221,754 matches
-
din nou, dar contesa o răpește pe Clarisse din gelozie și pune o bombă pe nava lor. Lupin îi întemnițează pe Joséphine și pe Beaumagnan și fuge în ultimul moment cu Clarisse de pe barca ce explodează. La scurtă vreme, Arsène ajunge pe frânghii la ascunzătoarea comorii: ea se află în stânca de la Étretat. Aici are loc lupta finală cu Beaumagnan, care încearcă să-și ucidă fiul, dar cade de pe stâncă în mare. La câtva timp după acele evenimente, lucrurile par să
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
Sturzu. Tot în 2010, Anya și-a început cariera de solistă. Primul ei disc single a fost o colaborare cu Jay Ko, un DJ pe care l-a întâlnit într-un club din Sibiu. Piesa „One” a fost un succes, ajungând până pe prima poziție în Romanian Top 100 și fiind ascultată în țări precum Olanda, Polonia, Bulgaria, Belgia și chiar în China. Cel de al doilea hit al Anyei , ca cântăreață solo este „Beautiful world” care a ajuns pe primul loc
Anya (cântăreață) () [Corola-website/Science/325364_a_326693]
-
fost un succes, ajungând până pe prima poziție în Romanian Top 100 și fiind ascultată în țări precum Olanda, Polonia, Bulgaria, Belgia și chiar în China. Cel de al doilea hit al Anyei , ca cântăreață solo este „Beautiful world” care a ajuns pe primul loc în topurile muzicale din România , bucurându-se de o popularitate mare și în străinătate și de 5 milioane de vizualizări pe internet . În toamna anului 2011 Anya lansează un single nou : „Fool me” care se va bucura
Anya (cântăreață) () [Corola-website/Science/325364_a_326693]
-
toate acestea, Henric nu a întreprins nicio acțiune de germanizare a slavilor sau de creare a unui ansamblu de fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a prosperat, ajungând în cele din urmă unul dintre cele mai importante târguri din cadrul vastei "Mărci a lui Gero", care acoperea ținuturile de la răsărit de Ducatul de Saxonia. Atunci când Marca lui Gero a fost divizată în 965 ca urmare a morții markgrafului Gero
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
de asemenea sediul nou createi episcopii de Meissen. În 979, un anume conte Rikdag a devenit markgraf de Meissen, el achiziționând și teritorii ale Mărcii de Merseburg și Mărcii de Zeitz. Din 982, teritoriul Mărcii de Meissen s-a extins, ajungând în est până la râul Neisse, iar în sud în direcția Erzgebirge. În 983, prinzând vestea înfrângerii împăratului Otto al II-lea în bătălia de la Stilo, slavii din tribul veleților aflați la frontiera Saxoniei s-au răsculat. Episcopiile de Havelberg și
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
în ape sigure. Flota rusă a trecut la acțiuni ofensive doar la sfârșitul lunii mai, când o escadră sub comanda lui Greig a organizat blocada navală a Strâmtorilor, împiedicând aprovizionarea Constantinopolului pe mare. Pe frontul din Bulgaria, baronul Diebitsch a ajuns la concluzia că, pentru apărarea spatelui frontului rus, este necesară mai înainte de orice cucerirea Silistrei, dar vremea capricioasă a împiedicat orice acțiune ofensivă până la sfârșitul lunii aprilie. Asediul Silistrei a început pe 7 mai, iar pe 9 mai au fost
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
capricioasă a împiedicat orice acțiune ofensivă până la sfârșitul lunii aprilie. Asediul Silistrei a început pe 7 mai, iar pe 9 mai au fost transferate pe malul stâng al Dunării trupe suplimentare, ceea a făcut ca efectivele rușilor din fața orașului să ajungă la 30.000 de oameni. Cam în aceeași perioadă, vizirul Reșid Pașa a declanșat acțiunile ofensive pentru recucerirea Varnei. După o serie de confruntări violente cu rușii, turcii au fost nevoiți în cele din urmă să se retragă la Șumla
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
000 de soldați ruși, populația locală era ostilă iar trupele demoralizate. Sultanul a hotărât să-și retragă forțele spre Adrianopol și să a luat în considerație începerea tratativelor de pace. Armata rusă a înaintat rapid și, pe 7 august, au ajuns în fața orașului Adrianopol. Comandantul garnizoanei otomane a fost atât de surprins, încât a acceptat imediat să capituleze. A doua zi, primele formațiuni militare ruse au intrat în oraș, unde au capturat o cantitate mare de arme, muniții și diferite provizii
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
000 de soldați albanezi au renunțat să mai lupte de partea turcilor și au plecat către patrie, iar rușii nu au încetat să amenințe pozițiile armatei otomane. La jumătatea lunii august, rușii au ocupat Sofia și unitățile lor avansate au ajuns la Plovdiv. Diebitsch avea toate atuurile să ceară în mod ultimativ turcilor să accepte pacea - otomanii primeau un răstimp de gândire până la 1 septembrie, după care rușii ar fi reluat în forță atacurile. Pentru ca amenințarea asupra sultanului să fie și
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Amenințările multiple l-au convins pe sultan să ceară pacea prin intermediul ambasadorului Prusiei. Rușii și-au încetat acțiunile ofensive și, pe 2 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de pace de la Adrianopol. Liderul albanez Mustafa Pașa a continuat acțiunile ostile, ajungând în septembrie în regiunea orașului Sofia. Pentru contracararea atacurilor sale, Kiseliov, după traversarea Dunării pe la Rahova, s-a îndreptat spre Gabrovo, pentru a-i ataca pe albanezi din flanc. Gruparea condusă de Geismer s-a îndreptat spre Botevgrad, pentru a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Dimitrie Dinicu. În paralel se angajează la restaurantul „Pisica Neagră” de lângă Ateneu pentru a-și putea continua studiile. În 1912 este angajat de către flautistul și impresarul Georgescu în cadrul orchestrei Teatrului „Amicitia”. În 1914, cu ajutorul și susținerea dirijorului rus Boris Kopgreger, ajunge concert-maestru al orchestrei „Companiei Lirice Române”, condusă de Constantin Grigoriu, unde cânta cel mai mare tenor al României pre-belice Leonard Nicolae. În perioada 1916 - 1918 cântă pe front pentru soldații români, adus în linia a treia de către dr. Alexandrescu-Dresca din
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
de ani în urmă. Experimentul are loc, însă omenirea este dezamăgită. Cu excepția faptului că toți oamenii și-au pierdut cunoștința timp de o oră, aproape nimeni nu a avut nicio viziune a viitorului. Lloyd este printre puținii privilegiați care au ajunge la miliarde de ani în viitor, când Soarele deja s-a stins, iar galaxiile Calea Lactee și Andromeda s-au ciocnit. El află astfel că nemurirea va fi accesibilă câtorva privilegiați, chiar dacă nu sub forma trupului omenesc. Romanul discută despre liberul
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
pe nume Mark Benford (Joseph Fiennes) și Demetri Noh (John Cho), precum și o echipă FBI care investighează evenimentul. Perioada pierderii cunoștinței a fost modificată de la sub două minute la două minute și șaptesprezece secunde, iar timpul viitor în care se ajunge se situează peste șase luni, nu peste douăzeci și unu de ani. Timpul curge normal pe durata evenimentului, iar camerele de securitate prin imagini ale oamenilor inconștienți pe întreaga perioadă. Apare și un personaj pe nume Lloyd Simcoe, dar acesta amintește doar
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
I (supranumit "cel Mare", în limba latină "Magnus") (n. cca. 900 - d. 20 mai 965) a fost inițial conducătorul unei mărci de mici dimensiuni cu centrul la Merseburg, pe care el a extins-o încât a ajuns un vast teritoriu care i-a preluat numele devenind Marca lui .La jumătatea secolului al X-lea el a fost conducătorul a ceea ce se cunoaște sub numele de "Drang nach Osten" (expansiunea germană în răsărit). Gero era fiul markgrafului Thietmar
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Herman de Saxonia. Ei au găsit refugiu în Swetlastrana, un oraș slav a cărui localizare nu se cunoaște, în care căpeteniile obodriților Nakon și Stoinegin (sau Stojgnev) își aveau rezidența. În acel loc, Herman i-a asediat până când s-a ajuns la un acord, însă neînțelegerile ulterioare au blocat închierea păcii. Obodriții, wilzii, Chrepienyanii, redarii și dolenzii s-au organizat apoi pentru a se opune sosirii armatei lui Gero, a regelui și a ducelui Liudolf de Suabia. După ce negocierile au eșuat
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
sale, deoarece avea foarte puțin de lucru și ducea lipsă de bani. Inginerul a plecat cu ultimul tren spre domeniul colonelului, schimbând un tren la Reading și mergând șapte mile cu un alt tren până la Eyford, în Berkshire. El a ajuns acolo la ora 23:15; a fost așteptat de colonel și dus cu o trăsură cu un singur cal timp de cel puțin o oră până la domeniul colonelului (acesta se afla, după spusele lui Stark, la șapte mile de gară
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
cu un singur cal timp de cel puțin o oră până la domeniul colonelului (acesta se afla, după spusele lui Stark, la șapte mile de gară). Trăsura avea geamuri mate, iar Hatherley nu și-a dat seama unde a fost dus. Ajuns la destinație, el a fost dus într-o casă și pus să aștepte într-o cameră. În acest timp, în cameră a intrat o femeie care l-a avertizat să plece până nu este prea târziu. Gândindu-se încă la
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
este prea târziu. Gândindu-se încă la cele 50 de guinee, inginerul a decis să rămână. Colonelul îi prezintă un bărbat scund și gras, pe care-l recomandă ca fiind Ferguson, secretarul și administratorul său. Cei trei urcă scările și ajung la o cameră mică și pătrată, care era chiar interiorul presei hidraulice. Tavanul camerei era chiar pistonul care se lasă în jos către podeaua de fier, iar pereții laterali erau din lemn. Hatherley își dă seama că este vorba de
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
din cameră, aude cum a fost zdrobită lampa de către presă. El se trezește pe un coridor, de unde este tras rapid de femeia care-i spusese anterior să plece din casă. Ea îl ghidează prin labirintul de coridoare din casă și ajung în cele din urmă într-un dormitor, iar femeia îi spune să sară pe fereastră până jos de la o înălțime de 9 metri. În acel timp, la capătul coridorului sosise colonelul Stark având un felinar într-o mână și un
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
și a constat că este în apropiere de gară. El i-a pus câteva întrebări impiegatului, aflând că acesta nu auzise de colonelul Starr și nu era nicio secție de poliție în apropiere. A luat trenul spre Londra și a ajuns la Gara Paddington, unde a decis să se ducă mai întâi la un medic pentru a i se bandaja rana, urmând apoi să se adreseze poliției. Auzind această relatare, Sherlock Holmes ia din raft un caiet voluminos cu tăieturi din
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
falsificatori fabricase până la acel moment mii de monede false de o jumătate de coroană. El dăduse de urma bandei la Reading, dar nu reușise să afle unde se afla aceasta, ceea ce dovedea că banda lucra de mult timp în branșă. Ajunși la Eyford, cei cinci călători au observat o coloană imensă de fum care se înălța în spatele unui pâlc de copaci din apropiere. Impiegatul le spune că în timpul nopții a luat foc o casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer, iar urmăritorii au fost prea ocupați să-l ajungă din urmă pe Hatherley, nereușind să observe la timp incendiul. În dimineața respectivă, un țăran văzuse o trăsură în care se aflau trei persoane (femeia frumoasă, germanul sinistru și englezul morocănos) și niște cutii voluminoase și care se îndrepta spre
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
implicare sentimentală față de Carsen. Ei călătoresc prin jungla amazoniană, unde întâlnesc cascade, vânători de capete, poduri care se prăbușesc și capcane mortale Maya, toate acestea fiind tratate cu umor și cu o doză de romantism. Apoi călătoresc în Munții Himalaya, ajungând până în Shangri-La, toate aceste aventuri dovedind că anii de citire a cărților de către Carsen au fost folositori. "" se inspiră din mai multe filme de acțiune și westernuri clasice, cum ar fi seria "Indiana Jones", "Macgyver" și "Shane" (în primul rând
Bibliotecarul: Comoara din spatele cărților () [Corola-website/Science/325398_a_326727]
-
de a mobiliza episcopatul din Francia răsăriteană condus de Unni de Bremen pentru a adera la cauza sa în 916 cu ocazia sinodului de la Hohenaltheim nu a întrunit rezultatul scontat. După câteva ciocniri armate, Conrad a reușit cel puțin să ajungă la negocieri cu ducele Henric I "Păsărarul" de Saxonia. Cu toate acestea, ducii revoltați din Suabia, Erchanger (executat în 917) și Burchard al II-lea constituiau o continuă amenințare, ca și ducele Arnulf cel Rău de Bavaria. Grav rănit în
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
Watson se deplasează cu Holmes la moșia unui vechi prieten, colonelul Hayter, de lângă Reigate, în comitatul Surrey. Scopul deplasării îl constituia faptul că detectivul avea nevoie de odihnă după un caz destul de obositor, pe care l-a investigat în Franța. Ajuns acolo, Holmes constată că serviciile sale sunt necesare în acele locuri, dar el constată, de asemenea, că se poate folosi în rezolvarea problemei de boala lui recentă. Cu câteva zile în urmă a avut loc o spargere la casa bătrănului
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]