211,541 matches
-
având proprietăți antiagregante plachetare prin blocarea receptorilor glicoproteici GPIIb/IIIa (αIIbβ3) de pe suprafața membranei plachetare. El este un fragment Fab al anticorpului monoclonal chimeric 7E3. ul este disponibil ca soluție injectabilă/perfuzabilă 2 mg/ml. În România este disponibil sub denumirea comercială ReoPro 2mg/ml. Abciximabul inhibă agregarea plachetară (adică a trombocitelor) prin împiedicarea legării fibrinogenului, factorului von Willebrand și a altor molecule adezive de situsurile receptorilor GPIIb/IIIa de pe trombocitele activate și inhibă agregarea plachetară. Se leagă, de asemenea, de
Abciximab () [Corola-website/Science/335806_a_337135]
-
ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867-1918. Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se numeau „jumătăți de imperiu” ("Reichshälften"); în regiunile de limbă maghiară, termenii și denumirile care conțineau „imperial” ("Reich") erau evitate în măsura posibilităților. Funcționari și juriști au inventat termenii "Cisleithania" și "Transleithania". Teritoriul "Bosnia și Herțegovina", ocupat în 1878 și anexat în 1908, nu aparținea nici unuia dintre cele două state. După unirea oficială a
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
Gliceraldehida (denumită și "gliceral" sau "aldehidă glicerică") este o monozaharidă, din categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
(denumit și mai simplu glicol sau denumirea IUPAC: 1,2-etandiol) este un compus organic ce conține doi atomi de carbon într-o catenă saturată, de care se leagă două grupe hidroxil, fiind astfel un diol. Este folosit în general ca și materie primă la fabricarea fibrelor de
Etilenglicol () [Corola-website/Science/335814_a_337143]
-
(engleză: "") este denumirea consacrată unei anchete jurnalistice internaționale având la bază o scurgere masivă de informații confidențiale de la un birou de avocatură panameză, care a avut loc în august 2015. Aproximativ 11,5 milioane de documente (e-mailuri, scrisori, telefaxuri, certificate de întemeiere
Panama Papers () [Corola-website/Science/335825_a_337154]
-
de la Congresul de la Berlin, prin care cereau rezolvarea problemei albanezilor rezultată în urmă războiului. Congresul de la Berlin a ignorat memorandumul ligii, iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
solidaritatea musulmană și pe apărarea pământurilor musulmane, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Această poziție inițială a ligii, bazată pe solidaritatea religioasă a stăpânilor de pământ și a membrilor administrației otomane cu autoritățile religioase, a fost motivul pentru care s-a propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să nu țină cont de liniile religioase sau tribale. După ce
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea îi aparțineau. Deși în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea gărzilor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
segment abdominal poartă pe partea ventrală un organ bilobat, cunoscut sub numele de "tub ventral" sau "colofor", care are un rol adeziv sau de absorbție a apei. La multe colembole există pe segmentul III abdominal un organ caracteristic, cunoscut sub denumirea de "retinacul". La majoritatea colembolelor pe segmentul IV abdominal se găsește un organ caracteristic, numit "furca", care este format dintr-o piesă bazală — "manubriu", care susține o pereche de brațe distale — "dinți (dens)", terminate fiecare, sub formă de măciucă, denumită
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
fost locul 6, în 1956. În Cupa URSS cea mai bună performanță a fost accederea în sferturile de finală în anul 1963. Până la obținerea independenței, echipe din șase orașe au reprezentat republica în campionatul fostei Uniuni Sovietice, unele schimbându-și denumirile pe parcurs: Chișinău (Burevestnik, Moldova, Avântul, Nistru, Zimbru - Liga Superioară, Prima Ligă și Liga a Doua), Tiraspol (Pișcevik, Luceafărul, Dnestr, Zvezda, Start, Automobilistul, Tekstilșcik, Tiras, Tiligul - Liga a Doua, Prima Ligă), Bender (Lokomotiv, Pișcevik, Tighina - Liga a Doua), Comrat (Bugeac
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
le (Embioptera), cu denumiri mai vechi de Embiodea, Embidina, Embiidina este un ordin de insecte mici, de 1,5-2 mm lungime (unele până la 20 mm), asemănătoare la înfățișare cu termitele, cu corpul subțire și alungit, puțin turtit și cu colorit brun-închis. Majoritatea speciilor sunt
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
în pliscul întors spre dreapta. Sub aripi, în stânga Luna, iar în dreapta Soarele. În colțul din stânga jos se află trecute, în greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor (zonelor) viticole. În partea dreaptă sus, într-un medalion, se află latitudinea Bucureștiului: 45°40'. De altfel întreaga hartă are trecute, în interiorul cadrului, latitudinea și longitudinea, preluate după alte hărți. În colțul din dreapta jos este trecută legenda semnelor grafice
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Cernei, cuprinzând și porțiuni restrânse din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate în partea stângă a hărții, după vinurile pe care le produc: Râmnic, Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate în partea stângă a hărții, după vinurile pe care le produc: Râmnic, Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești, Schei, Năeni, Găteni, Sărata, Prahova, Buzău, Slătinași, Caracal. Hidrografia este amplu ilustrată înfățișând cursurile de apă până la cele mai mici. Sunt
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești, Schei, Năeni, Găteni, Sărata, Prahova, Buzău, Slătinași, Caracal. Hidrografia este amplu ilustrată înfățișând cursurile de apă până la cele mai mici. Sunt de asemenea redate lacurile, bălțile și chiar fântânile mai importante. Râurile poartă, în majoritatea lor, denumirile de astăzi: Cerna, Topolnița, Bistrița, Vedea, Jiul. Oltul are 9 afluenți pe partea dreaptă și 5 pe stânga, iar Dâmbovița și Argeșul - 24 de afluenți. Pe cursul Dunării sunt 18 ostroave și, alături, numeroase bălți cu denumirea lor. Sub raport
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
în majoritatea lor, denumirile de astăzi: Cerna, Topolnița, Bistrița, Vedea, Jiul. Oltul are 9 afluenți pe partea dreaptă și 5 pe stânga, iar Dâmbovița și Argeșul - 24 de afluenți. Pe cursul Dunării sunt 18 ostroave și, alături, numeroase bălți cu denumirea lor. Sub raport economic sunt redate bogățiile minerale (ocnele de sare, minele de fier, aramă și sulf), dar și regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un grad ridicat de complementaritate între ele. Complexul ribonucleoproteic (nucleocapsida) conține 4 proteine: NP, VP30, VP35 și L, codificate de genele cu aceleași denumiri. Proteinele NP, VP35 și L sunt suficiente pentru procesele de transcripție și de replicare a virusului Marburg, iar proteina VP30 este necesară în etapa de transcripție a genomului ebolavirusului Zair. Învelișul viral este format dintr-un dublu strat lipidic derivat
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
-o de la tatăl său Thore Fries (1762-1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce avea să devină: un interesat pe tot parcursul vieții în ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi se cunoaște sub denumirea „Știința micologică”. Băiatul a urmărit mai întâi, din 1803, școala din Växjö apoi, din 1808, liceul tot acolo. Deja în 1810 a scris o primä micä lucrare despre flora din imprejurarea de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
1737, la Amsterdam, prin grija fiului său, prințul Antioh Dimitrievici Cantemir, și a apărut ca anexă la lucrarea "Descriptio Moldaviae". În concepția lui Cantemir, harta (Tabula Geographica) și textul (Descriptio Moldaviae) se întregesc reciproc. Harta este localizarea clară a tuturor denumirilor geografice din text, iar textul nu este decât un admirabil comentariu al hărții. Această hartă a fost descoperită de geograful George Vâlsan, în anul 1926, la Biblioteca Națională a Franței din Paris, în colecția lui Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville, care
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
nu lipsesc nici râurile care străbat podișul Bugeacului și se varsă direct în mare. Râurile sunt însă foarte gros reprezentate, conform unei mode din acea epocă. Localitățile, în număr de 714, sunt redate după categorii - sate, târguri și orașe - cu denumirea și la locul lor, ceea ce dovedește că informațiile respective au fost adunate în timpul numeroaselor sale călătorii prin țară. Cantemir dă împărțirea pe județe, aceasta fiind de fapt prima hartă administrativă a Moldovei: Districtus Czernaucii, Chotini, Dorohoi, Soczavie, Harlev, Sorocae, Nemcii
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
la început cu o frecvență bilunară, apoi trimestrială. Ea a fost găzduită succesiv pe diferite servere. În manifestul "Pro-Teze" (Principii teoretice), fondatorul a statuat că este o publicație independentă de tip "freeware", distribuită gratis, animată de Spiritul Liber al Internetului. Denumirile rubricilor permanente au fost derivate din cuvinte care încep cu prefixul "Pro-": Pro-Domo, Pro-Eminențe, Pro-Fan, Pro-File, Pro-Fund, Pro-Gram, Pro-Gresii, Pro-Misiune, Pro-Nume, Pro-Porție, Pro-Poziții, Pro-Puneri, Pro-Test, Pro-Teze, Pro-Ton, Pro-Vizor etc. După cooptarea lui Györfi-Deák György, care a îngrijit primele numere de la
Pro-Scris () [Corola-website/Science/332654_a_333983]
-
și-au căpătat renumele de excelente nave de escortă pentru portavioane. Pe timpul războiului, ambele nave au făcut parte din Divizia 16 Crucișătoare 16 comandată de Contraamiralul Francis S. Low. După război, ambele nave au făcut parte din Gruparea 71 Navală, denumirea forțelor navale din cadrul Flotei a Șaptea a Statelor Unite care operau în marea Chinei de Nord. Misiunea acesteia era de a sprijini ocupația peninsulei Coreea de către aliați. Aceasta presupunea executarea de misiuni de demonstare a prezenței(„show the flag”)pe coasta
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
altul. Potrivit observatorilor, peria lui Haidinger are forma unei flori cu patru petale, dintre care două albăstrui și celelalte două gălbui, petalele de aceeași culoare fiind situate diametral opus față de centrul figurii. Marginile petelor de culoare sînt difuze, ceea ce justifică denumirea de perie. Unii observatori percep zonele galbene ca fiind unite între ele printr-o punte care trece prin centrul figurii, ca în reprezentarea alăturată. Alții au impresia că, dimpotrivă, petele albastre sînt cele care se unesc între ele. În sfîrșit
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
de Școala Secundară Matei Basarab. Și-a păstrat acest nume până în 1878, când devine Școala Secundară Cantemir-Voda, director fiind Ion Petrariu. Potrivit procesului verbal încheiat în Consiliul Pedagogic al școlii din 11 februarie 1878 colectivul didactic a hotărât ca noua denumire a gimnaziului să fie „Cantemir Vodă”, deoarece "„tot așa cum alți domnitori și Dimitrie Cantemir, fiu și frate de domn și el însuși domn al Moldovei, face mândria trecutului nostru ca istoric, arheolog, literat și în fine ca om de știință
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]