ușor să se înțeleagă că Gosseyn Unu ajunsese mai întâi în Orașul Jocurilor cu convingerea, venită nu se știe de unde, din interiorul lui, că fusese cândva un fermier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
era corect. Ea privi fix într-o parte. - Mai este un aspect pe care trebuie să-l luăm în considerație. Mulți dintre ofițerii superiori cunosc rolul pe care l-ai avut în întoarcerea noastră aici. Ei te respectă. Brusc ea zâmbi, de parcă propria analiză i-ar fi produs un sentiment de ușurare. - Așadar, cred că situația s-a schimbat. Ce părere ai? El spuse cu simplitate: - Sper că-ți dai seama că eu sunt singurul tată pe care o să-l accepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe care n-o arăta cu-adevărat nimănui. „Ce faci, Paul?“ „Sunt trist!“, zâmbea el, „Aplic rezistența prin depresie.“ După care apuca tricolorul prudent, cu tartinele degetelor înmuiate de soare și plictiseală, și începea să-l fâlfâie energic. În clipele alea, mă vedeam mărșăluind până la capătul lumii alături de el și de câteva milioane de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
le spele), niște ratați. Diferența dintre noi creștea cu fiecare secundă, conversație sau litru de bere, și-mi făcea plăcere s-o văd și s-o apăs în cotloanele minții, unde viața mi-era organizată pentru următoarele trei cincinale. Desigur, zâmbeam alături de Cătălin, când înfigea liric șurubelnița în fundul câte unei domnișoare la „Perla“ sau la Romană; îl ajutam și pe Mihnea să iasă noaptea prin geamul din pod la fotbalul pe zăpadă de la „Antipa“, înainte de examenul la algebră; beam cot la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și lumea din jur se interpuneau straturi subțiri de gânduri, o rețea sângerie de neuroni și sinapse punea în mișcare mecanismele de protecție și nimeni (uneori, nici măcar eu) nu mai avea acces la ce se întâmpla înăuntru. Îmi priveam prietenii, zâmbeam, nu-și imaginau că nu dădeam doi bani pe ei. Vremea onoarei și-a fidelității trecuse, ne împrumutam bani și mergeam împreună la bere, împărțeam zilnic bucuriile și necazurile, dar i-aș fi lovit pe la spate cu prima ocazie. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
totul altfel. Dincolo de narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mulțime de trecători. Uram literatura, mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-mi venea să urlu, fiecare copertă îmi provoca o suferință profundă și violentă. Mă întâlneam cu ei la catedră, le zâmbeam frumos, dădeam mâna, îi felicitam. În timp ce laudele curgeau, ca într-un comentariu de olimpiadă, în mintea mea se desfăceau simultan ecranele dreptății, pe care rulam poveștile interlocutorilor - isprăvi murdare, adevărate, de nerostit, care lipseau din paginile bibilite și premiate. Spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Camil Petrescu (chiar dacă nimeni nu-l văzuse, exista pesemne undeva; trebuia doar să cauți prin agende și însemnări), te întrebau mereu dacă ai apucat să citești nu știu ce carte (de fiecare dată alta și de care tu, desigur, nu auziseși), îți zâmbeau la fel de politicos cum le zâmbeai și tu. Veneau la facultate preocupați, îngrijiți, îmbrăcați în costumașele lor serioase și evazate, cu obrajii dați cu spirt și părul mirosind a briantină. Eram exact inversul lor. Trișasem o viață întreagă (la școală nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-l văzuse, exista pesemne undeva; trebuia doar să cauți prin agende și însemnări), te întrebau mereu dacă ai apucat să citești nu știu ce carte (de fiecare dată alta și de care tu, desigur, nu auziseși), îți zâmbeau la fel de politicos cum le zâmbeai și tu. Veneau la facultate preocupați, îngrijiți, îmbrăcați în costumașele lor serioase și evazate, cu obrajii dați cu spirt și părul mirosind a briantină. Eram exact inversul lor. Trișasem o viață întreagă (la școală nu suportam să învăț pe dinafară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Cravata era fabricată de „MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI. UNIVERSITATEA BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]