22,856 matches
-
particulelor coloidale, respectiv gradul de dispersie D. Astfel prima legea a lui Fick poate fi integrată în raport cu timpul, dacă gradul de concentrație se consideră constant: (21) Această condiție s-ar realiza lucrând cu soluții de concentrație diferită c1 și c2 separate printr-o membrană poroasă. Căderea de concentrație, respectiv difuziunea ar avea loc numai prin membrane. În aceste condiții integrând se obține: (22) Măsurând cantitatea de substanță difuzată (n) în timpul t se poate calcula coeficientul de difuzie și respectiv raza, utilizând
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
particule relativ grosiere, pe când difuzia în cazul particulelor suficient de fine. Se poate deduce faptul că: o sedimentarea este un fenomen care constă în depunerea particulelor fazei disperse sub acțiunea forței gravitaționale sau a forței centrifuge. o sistemul dispers se separă în două straturi: un strat în care concentrația fazei disperse este maximă numit sediment și un strat care conține doar mediul de dispersie. Așadar, după natura forței care determină sedimentarea, se disting două tipuri de sedimentări: în câmp gravitațional sedimentare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
polidisperse au o latură aplicativă deosebit de variată. II.3.2.3. Aplicații practice ale sedimentării în câmp centrifugal În cazul sistemelor monodisperse se consideră o cuvă în care se află sistemul de analizat. După un interval de timp t se separă două straturi, distanța până la limita de separație este x1. Deplasarea în timp a limitei de separație: fază dispersă/mediu de dispersie la ultracentrifugare în sistem monodispers, schematic poate fi reprezentată astfel: O aplicație deosebită o reprezintă raportul f/f0, adică
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
gravitațional este de forma: (4) Echilibrul de sedimentare se manifestă prin aceea că în orice secțiune a coloanei de sistem dispers, viteza de sedimentare devine egală cu viteza de difuzie, rezultând egalitatea:(5) respectiv (6) sau introducând masa aparentă (7) Separând variabilele și integrând după regruparea termenilor se obține: (8) în care, c1 - concentrația particulelor la nivelul - concentrația particulelor la nivelul x2. Considerân pe x1=0, drept nivel de zero arbitrar, la care concentrația c1=c0, neglijând indicele 2 se poate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
va scădea efortul; - 3-4 minute se scade foarte mult efortul, iar peste 4 minute revenire, oprit efort; Alte probe care urmăresc revenirea FC și TA după efort (Ruffier, Harvard) sau proba combinată Letunov (urmărirea pulsului și TA după trei eforturi separate între ele de o pauză de câte 5 min, 20 genuflexiuni în 30 sec; alergare maximală pe loc 15 sec și alergare pe loc cu 180 pași pe minut timp de 3 minute - la femei și copii sub 15 ani
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
prin care autorul român, reluând, probabil, o sugestie poescă din "Dialogul lui Monos și Una", înțelege o metodă de cunoaștere ce neagă subiectivitatea autorului ("liberă de figură umană") - este singura posibilitate ("sperata poartă") ce ne permite să trecem pragul, ce separă lumea vizibilă de cea invizibilă ("[p]ana la marginile celebrelor, incineratelor umbre"), să cunoaștem, cu alte cuvinte, Absolutul / Divinitatea, în aspectul lui /ei cel mai pur, aceea de creator al unui univers, ca o operă de artă, si sa ne
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care pune în lumina valoarea metafizica a creației artistice - problema comună marilor artiști și scriitori de la începutul secolului XX, căreia Henri Bergson i-a oferit o soluție întru-totul originală: acesta nu numai că atribuie artei capacitatea de rupe "voalul" ce separă cunoașterea noastră de durată, dar chiar vede în arta un exemplu al depășirii condiției noastre comune, pe care practică artistului a rezolvat deja, fără ca el să știe însă cum. Ion Barbu pare să identifice aici jocul unei proceduri, care îi
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și noutate individuală, ce rupe cu generalitățile false a vietii practice: Artă participa la esență ființei [s.n.]: dar cum această esență nu este un lucru de contemplat, ci un act ce trebuie prelungit, ea nu participă la această esență decât separându-se [s.n.]. Artă nu participă la creație, care este fondul comun al duratei, decat creându-se că noutate imprevizibilă și individuală. Ființă fiind acțiune, creație, diferența, tocmai această diferență dovedește participarea ei la ființă [s.n.] și își exercită efectul cel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
toate lucrurile în puritatea lor originală [s.n.], la fel și formele, culorile și sunetele lumii materiale, precum și cele mai subtile mișcări ale vietii interioare 43. Și, într-adevăr, nu numai că filozoful francez atribuie artei capacitatea de depăși abisul ce separă cunoașterea noastră și durata, i.e. absolutul, dar chiar vede în arta un exemplu al depășirii, ca și cum practică artistului a rezolvat deja, fără ca acesta să știe însă cum, aceasta dificultate: Astfel, fie că este pictură, sculptură, poezie sau muzică, arta nu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
numim idealism. Am putea astfel spune, fără a ne juca cu sensurile cuvintelor, ca realismul există în opera, iar idealismul în suflet și că numai prin intermediul idealității reluăm contactul cu realitatea [s.n.]44. Ceea ce permite artei să depășească distanță ce separă, din rațiuni practice, realitatea de noi, sunt, oricât ar părea de paradoxal, mijlocele de expresie, chiar limbajul. Cuvântul este, in primul rand, un instrument al inteligenței, creat pentru a acționa asupra materiei și a o controla, dar el "diferă de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un instrument al libertății", "o mecanică ce triumfă asupra mecanismului"46. Importantă, în acest context, este și distincția stabilită de Bergson dintre concepte și imagini, în "Introducere în metafizica" (1903). În timp ce conceptul, în generalitate lui duce la extrem distanță ce separă cunoașterea de real, care este totdeauna temporal și unic, imaginile, în varietatea și tensiunea lor internă, ne permit să ni-l apropriem. Pentru a exprima experiență simplă și intuiția schimbătoarea a duratei, pentru a contrabalansa, staticul conceptelor opuse și separate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și o cale posibilă spre adevărată cunoaștere. Poemul, crede Barbu, se naște din emoția descoperii unui Adevăr mai înalt, prin reflecția conștientă a poetului asupra "vacuității" din centrul ființei ale, reflecție lipsită însă de orice tentă teleologica (aici Barbu se separă de Poe). Să ne amintim: în "Filozofia compoziției", poetul american pretinde că "opera s-a dezvoltat, pas cu pas, până la finalizare ei, cu precizia și implicațiile rigide ale unei probleme de matematică"60. Deși accepta raționalitatea procesului de creație, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
după victoria CDR în alegeri -, 1 decembrie și locul său istoric, Alba Iulia, au reprezentat constant nu un simbol al Unirii, ci unul al diviziunii. Atunci când, în iarna lui 2004, Adrian Năstase îi acuza amenințător pe bucureșteni, pe care îi separa de restul țării, atribuindu-le responsabilitatea exclusivă a câștigării alegerilor prezidențiale de către candidatul opoziției, el nu făcea altceva decât să continue un discurs bazat pe logica segregării și a luptei de clasă, discurs inaugurat de FSN și Ion Iliescu în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nodului cotiledonar conturul secțiunii transversale este aproximativ dreptunghiular, cu două laturi convexe. În epidermă se observă atât peri tectori cât și stomate, iar stratul cortical hipodermic este colenchimatizat. Țesuturile conducătoare rămân sub forma a două inele concentrice, de grosime asemănătoare, separate de o zona cambială pluristratiticată. În axila cotiledoanelor, în concavitățile de pe laturile epicotilului, se observă muguri care au 2 sau 4 primordii foliare. Pețiolul cotiledonului prezintă epidermă cu peri tectori, parenchim fundamental de tip meatic și două fascicule conducătoare de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
vor da naștere la flori în momentul trecerii de la faza vegetativă la cea reproducătoare. În structura tulpinii, colenchimul hipodermic formează 2-3 straturi de celule. Structura internodului tulpinal este doar primară (foto 56), vasele de lemn fiind dispuse în șiruri radiare separate de numeroase raze parenchimatice, uniseriate; parenchimul perimedular este ușor colenchimatizat. Colenchimul hipodemic de la fața internă a țesutului conducător este de tip tangențial și nu de tip angular cum se afirmă în literatura de specialitate pentru toate speciile de labiate. În
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
formează mai multe (6) fascicule libero-lemnoase de tip colateral deschis, din care două opuse sunt foarte mari, compuse. Liberul este format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul are vase cu pereții groși, intens lignificați, dispuse în șiruri radiare separate de parenchim celulozic. Măduva este parenchimatic-celulozică, de tip meatic, formată din celule mult mai mari decât cele ale parenchimului cortical. La nivel inferior, conturul secțiunii transversale se menține același, dar pe două laturi se schițează câte o coastă proeminentă (cu
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
lemn. Acest țesut mecanic interfascicular, împreună cu zonele de lemn secundar, formează un inel sclerificat și lignificat continuu, mai gros în dreptul fasciculelor 49 principale; la fața internă a acestora din urmă rămâne vizibil lemnul primar, cu vase dispuse în șiruri radiare separate de parenchim celulozic. Măduva este groasă, formată din celule foarte mari în centru, cu pereții foarte subțiri, celulozici. Parenchimul perimedular este format din celule cu numeroase punctuații, ceea ce amintește de structura hidrocitelor. Treptat, spre baza tulpinii, perii tectori devin mai
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
parenchimatice ușor alungite radiar, cu pereții mai subțiri decât cei ai fibrelor libriforme, dar intens lignificați; • vasele de lemn sunt dispersate neregulat în masa fundamentală de libriform; • pe alocuri, inelul de lemn cuprinde trei zone distincte: ¾ lemn primar (cu vase separate de parenchim celulozic); ¾ lemn secundar (cu vase separate de libriform); ¾ lemn secundar (reprezentat numai de libriform ale cărui celule au dispoziție strict radiară); • liberul formează un inel subțire, elementele din vecinătatea cordoanelor de fibre sclerenchimatice având pereții mai îngroșați; • în
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
decât cei ai fibrelor libriforme, dar intens lignificați; • vasele de lemn sunt dispersate neregulat în masa fundamentală de libriform; • pe alocuri, inelul de lemn cuprinde trei zone distincte: ¾ lemn primar (cu vase separate de parenchim celulozic); ¾ lemn secundar (cu vase separate de libriform); ¾ lemn secundar (reprezentat numai de libriform ale cărui celule au dispoziție strict radiară); • liberul formează un inel subțire, elementele din vecinătatea cordoanelor de fibre sclerenchimatice având pereții mai îngroșați; • în componența liberului secundar intră tuburi ciuruite, celule anexe
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
pețiolul frunzei de la diverse specii de Salvia, numărul fasciculelor conducătoare variază între 3 și 5 (Toma și colab., 1995). Toate fasciculele au structură primară, cu liber format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul, din șiruri radiare de vase separate de parenchim celulozic. Histogeneza limbului foliar (foto 59-64) Primordiile foliare foarte tinere (fig. 10) au formă trapezoidală în secțiune transversală, cu bazele mari față în față. Structura lor este tipic meristematică, formată dintr-un țesut omogen, cu celule izodiametrice, bogate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
dintre valori și obiectul de cercetare se întâmplă rar și la un nivel scăzut în domeniul științelor naturii. Însă, există o controversă considerabilă asupra măsurii în care sociologii și ceilalți oameni din domeniul științelor sociale pot sau ar putea să separe valorile lor personale de cercetările pe care le fac. Dar, așa cum am mai arătat, sociologii încearcă ei înșiși să se elibereze de valori și înclinații personale prin folosirea metodei științifice. Ei sunt capabili să facă acest lucru aproape în aceeași
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
valorile și cunoștințele unei societăți, iar structura socială desemnează organizarea societății, care include instituții, poziții sociale, relațiile dintre pozițiile sociale, grupurile care alcătuiesc societatea și distribuția resurselor limitate în cadrul societății. Deși cultura și structura socială sunt distincte, ele nu sunt separate; fiecare influențează și este influențată de cealaltă. 4.2. Ce este cultura? Plecăm de la premisa că cultura este mediul social care înconjoară și condiționează individul, lucru care permite dezvăluirea adevărului despre orice individ și oricare grup social. În sociologie*), conceptul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acestor tipuri de instituții sunt următoarele: * practică izolarea cvasi-totală a unui număr important de persoane într-un același univers claustral; * practică ruptura cu oricare dintre "lumile" experimentate anterior de aceștia; * pretinde să controleze toate aspectele vieții lor, spărgând frontierele care separă, în mod obișnuit, în societățile moderne, activitățile principale (munca, odihna, distracția); * îi "înrolează", supunându-i unui regim de viață colectiv și promiscuu, strict reglat de norme instituționale a căror respectare este riguros controlată de un corp de supraveghetori, și care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cele din urmă amenințând chiar existența grupului. Deși un grup, ca să fie eficient, are nevoie de ambele tipuri de conducere, rar se pot găsi ambele tipuri în aceeași persoană. Unele societăți au recunoscut implicit această problemă prin instituționalizarea unor roluri separate pentru cele două tipuri de conducere, instrumentală și expresivă. În monarhiile constituționale, astfel ca Marea Britanie, Norvegia și Suedia, regele sau regina joacă un rol expresiv în timp ce prim-ministrul joacă un rol instrumental. Regele sau regina acționează ca simbol al unității
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]