21,807 matches
-
Rossella Pompeo, de prof.Lidia Gargiulo și Dante Fasciolo, coordonatoare fiind poeta și animatoarea culturală Tatiana Ciobanu. Ulterior, despre Bacovia, s-au mai pronunțat prin eseuri de excepție ce au parvenit subsemnatului Lăură Raineri și Simona Verrusio. Cele două serate poetice, care s-au desfășurat la un veritabil nivel academic și totodată într-o atmosferă destinsa, de cordiala prietenie și comunicare, au fost agrementate de lecturi din versurile celor doi mari poeți, în italiană și în română, acompaniate la o mini-harfă
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic (prozodie, retorică, tropi, figuri etc.), cât și pe metodologiile suple, oferite de cuceririle moderne din stilistică, poetică, semiotică. Proba cea mai concludentă o reprezintă monumentalul Dicționar istoric de rime (Dosoftei - Arghezi), 1983, întreprindere temerară, unică în literatura noastră de specialitate. Lucrările de critică și istorie literară ce au urmat evidențiază o atenție constantă acordată creației literare din
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
titlul volumului publicat în anul 1968, "Athanor", unde materia brută, unde cuvântul banal se metamorfozează în chintesență, angajând suprarealismul într-un «onirism paradoxal lucid» ("ibid"., 220). Notabil este faptul că Emil Manu observă un „ultim puseu suprarealist“ la "generația resurecției poetice dintre 1960 - 1965", dovadă a „asimilării“ avangardei de către această generație, „puseu“ avangardist-suprarealist care este de fapt un "alt-modernism", "modernismul resurecțional-paradoxist", întemeiat de generația "Labiș-Stănescu-Sorescu:" «Ca o compensare de ordin teoretic, ultimul „puseu“ suprarealist dintre 1960 - 1970, în experiența unor tineri
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este "" de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este "" de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se află în "Epigonii" de Mihai Eminescu. În
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se află în "Epigonii" de Mihai Eminescu. În prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiază «zilele de-aur a(le) scripturelor române», din epocile anterioare, cu «poeți ce-au scris o limbă ca un fagure
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
fără credință în ceva, pentru care Dumnezeu este o «umbră», pentru care Patria este «o frază» etc. În scrisoarea însoțitoare a poemului-manifest, "Epigonii", către Iacob Negruzzi (de la revista «Convorbiri literare»), Eminescu ne încredințează: Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: "Testament, Rugă de seară, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvânt, Poetului necunoscut, Horă de poeți" etc. În „fruntea“ volumului de debut, "Cuvinte potrivite", din anul 1927, Tudor Arghezi și-a pus cea mai interesantă dintre artele sale poetice, "Testament", un
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
numeroase arte poetice: "Testament, Rugă de seară, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvânt, Poetului necunoscut, Horă de poeți" etc. În „fruntea“ volumului de debut, "Cuvinte potrivite", din anul 1927, Tudor Arghezi și-a pus cea mai interesantă dintre artele sale poetice, "Testament", un poem esențial pentru întregul său "program estetico-literar realist". În „deschiderea“ "Testamentului" arghezian, "cartea" - ca bun testamentar transmis fiului - se relevă simbolic în treaptă întru cunoaștere veridică, în prim-hrisov «al robilor cu saricile pline de oseminte» „vărsate“, „transferate
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
adânci“ ale istoriei. Rostul cărții este clar expus: În astfel de carte argheziană, destinată celor din baza piramidei sociale, «urmașilor stăpâni», nu robi ca până acum, răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu numai în "Rugăciune", ci și în "Mărturisiri literare", din anul 1932: Volumul de debut în poezie al lui Lucian
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine qua non" a poeziei expresioniste. Poezia " Din ceas, dedus"..., «compusă în toamna lui 1929, utilizând un material poetic din 1920», cu care se deschide volumul "Joc secund", publicat de Ion Barbu în 1930, și poezia secundă a acestui volum, "Timbru", mai întâi «apărută cu titlul "Apropiat", în "Sburătorul", din noiembrie 1926», se constituie într-o barbiană artă poetică
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
poetic din 1920», cu care se deschide volumul "Joc secund", publicat de Ion Barbu în 1930, și poezia secundă a acestui volum, "Timbru", mai întâi «apărută cu titlul "Apropiat", în "Sburătorul", din noiembrie 1926», se constituie într-o barbiană artă poetică hermetic-parnasiană, „în două părți“: Cu privire la „prima parte“ de ars poetica, "Din ceas, dedus"..., George Călinescu evidențiază că «hermetismul lui Ion Barbu e adesea numai filologic», cele două catrene din „deschiderea“ "Jocului secund" fiind «o cugetare clară, în limbaj dificil, arta
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
hermetic-parnasiană, „în două părți“: Cu privire la „prima parte“ de ars poetica, "Din ceas, dedus"..., George Călinescu evidențiază că «hermetismul lui Ion Barbu e adesea numai filologic», cele două catrene din „deschiderea“ "Jocului secund" fiind «o cugetare clară, în limbaj dificil, arta poetică a liricului: Poezia ("adâncul acestei calme creste)" este o ieșire "(dedus)" din contingent "(din ceas)" în pură gratuitate "(mântuit azur)", joc secund, ca imaginea cirezii resfrântă în apă; e un nadir latent, o oglindire a zenitului în apă, o sublimare
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
dedus)" din contingent "(din ceas)" în pură gratuitate "(mântuit azur)", joc secund, ca imaginea cirezii resfrântă în apă; e un nadir latent, o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune» . Desigur, această primă parte a artei poetice barbiene grăiește despre faptul indiscutabil că "Poetul și Poezia" aparțin "sferei ceasului", adică prezentului, la mijlocul axei spațio-temporalității, în vectorizare paradoxist-geometric-lirico-semantică, între polul plus („plus-infinit“), al realului / istoriei, al cosmosului nostru, sugerat de calma creastă, zenitul, și polul minus („minus-infinit“), simetric
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
spre moarte, dinspre lumină spre întuneric; numai în acest chip istovitor, trăind / cunoscând profund marea vieții, se naște veritabila poezie, pura poezie, asemenea transparentelor meduze ivindu-se dintr-o foșnire mătăsoasă a clorurii de sodiu. În "Timbru", se continuă "ars poetica parnasiano-hermetică barbiană;" "cimpoiul" și "fluierul" (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") sunt instrumentele specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacoromâni-arhaici), întregului neam al orfeicilor; "misia Poetului / Poeziei" este de a cânta «durerea divizată», durerea lumii întregi din fiecare "ens / ins" al ei; dar nu
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
afective cu lumea și cu absolutul, își are în poezia lui Ion Pachia Tatomirescu un reprezentant netulburat de îndoieli»; același critic mai subliniază: «Un anume aer programatic nu lipsește nici din "Zoria", concepută ca un vast coral al unor stări poetice dintr-o tradiție a rostirii ceremonialice, neocolind însă nici angajarea într-un cotidian mai prozaic. Dominantă rămâne însă atitudinea ritualizantă: Zoria este un spațiu de oficieri grave în care cosmicul se înfățișează ca o mai pură natură, în care naturalul
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
însă atitudinea ritualizantă: Zoria este un spațiu de oficieri grave în care cosmicul se înfățișează ca o mai pură natură, în care naturalul apare ca o mai umană ipostază a lucrurilor, în care lucrurile toate pregătesc procesiuni nupțiale erotice. Eul poetic este insinuat în fragmentele tuturor viziunilor, despre el este vorba de fapt, dincolo de toate măștile entuziasmelor romantice: "în fața amurgului, în fața luminii, a nordului sau a cerului". Remarcabilă este prospețimea acestui limbaj ce putea fi redescoperit ca vetust: "Pe colinele galbene
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
școală și societate, un mediu în care studentul să-și conștientizeze și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic. La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată "„O poetică a artei actorului”", publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998. Ca regizor de teatru, Ion Cojar a susținut de asemenea că spectatorii, pentru a empatiza la modul total cu ceea ve văd și aud
Ion Cojar () [Corola-website/Science/309226_a_310555]
-
țipăi). Tot episcopul Rednic a dispus ca în Seminarul „Sfânta Treime” să se primească numai tineri care aveau intenția să se preoțească și a introdus pentru ei obligația de a purta reverenda. La Gimnaziul din Blaj a sporit clasele de poetică și retorică, iar începând cu anul 1772 a început să fie predată și filosofia (logica, metafizica, matematica și etica). La insistențele episcopului Rednic, doi studenți români au fost admiși la "Colegiul Pazmany" din "Viena", iar alți doi la Orfelinatul "Therezianum
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
Biblioteca Națională a Austriei). Lucrarea, care are structura unei mise, este compusă din 12 părți ("Dies irae, Tuba mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrimosa, Domine Jesu, Hostias, Andante, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei"), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită ""Lacrimosa"" fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră. I. Introitus: "Requiem aeternam
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
de criticul Alexandru Piru, unul din asistenții lui G. Călinescu la Facultatea de Litere din București. Eseul, pornește de la prejudecata modernistă că dintre materii catifeaua este cea care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului poetic tratând toate materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane de tip balzacian
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului poetic tratând toate materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul acestuia despre romanul românesc, "Arca lui Noe", începând de
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Facultății de Limba și Literatura Română - Universitatea din București (1963 - 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul câmpiei infinite, perene, în care trebuie să citim la prima vedere o reprezentare spațială a existenței, o imagine a
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
străjuit de „câmpia eternă” și de „muntele singur”, de a fi, cu alte cuvinte, în același timp cel ce rostește (scrie) și cel rostit (scris); din perspectiva acestei tentative, materia magmatică și viscolul de energii din care sunt făcute textele poetice nu reprezintă altceva decât o largă acoladă metaforică a unei memorii afective extrem de laborioase; „apoteoza” spre care tinde dublul efort al poetului echivalează cu adâncirea în memorie până la transcendență (tensiune a po¬eziei lui Alboiu neobservată de comentatori din pricina, poate
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]