221,754 matches
-
fost un pictor care a activat în România. S-a născut la Belgrad în 1907 din tată italian și mamă de naționalitate sârbă, dar ca urmare a consecințelor dramatice ale Primului Război Mondial a pierdut urma părinților. Nu se știe cum a ajuns în Transilvania, dar în anii '20-'30 a studiat și creat în special la Cluj, cu Catul Bogdan și Aurel Ciupe, profesori la Școala de arte frumoase. Fiind sărac, rar a avut bani pentru model și pânze. De aceea, a
Tasso Marchini () [Corola-website/Science/324494_a_325823]
-
fi împușcată. De acolo, Fram se trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte"). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare. Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl convinge pe directorul circului să-l trimită înapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl convinge pe directorul circului să-l trimită înapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi vrut, ca să nu piardă bani, dar ulterior realizează că poate câștiga din reprezentații în folosul lui Fram. Ajuns la pol, Fram, nerăbdător dispare rapid între ghețuri. Curând cunoaște viscolul, și, neadaptat, Fram se „încălzește” făcând acrobații. Viața la pol era un pic mai grea decât și-ar fi imaginat. Fără nimeni care să-i poarte de grijă, acesta
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
și-ar fi imaginat. Fără nimeni care să-i poarte de grijă, acesta trebuie să se descurce singur. Instinctiv, se îndreaptă spre țărm. Văzu câteva foci, dar, amintindu-și de trupa de foci de la circul Struțki, nu le putu ataca. Ajuns pe o altă insulă, o găsi plină de urme de animale. Se luă după urmele de urs polar. Ursul străin sări la bătaie, dar Fram se folosi de mișcările învățate la circ, ca să-l învingă și-l sperie. Trist, Fram
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
de urs polar. Ursul străin sări la bătaie, dar Fram se folosi de mișcările învățate la circ, ca să-l învingă și-l sperie. Trist, Fram realizează că și alte vietăți fugeau de el, considerându-l dușman. Cu toate astea, Fram ajunge să profite de morsele ursului străin, deși acesta, Fram îl poreclise „Căpățânosul”, s-a săturat să vâneze pentru altul și a plecat de pe insulă, pe un sloi plutitor. Treptat, Fram învață să-și facă adăpost de viscol. Fram întâlnește o
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
Fram își reia obiceiul de a goni urșii albi cu giumbușlucuri, servindu-se din vânatul lor. Într-o zi, Fram își găseșe micul protejat exersând giumbușlucurile sale. Fram îl scutură bine și se hotărăște să-l părăsească, ca Zgăibărici să ajungă un urs normal. Iarăși, Fram plutește fără țintă, neașteptând nimic bun. Sloiul lui se oprește într-un loc unde pescuia un copil de eschimos. Fram se străduie să-l atragă cu tot ce știa de la circ, dar copilul era îngrozit
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
Doyle, în care Holmes, pe punctul de a-i da o lovitură fatală rețelei criminale a lui Moriarty, a fost forțat să fugă pe continent pentru a scăpa de răzbunarea lui Moriarty. Geniul criminal l-a urmărit și l-a ajuns la Cascadele Reichenbach, urmărirea terminându-se prin aparenta cădere mortală în prăpastie a lui Holmes și a lui Moriarty, în timp ce erau încleștați într-o luptă mortală. În această povestire, Moriarty este un fel de naș al Mafiei: el îi protejează
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
în timp ce erau încleștați într-o luptă mortală. În această povestire, Moriarty este un fel de naș al Mafiei: el îi protejează pe aproape toți criminalii din Anglia în schimbul ascultării lor și a împărțirii unei părți din profiturile lor. Holmes a ajuns inițial la Moriarty prin sugestia că multe dintre crimele pe care le-a perceput nu au fost opera spontană a unor criminali, ci mașinațiuni ale unei vaste și subtile rețele criminale. Moriarty joacă un rol direct în încă o altă
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
sub a cărui protecție a intrat Doyle ca un elev neastâmpărat. Conform acestei ipoteze, Doyle prezintă o discuție privată purtată pe un ton glumeț între Holmes și inspectorul MacDonald, acesta din urmă descriindu-l astfel pe Moriarty: "Ar fi putut ajunge un mare preot cu fața lui prelungă, cu părul cărunt și felul solemn de a vorbi." În cele din urmă, Conan Doyle este cunoscut că a folosit fosta sa școală, Stonyhurst College, ca sursă de inspirație pentru mai multe detalii
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
în care se refugiase cumnatul lui Melus, Dattus, însă acest eveniment a condus, ca măsură punitivă, la invadarea Italiei de catre o puternică armată venind din Germania. Un detașament al acesteia, condus de arhipiescopul Pilgrim de Koln a străbătut coasta tireniană, ajungând să asedieze chiar Capua. În 1022, principele a fost capturat, germanii instalând la conducere un nou principe, Pandulf al V-lea, pe atunci conte de Teano. Pandulf al IV-lea a fost pus în lanțuri și dus în fața împăratului Henric
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
-lea, cănd - dupa răscoală țărânilor conduși de Horia, Cloșca și Crișan (1784) - întreaga Transilvanie era în zbucium. Unii răsculați au plătit cu viața, alții n-au vrut să sufere persecuțiile grofilor și ale nemeșilor, luând astfel calea pribegiei peste munți, ajungând și pe teritoriul moșiei Mănăstirii Neamțului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este "Catagrafia Moldovei" din anii 1772 - 1773 în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
1643, e de amintit că acesta apare des în documente la jumătatea veacului al XVII-lea în calitate de uricar; nu ne surprinde astfel să-l aflăm, la 1648, proprietar al unui exemplar din Cazania lui Varlaam, exemplar care, după 1800, va ajunge în Transilvania. Dintre urmașii celor patru stăpâni de la 1643 se remarcă Gligorașco Gherman, pârcălab și vornic mai multe decenii după 1650, om de nădejde pentru mulți domni, fiind trimis să hotărnicească numeroase și importante moșii din nordul Moldovei. Acest Gligorașco
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
limitarea, și prin aceste mijloace, a pătrunderii străinilor în ocinile strămoșești. De altfel, tot o astfel de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul decât Dumitrașco Gafenco, uricarul de la 1725, iar tatăl său este Pătrașco Țițul, urmaș, în generația a șasea, al lui Cozma Șarpe postelnicul din veacurile XV-XVI. Cum a ajuns fiul lui Pătrașco Țițul să poarte numele Gafenco - iată un subiect care naște discuții. Cu titlu de ipoteză, avansăm câteva posibile explicații. Prima, se referă la o mare apropiere (înfiere?) între Dumitrașco diacul și un anume Nicolai Gafenco, personaj care
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
la Divan, certuri interminabile care vor dura peste 50 de ani, totul având ca epilog pierderea în 1731 a ocinii pe care o avea în Cordăreni neamul Talpă. Celălalt eveniment a făcut multă vâlvă în Moldova jumătății de veac XVIII, ajungând chiar și Domnia să se minuneze de cele ce se întâmplau la Cordăreni. Astfel, în toamna anului 1749 medelnicerul Dimitrie Hudici, sesiza caimacamilor Moldovei o stare de lucruri care dura de câțiva ani; potrivit medelnicerului, țăranii săi din Cordăreni „s-
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
în existența vieții extraterestre. El și Devlin s-au decis să incorporeze în film un atac major, atunci când au observat că în majoritatea filmelor cu astfel de invazii, extratereștrii parcurg mari distanțe în spațiu doar pentru a rămâne ascunși când ajung în preajma Pământului. Filmările au început în iulie 1995 la New York, fiind finalizate la 20 iulie 1996. Lansarea filmului a fost planificată pe 3 iulie 1996, dar din cauza nerăbdării publicului, multe cinematografe au început difuzarea în seara de 2 iulie, aceeași
Ziua Independenței (film) () [Corola-website/Science/324510_a_325839]
-
chiar reușește să doboare o navă inamică, luând prizonier un extraterestru. Recuperat din deșert de un grup de refugiați din care face parte Russell Casse - un alcoolic care susține că fusese răpit de extratereștri cu zece ani în urmă - Hiller ajunge la Zona 51, destinația pentru care optase și Air Force One, odată ce sediul {[NORAD]] fusese distrus. Spre surprinderea tuturor, aici este descoperit un proiect secret care se ocupă de nava prăbușită la Roswell în 1947, astfel încât facilitățile de aici le permit
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
părere despre existența extratereștri lot. El și Devlin au decis să folosească un atac pe scară largă, dându-și seama că extratereștrii din majoritatea filmelor cu invazii călătoresc pe distanțe lungi în spațiul cosmic doar pentru a rămâne ascunși atunci când ajung pe Pământ. Primele imagini au fost filmate în iulie 1995 în New York, iar pelicula a fost încheiată oficial pe 20 iunie 1996. Programat să fie lansat pe 3 iulie 1996, filmul a fost difuzat de multe cinematografe începând din seara
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
Scenariul este scris de Katharyn Powers și Michael Baron; regizor este Russ Mayberry. Lt. Yar este răpită de liderul unui popor ce respectă un strict cod al onoarei, conform căruia Tasha trebuie să participe într-o luptă până la moarte. "Enterprise" ajunge pe orbită în jurul planetei Ligon II pentru a obține un vaccin necesar pentru combaterea unui focar de febră Anchilles de pe planeta Federației Styris IV. Echipajul, având puține informații despre cultura Ligoniană, consideră că este similară cu cea a vechii Africi
Code of Honor (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324512_a_325841]
-
nu le mai rămâne decât ca să fie de acord ca Yar să răspundă provocării. Echipajul investighează ritualul luptei și descoperă că armele care vor fi folosite sunt acoperite cu o otravă letală, dar și că datorită bogăției Yareenei, Lutan a ajuns în poziția în care este. Picard se pregătește să o teleporteze pe Yar înapoi pe "Enterprise" în caz că este rănită în luptă. În timpul luptei reiese că atât Yareena cât și Yar sunt la fel de bine pregătite, dar în cele din urmă Yar
Code of Honor (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324512_a_325841]
-
și ei, așa că ordonă echipajului să investigheze Gamma Tauri IV. Data raportează că planeta pare să fi fost o dată un avanpost îndepărtat al „Imperiului Tkon”, care a dispărut cu 600.000 ani în urmă. Picard ia legătura cu Ferengii și ajung la un acord în ceea ce privește explorarea reciprocă a planetei pentru a încerca să găsească sursa care provoacă pierderea de energie, care a început acum să afecteze sistemele de susținere a vieții de pe ambele nave. Pe planeta pustie, echipa trimisă de "Enterprise
The Last Outpost (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324513_a_325842]
-
fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. Vestea unei concentrări de vase ale sarazinilor lângă Sardinia a ajuns la Roma la începutul anului 849. O "armada" creștină, sub conducerea lui Cezar de Neapole, fiul ducelui Sergiu I de Neapole, a fost adunată în apropierea orașului refortificat Ostia, iar papa Leon al IV-lea a venit în ersoană pentru
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
pierdute și altele eșuând pe uscat. Când furtuna a încetat, resturile flotei arabe au fost capturate cu ușurință, iar mulți sarazini au fost capturați. Imediat după bătălie, cea mai mare parte din prada cu care vasele sarazine erau încărcate a ajuns pe țărm și a fost jefuită de către localnici, în virtutea "ius naufragii". Prizonierii arabi capturați au fost trimiși să muncească pentru construirea "zidului leonin" care era menit să înconjoare colina Vaticanului. Din acel moment, Roma a încetat sămai fie amenințată de către
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
Neapole nu a ezitat să se alieze cu "infidelii" dacă acest lucru însemna obținerea unuiu avantaj imediat: spre exemplu, în 836, ducatul a cerut sprijinul sarazinilor pentru a respinge trupele asediatoare ale longobarzilor venite din Ducatul de Benevento. Ducatul a ajuns la culmea puterii sale sub ducele-episcop Athanasius și succesorii săi, dintre care Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea au participat la Bătălia de la Garigliano din anul 915. În perioada următoare, Neapole a decăzut ca importanță în secolul
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
sale sub ducele-episcop Athanasius și succesorii săi, dintre care Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea au participat la Bătălia de la Garigliano din anul 915. În perioada următoare, Neapole a decăzut ca importanță în secolul al X-lea, ajungând să fie capturat de către unul dintre rivalii săi deveniți tradiționali, Pandulf al IV-lea, principele de Capua. În 1027, ducele Sergiu al IV-lea a creat comitatul de Aversa, donându-l unei cete de mercenari normanzi conduși de Rainulf Drengot
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]