211,541 matches
-
locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din iunie până noiembrie. O regăsim deja din primăvară, dar perioada favorită de dezvoltare o are în vara târzie și toamna. Acest burete a fost descris sub diverse denumiri foarte des, în total de 21 de ori (inclus forme și variații inexistente). Aici cele mai importante: În anul 1785, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul francez Pierre Bulliard ca "Agaricus contiguus" în volumul V al operei
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
numai un an mai târziu de micologul german August Batsch (1761-1802) în volumul al 2-lea al lucrării sale "Elenchus Fungorum" ca "Agaricus involutus". Doi ani mai târziu, în 1788, naturalistul englez James Bolton (1735-1799) a descris o ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale "A natural arrangement of British plants" sub denumirea "Omphalia involuta
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale "A natural arrangement of British plants" sub denumirea "Omphalia involuta", până, în sfârșit, marele savant Elias Magnus Fries i-a dat numele recent de "Paxillus involutus" în opera sa "Epicrisis systematis mycologici" din 1838. Ultima redenumire a fost propusă de micologul german Gottlob Ludwig Rabenhorst (1806-1881) ca "Rhymovis
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
micro-centru de fotbal pentru pitici (copii). Acesta își desfășura activitatea la Școala Primară cu clasele I-IV, în cartierul Deheleni (Cocota). Inițiatorul și susținătorul acestei activități fotbalistice a fost regretatul învățător Gheorghe Vîrtaciu. El a înființat două echipe cu următoarele denumiri: „Pui de lei”, cu echipament roșu-galben zebră, și a doua echipă „Pui de șoimi”,cu echipament albastru-alb zebră. Activitatea, pregătirea, se făcea în curtea școlii, iar meciurile între echipele amintite mai sus se organizau pe terenul mare al localității. De
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
contemporane el îi dă fiului său la sfârșitul anilor 1920 această revista, cu Borbíró (Bierbauer) Virgil preluând rolul de editor. Aceasă revista va deveni ulterior una din cele mai importante reviste maghiare de arhitectură modernă avangardista și își va schimba denumirea în „Spațiu și forma”. În 1944 este Marcell Komor este deportat. Devine victimul nazismului în Austria." " Proiectele concepute în colaborare cu Jakab Dezső :
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
Sapho", "Vară frumoasă a trecut" și altele.) Și le publică în revistă "Stea". Anul acesta să ivit pseudonimul de "Leșia Ucrainka". O prietenie cu inima leagă pe Larisa cu fratele ei mai mare, Michael. Pentru indisolubilitatea familiei le-a numit denumirea comună "Mysholosie", Larisa mai târziu a fost numită în familie Leșia. Pentru o vreme Larisa a mers la scoala lui Oleksandru Murashko de la Kiev. Din această perioadă a rămas o imagine pictată cu vopsele de ulei. După aceea Larisa a
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: "Entoloma lividum" (1872), "Rhodophyllus lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele "Rhodophyllus sinuatus" dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile de ciuperci. În sfârșit micologul olandez Machiel Noordeloos
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
Astfel, este considerat un erou național în Bulgaria, dar și în Macedonia, unde este considerat a fi unul dintre fondatorii . În ciuda acestor interpretări istorice macedonene, Delcev se considera bulgar ca naționalitate și îi considera pe bulgari a fi compatrioții săi. Denumirea de "macedonean" cuprindea la acea vreme și albanezi, bulgari, greci, turci, vlahi și sârbi, și când se aplica slavilor locali, se referea la o identitate regională a bulgarilor. Contrar afirmațiilor naționaliștilor bulgari, însă, ideile sale autonomiste pentru o entitate separată
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris buretele a fost Jacob Christian Schäffer în volumele 3/4 al lucrării sale "Fungorum qui în Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (1774), denumire valabilă din nou și astăzi. "Agaricus arvensis" este adesea oară citat sub denumirea "Schaeff. ex. Fr." care este incorectă, pentru că Elias Magnus Fries a considerat-o variație a lui "Agaricus campestris", de acea nu este nume sancționat. Toate denumirile referitoare
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
buretele a fost Jacob Christian Schäffer în volumele 3/4 al lucrării sale "Fungorum qui în Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (1774), denumire valabilă din nou și astăzi. "Agaricus arvensis" este adesea oară citat sub denumirea "Schaeff. ex. Fr." care este incorectă, pentru că Elias Magnus Fries a considerat-o variație a lui "Agaricus campestris", de acea nu este nume sancționat. Toate denumirile referitoare la Fries sunt așadar de neglijat. Din cele două redenumiri făcute de Claude
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
1774), denumire valabilă din nou și astăzi. "Agaricus arvensis" este adesea oară citat sub denumirea "Schaeff. ex. Fr." care este incorectă, pentru că Elias Magnus Fries a considerat-o variație a lui "Agaricus campestris", de acea nu este nume sancționat. Toate denumirile referitoare la Fries sunt așadar de neglijat. Din cele două redenumiri făcute de Claude Casimir Gillet (1806-1896), acea din primul volum al operei sale "Leș Hyménomycètes, ou, Description de tous leș champignons (fungi), qui croissent en France", a jucat un
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată și astfel parțial incorect descrisă în
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
un sistem de coordonate geografice precum și alte caracteristici ale obiectului. Măsurarea distanței cu ajutorul radarului este posibilă datorită proprietăților energiei electromagnetice: Aceste principii implementate practic într-un sistem radar asigură descoperirea obiectelor și determinarea distanței și azimutului. Radiotelemetrele, cunoscute și sub denumirea de radare 2D, sunt folosite în domeniul civil și militar, în principal, pentru descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor. A - După destinație: Pe aeronave se utilizează radiotelemetre în impulsuri care lucrează (pe principiul radiolocației active), împreună cu diverse telemetre radiofaruri
Radiotelemetru () [Corola-website/Science/335688_a_337017]
-
Vast, de necuprins, cel puțin pentru noi, furnici gânditoare, și el minuscul punct în necuprinsul universului prezent cu prezența sa înfricoșătoare de câte ori căutăm cu privirea repere fixe în vastitatea nemărginită: stele fixe, constituind forme fixe ce ne devin prietene prin denumirile inventate pentru ele de antici. De oameni ca noi care au trăit cândva, în vremuri de demult. Ce ar fi o minte omenească fără aportul minților celorlalte, multe, multe, care au tot țesut de-a lungul veacurilor la pânza vaporoasă
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
spre pomenirea de vecĭ, în zilele prea-înnălțatuluĭ nostru Domn Alexandru Dimitrie Ghica VV. și a preaosfințituluĭ Mitropolit a toată Ungro-Vlahieĭ, chir Neofit, la anul de la Hr[istos] 1841, Avg[ust] 30.”" În 1895 Consiliul Comunal al Bucureștilor a considerat că denumirea „Biserica Hanul Colței” nu este potrivită și a decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. Între anii 1880-1897 a funcționat ca biserică grecească, liturghiile fiind oficiate în limba greacă. Începând din anul 1897-1898, aici s-a slujit
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
În apele Mării Negre este foarte rar. Se întâlnește și pe litoralul românesc al Mării Negre de la Constanța spre sud. Are o lungime de până la 40 cm. Corpul este ușor alungit, capul comprimat lateral, botul alungit și cu buze groase (de unde și denumirea peștelui), iar pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
, cunoscută de localnici sub denumirea de Biserica Paterilor, este situată pe strada Vasile Alecsandri nr. 1, în municipiul Făgăraș, din județul Brașov. Complexul format din mănăstire, biserică și claustru (cloașter) constituie un ansamblu de monumente istorice, care au codurile următoare: Mănăstirea franciscană are codul BV-II-a-B-11676
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
în cuvinte din limba ebraică (vezi havér = tovarăș, hevrá = societate, hibur = compunere, adunare) și în cea a amoriților antici. Este posibil că la origine ar fi avut semnificația de „alianță”. Odată și arabii musulmani au numit orașul Habrun sau Habra. Denumirea arabă Al Halil sau Al Khalil derivă dintr-un epitet coranic pentru Avraam (Ibrahim) Khalil al Rahman -إبراهيم خليل الرحمن ("prieten al Celui Milostiv"). Ea are deci, o înrudire cu numele ebraic legat de „tovărășie” sau „prietenie”. Săpăturile arheologice au
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Yavuz,a coincis cu instituirea în Spania de către Regii catolici a comisiilor Inchiziției care au pus capăt secolelor de „convivencia” dintre creștini și evrei. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania și Portugalia ,numerosi evrei spanioli și portughezi, cunoscuți sub denumirea de evrei sefarzi, au emigrat intre altele, în provincii otomane, inclusiv în Palestina, pentru evrei Țara Sfântă sau Țara Israelului. Un număr de renumiți cabaliști evrei s-au stabilit la Hebron.În urmatoarele doua secole s-a produs și o
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
aceste obiecte de artă venea din Castelul Wawel și era compusă din o colecție bogată de tapiserii jagelloniene cât și sabia medievală de încoronare a regilor polonezi - Szczerbiec. Aceste obiecte au ajuns să fie cunoscute ca Tezaurul din Wawel (), o denumire care uneori a fost extinsă în mod eronat la toate bunurile evacuate din Polonia. Cea mai mare parte a restului bunurilor salvate erau manuscrise din Biblioteca Națională a Poloniei din Varșovia, printre acestea fiind primele documente scrise în limba poloneză
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus", nume folosit astăzi din nou. Denumirea a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872). Apoi micologul german Stephan Schulzer von Müggenburg (1802-1892) i-a dat numele "Agaricus perrarus" în jurnalul "Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien" (Viena, 1880), iar Giacomo Bresadola a făcut o
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
lor operă "700 Pilze in Farbfotos" ca specie independentă. Totuși, în special micologi anglo-americani de astăzi nu fac nici un fel de diferență, pre când alții îl denumesc ca variație conform lui Schulzer, Bon și Capelli. În țările romane se ține denumirea "Psalliota" în loc de "Agaricus". Ciuperca poartă mai multe taxonomie în plus care pot fi neglijate: "Pratella augusta" (Claude Casimir Gillet, 1878), "Agaricus peronatus" (Massee, 1892), "Fungus augustus" și "Fungus peronatus" (Otto Kuntze, 1898). Ciuperca reacționează chimic, colorându-se în gălbui în urma
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
erau ridicate numai în momentul efectuării tragerilor de artilerie. Având tunurile amplasate în borduri, în timpul bătăliilor navale acest tip de nave se așezau în șir („linie de șir”), una după alta, pentru o eficacitate maximă a focului artileriei, de unde și denumirea de „"nave de linie"”. O navă de linie celebră, prin dimensiunile sale impresionante, a fost "". Lansată la apă în 1637, la Woolwich, pentru marina regală engleză, această navă cu trei punți avea un deplasament de 1500 t și era înzestrată
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
În acest context, Gray a redenumit și descris o mulțime ale speciilor noastre fungide „de bază” [enumerate mai jos). Astfel o mulțime din ele au fost atribuite domnului Gray. Savantului i-au fost dedicate foarte multe specii de ciuperci sub denumirile "gravanus", "gravana", "gravi", "grayae", "grayana" sau "grayanum", de văzut sub următoarea legătură: Genuri șai soiuri redenumite și descrise de marele om de știință:
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]