21,440 matches
-
urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con strângător al limitelor, calitatea lor de „înlănțuitoare“ fiind subliniată în două rânduri: ființa este „nemișcată“ în „limitele unor teribile legături“ (B 8, 26) și „Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei“ (B 8, 30-31). Existența acestei „limite ultime“ (peiras pymaton; B 8, 42), care înconjoară ființa înlănțuind-o, este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, „neisprăvită“ (B 8, 31). Și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cît de mult unii intelectuali, instalați confortabil (și uneori cu aroganță) în Turnurile lor de Fildeș, ar dori acest lucru 10. Cele mai extraordinare și profunde granițe nu sînt trecute pe hartă; acestea nu sînt constituite din rîuri, fluvii sau lanțuri de munți. Aceste granițe există între națiuni și culturi. O asemenea condamnare globală a naționalismului, în loc să ofere o analiză selectivă și ponderată, atacă întreaga lume. Cu un imens respect, autorul acestei cărți pune întrebarea: există oare posibilitatea unui compromis intelectual
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Vălenii de Munte, 1915) descrie Munții Carpați și rolul jucat de aceștia în lupta dintre români și unguri. Carpații sînt prezentați aici nu atît ca o barieră geografică, cît drept o coloană vertebrală a majorității românești de pe marile versante ale lanțului muntos. Serbia eroică și martiră (Vălenii de Munte, 1915) oferă splendide imagini de evocare istorică ale luptei pentru supraviețuire a vecinei de la apus a României. În Popoare turanice parazite (Vălenii de Munte, 1915), Iorga oferă o imagine deloc măgulitoare a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
are propriul ei Robespierre; nu există decît o singură soluție, aceasta este ceea ce ne învață experiența istorică 103. Lenin a început negocierile pentru o pace separată. Dezertarea rușilor face ca poziția României să fie imposibil de menținut. Cu Bucovina și lanțul Munților Carpați aflate în mîinile Puterilor Centrale și germanii înaintînd în Ucraina, România era încercuită. Politica lui Lenin a forțat în ultimă instanță România să renunțe la luptă. Nu putea oare România să urmeze exemplul Serbiei și să facă un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost prezentați într-o lumină nefavorabilă în biografia lui Iorga în ceea ce privește rolul lor în aceste negocieri 108. Prin primăvara lui 1918 a fost semnat un tratat de pace. Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei și fîșii strategice întinse din lanțul carpatic au revenit Ungariei. Noul guvern de la București, sub conducerea lui Alexandru Marghiloman (după toate indiciile), era la fel de convins de victoria Aliaților ca și Iorga; încheiaseră acest tratat de pace ca un fel de tratat de reasigurare; și cum vedeau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avertisment: o republică are nevoie de o clasă de mijloc, pe care o mînă de intelectuali nu o pot înlocui. Atunci cînd acest lucru va deveni evident, se va instala anarhia. Cinci ani mai tîrziu, cînd anarhia a scăpat din lanț, Iorga scria: "Fascismul spaniol va încerca să înrobească gîndirea, așa cum face orice dictatură". Dar Iorga era înspăimîntat de spectacolul ororilor dezlănțuite. El era de părere că influența sovietică nu explica acest lucru, explicația fiind caracterul național. Întreba însă: "Ce face
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajuns în doi timpi și trei mișcări la Canalul Mînecii. După Dunkirk, soarta Franței era pecetluită. După breșa reușită de trupele germane, Iorga întreba: "la ce s-ar putea aștepta omenirea" după o victorie a totalitarismului. "O "Nouă Ordine" a lanțurilor?" "Vor fi ei în stare (...) să mențină omenirea în stare de sclavie?" O asemenea izbîndă părea tot mai probabilă o dată cu trecerea timpului. Pe măsură ce tragedia Occidentului creștin se intensifica, Iorga a scris un editorial intitulat Rugăciune. Îngrozit de distrugerea civilizației europene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conform unui algoritm similar: Proporz. La fiecare nivel posturile erau atribuite, de comun acord, unui candidat propus de unul dintre cele două partide. În timp, acest sistem de „slujbe pentru ai noștri” a prins rădăcini În societatea austriacă, formând un lanț de patroni și clienți interdependenți, care rezolvau fiecare conflict fie prin negociere, fie prin schimbul de poziții și favoruri. Conflictele de muncă erau soluționate mai degrabă prin arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libertății contra tiraniei. Părea, În sfârșit, posibil să vorbești despre comunism și libertate În aceeași propoziție. Cum avea să spună mai târziu Jorge Semprún, pe atunci un tânăr comunist spaniol care lucra clandestin În Paris, „cuvântarea secretă ne-a rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cunoaștere. Această interpretare a condiției umane era asociată pe atunci, În mod corect, cu scrierile lui Michel Foucault. Cu tot obscurantismul său ocazional, Foucault era un raționalist. Primele lui scrieri urmează Îndeaproape preceptul marxist că, pentru a elibera muncitorii din lanțurile capitalismului, era nevoie mai Întâi de o altă interpretare a istoriei și a economiei, care să demaște narațiunea interesată produsă de societatea burgheză. Așa-zisa cunoaștere revoluționară trebuia, pe scurt, să se substituie cunoașterii stăpânilor; În cuvintele lui Antonio Gramsci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre cele 42 de locuri care Îi reveneau Lituaniei. Alegerile din toate cele trei republici au adus o victorie clară a candidaților independenți, reliefând o traiectorie comună a statelor baltice. Fapt reconfirmat simbolic pe 23 august 1989, prin crearea unui lanț uman („Să dăm mâna peste Marea Baltică”) pe o distanță de 650 de kilometri, de la Vilnius până la Tallinn, trecând prin Riga, pentru a marca 50 de ani de la Încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov. Se estimează că au luat parte 1,8 milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
28). Scriptura ne învață că utilizarea vinului nu era cunoscută decât de la Potop. Arca lui Noe (Noah în limba ebraică) a eșuat la 5165 m pe "muntele Ararat" (Geneza, 8: 4), în Armenia, situat în nordul Mesopotamiei, nu departe de lanțurile muntoase din Caucaz. Noe, "care era cultivator", după cum ne precizează Biblia, a fost primul om care a plantat viță de vie.6 Apoi viticultorul originar a gustat din producția sa de vin (Geneza, 9: 20): Atunci a început Noe să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Legiunii însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin, precum și ale miilor de legionari. Doamne, dă-ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și pătimirea adunate în oasele și sufletul meu ard și tânjesc învăluite de lanțul criminal al cumplitelor prigoane care nu au încetat nici azi; și nu le mai scapă nici o ocazie prigonitorilor de a ne murdări curățenia noastră sufletească, jertfele noastre ce au fost geneza multor tragedii. La fel și politicianismul de azi, de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă ticăloasă, setoși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
puternice, hoardă ticăloasă, setoși de sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]